Cuvine-se cu adevarat.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

      Eram în Sfântul Munte Athos, unde traiesc numai calugari care duc viata în feciorie si în curatie. Acolo nimic nu traieste parte femeiasca. Este "Gradina Maicii Domnului", unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul si Sfântul Apostol Marcu si cu Maria Magdalena. Acolo a fost oras de pagâni când a ajuns ea.

Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserica foarte mare. În fata acelei biserici este o piatra lata de câtiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zapada niciodata. Nimic, nimic, nimic! Ramâne tot uscata. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvoraste sânge dintr-însa si curge sângele siroaie si se duce la temelia bisericii.

Acolo, la anul 1274, în timpul împaratului Mihail al VIII-lea, Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata si a vrut sa-i treaca pe calugari cu sila la catolici, a taiat pe piatra aceea vreo câteva zeci de calugari. Si sângele dreptilor de trei ori pe an iese si atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zapada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare.

Tot acolo în biserica Protaton am vazut sfânta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste înseamna Cuvine-se cu adevarat.

Aici ne-a povestit un parinte atonit istoria acestei icoane. În valea numita "Axion Estin", traia un mare sihastru care avea ucenic un calugar tânar, pe care-l crestea, ca sa ramâna în chiliuta lui. O chiliuta sub munte, în padure.

Ei aveau aceasta icoana vestita, Maica Domnului, în chilie. Odata calugarul cel batrân a plecat la priveghere la Manastirea Protaton. Sa stiti ca la Sfântul Munte, la toate praznicele împaratesti, privegherile sunt de toata noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toata noaptea, în toate Duminicile si în cele 12 praznice împaratesti si la Sfântul Ioan Botezatorul.

Si batrânul i-a spus calugarului tânar:

- Eu ma duc la priveghere, tu ramâi acasa, fiule, si-ti fa pravila acasa, sa nu ramâna chilia singura.

Calugarul cel tânar a întrebat pe batrân:

- Ava, eu ce pravila sa fac?

Dar calugarul batrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai sa poti priveghea toata noaptea. Citeste la Psaltire doua-trei catisme si pe urma du-te la icoana Maicii Domnului si fa câteva metanii, sa nu-ti fie somn. Si de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, sa cânti cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Pâna atunci nu se stia de rugaciunea "Cuvine-se cu adevarat". Numai atât se stia în Sfântul Munte. Nu stiau cum cânta îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci calugarul tânar a facut cum a zis batrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului si a facut câteva metanii. A mai aprins candela sa nu se stinga si iar a cântat: Ceea ce esti mai cinstita… Asa a facut pâna la miezul noptii, ca sa se lupte si el si sa privegheze macar atât; pe urma sa se culce sa doarma 3-4 ore, ca dimineata, când vine batrânul, sa se scoale iar la rugaciune.

Când a ajuns la miezul noptii, bate cineva în usa. Dar el stia ca batrânul nu vine niciodata în timpul noptii, ca era departe de biserica. Apoi cine sa vina în puterea noptii, sa-i bata în usa? N-a vrut sa dea drumul. Si aude un glas:

- Evloghite, pater! (Binecuvinteaza, parinte).

El, când a auzit ca cere blagoslovenie, a zis dinauntru:

- O Kirios! (Domnul sa te binecuvinteze).

Si numai a intrat un tânar foarte frumos, tot calugar, foarte luminat la fata, si l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce sa fac? Merg sa ma culc, ca nu mai pot priveghea de oboseala!

- Ce pravila ai facut de aseara pâna acum?

- Asa mi-a spus batrânul, când a plecat la biserica, sa citesc la Psaltire doua-trei catisme si pe urma sa cânt Ceea ce esti mai cinstita… si sa fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cânta numai Ceea ce esti mai cinstita…

- Ba da! Asa se cânta în tot Sfântul Munte, la toate manastirile.

- Nu! Iata cum cântam noi: Cuvine-se cu adevarat, sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru, si pe urma cântam: Ceea ce esti mai cinstita…

Dar calugarul a zis:

- Eu asa n-am auzit. Daca vrei sa-mi scrii, ca vreau sa învat si eu rugaciunea asta.

- N-ai aici hârtie si creion?

- N-am! Dar tare as vrea sa o învat si eu!

- Du-te afara si adu-mi o lespede de piatra!

Ucenicul s-a dus afara si a luat o lespede, a curatat-o el si a spalat-o frumos.

- Am sa scriu pe dânsa.

Si cauta ceva, cu care sa zgârie pe piatra. Dar calugarul venit îl întreaba:

- Ce cauti?

- Caut un cui sa scriu, caci creion nu am!

- Nu-i nevoie sa scrii cu cuiul! Lasa ca scriu eu!

Si calugarul care a venit a început sa scrie pe piatra rugaciunea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Si i-a scris foarte frumos pe greceste toata cântarea: Cuvine-se cu adevarat… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a vazut ca acela mergea cu degetul prin marmura ca prin ceara moale si iesea scrisoarea asa de frumoasa. Si se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmura?"

Si dupa ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngeresti", si a disparut din fata lui.

Atunci calugarul a aratat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta si din clipa aceea, în toate bisericile si în toate cartile bisericesti, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântam pâna astazi:  

Cuvine-se cu adeva-rat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai nascut; pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Amin.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou43.htm
 

Icoana Maicii Domnului Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastra

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Maicii Domnului Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră (Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare)



Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuşi sfântul Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.

Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume, spunându-i:

- Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Şi îi porunci să repete nevoinţa sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.



După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autorităţile hotărâră să confişte icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia şi îi încredinţă icoana spre păstrare.



După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra care cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.



In Pelerinajul facut la marile Lavre in Ukraina odata ajunsi la Kiev pentru a vedea Lavra Pecersk,am facut aproximativ 60 km si am ajuns special la Cernigov pentru a vedea icoana.In continuare am sa va scriu istoria icoanei de pe pliantul cumparat in biserica.
Cand preotul a aflat ca suntem din Romania si a vazut ca stiam ceva despre icoana a ramas foarte surprins.A chemat o doamna din administratia bisericii,o basarabeanca,si ne-a vorbit in limba romana.Mai mult ,nu stiu de unde,ne-a adus pliante in "limba moldoveneasca"

Istoric al Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului
“EU SUNT CU VOI SI NIMENI IMPOTRIVA VOASTRA”



Se afla in incinta manastirii de maici Sf. M. Mc. Gheorghe din eparhia Cernigovului, la 7 km de Kozelet.
A fost daruita manastirii in anul 1997 de catre p. Heruvim din Cernigov. Prima minune facuta de icoana a fost imbunatatirea vietii manastiresti, acordul unui preot de a sluji la manastire, sosirea unor surori-cantarete la cliros, inceputul lucrarilor de constructie. Iata ce i-a marturisit maicii starete, egumenei Pelagheia, despre aceasta sfintenie p. Heruvim: “Icoana a fost zugravita de maicile Manastirii Leusinski cu binecuvantarea scumpului parinte Ioan din Kronstadt in anul 1894.



Insusi parintele Ioan a sfintit-o si s-a rugat in fata ei, numind-o Mantuitoarea Rusiei. Mai tarziu (1897), cu icoana „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”, parintele Ioan l-a binecuvantat pentru rugaciune si nevointa duhovniceasca pe mireanul, iar ulterior ieroschimonahul Serafim (din Varita), spunandu-i: „Vei fi schimnic al Lavrei Alexandr Nevski. Roaga-te pentru mantuirea Rusiei inaintea acestei icoane”. Si i-a poruncit sa repete nevointa Cuviosului Serafim din Sarov: sa se roage Imparatesei Cerului ca Domnul sa trimita pace tarii.



Dupa inchiderea Lavrei parintele ieroschimonah Serafim si-a luat binecuvantare de la episcopul Grigore (ulterior Mitropolit al Sankt-Petersburgului) sa plece la tratament in Varita, intrebandu-l cum sa procedeze cu icoana. Episcopul Grigore i-a raspuns: „Daca ati primit-o ca binecuvantare de la un sfant, atunci trebuie s-o pastrati”. Ieroschimonahul din Varita Serafim, in anul 1937, s-a rugat in fata acestei icoane o mie de zile si nopti, cerand de la Imparateasa Cerului ca Domnul sa trimita pace Rusiei. Nenumarate minuni se aratau de la icoana Maicii Domnului. Odata o familie – sotul cu sotia impreuna cu copilul bolnav – a venit din Sankt-Petersburg sa se roage pentru sanatatea copilului. Insa cand au intrat la parintele Serafim, copilul era deja mort. Parintii plangeau si il rugau sa le ajute. Sfintia sa a inaltat rugaciuni catre Maica Domnului si copilul a inviat. Vestea despre acest caz s-a raspandit pretutindeni, iar slava icoanei crestea. Autoritatile au hotarat sa exproprieze icoana.



In acest timp la p. Serafim a venit Lidia – fiica sa duhovniceasca. El a tuns-o in calugarie cu numele Varsonufia si i-a incredintat icoana pentru pastrare. „Intrebandu-l pe parintele Serafim, – povesteste maica Varsonufia, – ce sa fac cu icoana cand va fi sa mor, el mi-a raspuns: Nu te ingrijora, o vei da lui Heruvim. Icoana se va afla la manastire. Ea va apartine Sfantului Mare Mucenic si Purtator de Biruinta Gheorghe”. Dupa ce in 1962 icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” a fost adusa in Ucraina, inaintea ei, parca primind stafeta rugaciunii, se roaga 1000 de nopti schiegumena Alexandra, care cu putin timp inainte de moartea sa (+1978) a auzit de la icoana Imparatesei Cerurilor vestea despre sfarsitul sau de Ziua Ingerului Pazitor.

Acatistul s-a scris intr-un mod minunat. Maica stareta Pelagheia nu a gasit pe nimeni pentru acest lucru si intr-o zi, pe neasteptate, in gand i s-au aranjat un sir de cuvinte – ea le-a scris. Asa a aparut primul condac. „Poate va iesi si icosul?”- s-a gandit si imediat a notat si icosul. Si astfel rand pe rand s-a compus jumatate de acatist de parca era dictat de sus.



La un moment dat maica s-a indoit si calauzirea cereasca a disparut. Pana la urma a reusit, totusi, sa finiseze Acatistul. Stapanul Antonie, mitropolitul de Cernigov si Nejinsk a binecuvantat ca Acatistul sa fie citit in fata Sfintei Icoane. Primul altar din lume cu acest hram este altarul din stanga al Bisericii Sf. M. Mc. Gheorghe. Icoana se sarbatoreste in ziua Laudei Maicii Domnului.

Icoana Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra exista mai mult de o suta de ani, insa putini sunt cei ce o cunosc. A batut ceasul si Ea ni s-a descoperit anume acum cand lumea se afla pe muchia prapastiei, cand e bantuita de razboaie, cataclisme, boli incurabile, cand se introduc pretutindeni inspaimantatoarele coduri, – anume in acest ceas Imparateasa Cerurilor ni s-a infatisat in chipul Mangaierii si Intaririi: „Nu te teme, turma mica! Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.

Zamislirea Sfintei Fecioare Maria

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Sfintii Ioachim si Ana au fost lipsiti de copii pana la vremea batranetii, cand Arhanghelul Gavriil s-a pogorat la fiecare din ei,  binevestindu-le zamislirea Fecioarei Maria. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu a facut roditor pantecele sterp al Anei, care la vremea randuita a nascut prunc de parte femeiasca, pe Sfanta Fecioara Maria.

Interpretarea gresita a acestui eveniment minunat a facut ca, in sanul Bisericii Romano-Catolice, sa apara pentru prima data inovatia mariologica despre "imaculata conceptie", in scrierile lui Paschasius Radbert. Potrivit dogmei "imaculatei conceptii", Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, fiind nascuta asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca.

Impotriva acestei inovatii, Parintele Justin Popovici afirma: "a admite zamislirea neprihanita a Sfintei Fecioare Maria implica presupozitia unei imaculate conceptii a tuturor stramosilor pana la Adam, pentru ca insasi Sfanta Fecioara sa se poata naste fara pacatul ereditar, ceea ce conduce la respingerea intregii antropologii biblice".

Vrednicia reala, autentica a Maicii Domnului, inainte de intrupare, n-a constat intr-o presupusa nasterea a ei fara pacatul stramosesc, ci in acceptarea ei ("Fie mie dupa cuvantul tau!" Luca 1, 38) a planului lui Dumnezeu, in conditia omeneasca generala, adica aflata sub pacatul ereditar. "Prin acest "fiat", in sensul doctrinei sinergiei asa cum e prezentata de Sfantul Pavel, prin Maria, omul e impreuna-lucrator cu Dumnezeu la mantuirea sa"
sursa
.http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-ioachim-ana-121131.html

SPERANTA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... CELE 4 LUMANARI



    Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

    Prima a spus:
    -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
    Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

    Apoi a vorbit cea de a doua:
    -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
    Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

    -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
    O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

    Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
    -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

    Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
    -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
    Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

    Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Icoana Maicii Domnului "Izvoratoarea de untdelemn" - Elaiovrytissa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Aceasta icoana veche a Maicii Domnului, pictata in secolul al XIV-lea, se afla astazi in crama Manastirii Vatoped. Este o icoana de mici dimensiuni: 28 cm inaltime si 22 cm latime. Un dreptcredincios mirean, avand evlavie mare la aceasta icoana, a ferecat-o cu o imbracaminte din argint, astfel ca icoana pare mai mare decat este de fapt. Deasupra ei, spre aducere aminte de o insemnata minune, sta scris: "Imnultirea uleiului". Icoana este cinstita, in mod special, in Vinerea din Saptamana Luminata.

O minunea savarsita de Maica Domnului a dat numele acestei icoane din camara. Cuviosul Ghenadie din Vatoped se afla pe atunci in slujba de chelar, el fiind responsabil cu gestionarea alimentelor. Zilele fiind grele in acea perioada, uleiul din manastire s-a imputinat foarte mult. Cuviosul a mers la parintele staret si l-a instiintat despre situatia uleiului. Totodata, el l-a sfatuit pe staret sa nu mai foloseasca ulei la bucatarie si masa, pentru a ajunge la aprinderea candelelor din Sfantul Altar.

Staretul nu a primit sfatul Cuviosului Ghenadie, iar uleiul a fost folosit in continuare ca si pana atunci. Cuviosul Ghenadie a facut ascultare de staret, cunoscand puterea ascultarii si a smereniei. Intre timp, staretul s-a rugat mult Maicii Domnului, sa nu-i lipseasca pe calugarii din obstea sa de putinele alimente necesare traiului in manastire.

Intr-o zi, cand chelarul Ghenadie a pornit spre magazie, pentru a lua ultima masura de ulei din butoi, el a ramas uimit cand a vazut butoaiele pline cu ulei, iar uleiul umpland pivinita, pana aproape de usa. Deasupra butoaielor se afla inca de pe atunci o icoana veche a Maicii Domnului. Aceasta icoana, numita mai apoi "Elaiovrytissa", adica "Izvoratoarea de ulei", raspandeste si astazi o frumoasa mireasma de mir. Pentru ca icoana a ramas in pivnita manastirii, ea a fost numita si "Docheiarissa", adica "cea din crama".

Teodor Danalache

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI ELAIOVRYTISSA DE LA MĂNĂSTIREA VATOPED

CONDAC 1

Către Tine alergăm în necazurile și nevoile noastre, căci nu avem altă păzitoare tare, fără numai pe Tine, Ceea Ce ne păzești pururea de toate cursele vrăjmașilor nevăzuți și reverși cu îmbelșugare mirul minunilor tuturor celor care se bucură de mireasma cântărilor de: Aliluia !

ICOS 1

Mănăstirea Ta nu ai uitat să o cercetezi Preacurată Stăpână, plinind lipsa de untdelemn spre bucuria nevoitorilor, ca să ne înveți a ne pne nădejdea numai în ajutorul dumnezeiesc prin care ne vine tot darul desăvârșit și înțelepciune pentru a Te mări pe tine așa:

Bucură-Te, untdelemnul cel bun al milostivirii;

Bucură-Te, curmarea suferințelor noastre trupești;

Bucură-Te, bogăție necheltuită a milostivirii;

Bucură-Te, vas plin de darurile Duhului;

Bucură-Te, fântână a îndurărilor dumnezeiești;

Bucură-Te, pacea celor înconjurați de necazuri;

Bucură-Te, liniștirea celor din primejdii;

Bucură-Te, ridicarea celor istoviți de întristare;

Bucură-Te,mângâietoarea celor greu încercați;

Bucură-Te, bogăție duhovnicească dăruită credincioșilor;

Bucură-Te, liniștea celor săraci cu duhul;

Bucură-Te, miluitoarea grabnică a monahilor,

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 2

Fiind noi cu totul săraci de fapte bune, către Tine alergăm cu credință, ca să ne împodobești cu darul rugăciunii Tale spre a cânta cu bucurie: Aliluia !

ICOS 2

Cuviosul Ghenadie, cel ce se afla în slujba de chelar, foarte s-a minunat de purtarea Ta de grijă pentru cei care se nevoiau în mănăstirea Vatoped, iar noi de mângâierea rugăciunilor Tale bucurându-ne cântăm Ție cu bucurie:

Bucură-Te, bucuria neașteptată a Cuviosului Ghenadie;

Bucură-Te, apărătoarea cea tare a celor necăjiți;

Bucură-Te, acoperământul milostivirii oamenilor;

Bucură-Te, cetate împărătească a Luminii;

Bucură-Te,vasul cel ales al fecioriei;

Bucură-Te, zid de apărare al monahilor;

Bucură-Te, ocrotitoarea mănăstirii Vatoped;

Bucură-Te, liniștea celor tulburați de ispite;

Bucură-Te, oglinda frumuseții celei neapropiate;

Bucură-Te, luminătoarea gândurilor noastre;

Bucură-Te, tainica înțelepțire a credincioșilor;

Bucură-Te, scară către Adevărul mai presus de minte;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 3

Întristarea cuprinsese obştea mănăstirii Vatoped, căci untdelemnul se terminase şi din inimile lor izvora untdelemnul rugăciunii lor către Tine, Ceea Ce mijloceşti iertare şi milă celor care cântă Domnului : Aliluia !

ICOS 3

Cuviosul Ghenadie mers-a la stareţ, povestindu-i că doar puţin untdelemn a mai rămas, a cerut binecuvântare să nu se mai pună la masă ulei, ci să se păstreze pentru nevoile Bisericii; nouă, celor cărora ne lipseşte de la masa sufletelor untdelemnul iubirii, cerem a Ta ocrotire de Maică şi biruinţă aspura împietririi inimii, ca să-Ţi cântăm:

Bucură-Te, untdelemn al milostivirii Stăpânului;

Bucură-Te, mângâietoare rănilor noastre sufleteşti;

Bucură-Te, ajutătoare grabnică în necazuri;

Bucură-Te, ridicarea neputinţelor noastre;

Bucură-Te, mir al iubirii cereşti;

Bucură-Te, mireasmă duhovicească a păcii;

Bucură-Te, lumină călăuzitoare spre Adevăr;

Bucură-Te, mirarea Cuviosului chelar Ghenadie;

Bucură-Te, podoaba cetelor îngereşti;

Bucură-Te, vas al milostivrii celor din nevoi;

Bucură-Te, fântână nesecată de daruri cereşti;

Bucură-Te, grabnică ajutătoare a celor nedreptăţiţi;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 4

Nu a voit părintele stareţ al mănăstirii Vatoped ca să nu se mai dea untdelemn la masă monahilor, cerând întrebuinţarea puţinului ulei, ca toţi să slăvească pe Adâncul milostivirii cântând : Aliluia !

ICOS 4

Când voia Cuviosul Ghenadie a lua ultima picătură de ulei, foarte s-a minunat văzând butoaiele pline de untdelemn, care ajungea până la uşa pivniţei şi cunoscând minunea Ta a cântat cu glas mulţumitor de bucurie aşa :

Bucură-Te,ploaie a minunilor cereşti;

Bucură-Te, ajuătoare tare a celor din nevoi;

Bucură-Te, mireasmă a minunilor dăruită credincioşilor;

Bucură-Te, stâlp de nădejde al Cuviosului Ghenadie;

Bucură-Te, cercetătoarea grabnică a celor necăjiţi;

Bucură-Te, bogăţia credinţei celor smeriţi;

Bucură-Te, floarea cea rară a înţelepciunii;

Bucură-Te, munte al minunilor mai presus de minte;

Bucură-Te, untdelemnul darurilor din vasele sufletelor;

Bucură-Te, cunună a preoţilor cucernicilor;

Bucură-Te, plinitoarea rugăciunii celor necăjiţi;

Bucură-Te, ştergerea lacrimilor celor din nevoi;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 5

Icoana Ta Preacurată, răspândește minunată mireasmă spre amintirea minunii Tale, Preacurată, iar noi aducem Ție cu dragostea mireasma cântărilor de: Aliluia !

ICOS 5

Cu acoperământul milostivirii Tale păzești mănăstirea Ta de toate urzelile celui rău, iar casa sufletelor noastre o îngrădești cu sabia rugăciunii Tale, ca să nu fim prădați de tâlharii patimilor, ci să cântăm cu inimă curată:

Bucură-Te, acoperământul milostivirii credincioșilor;

Bucură-Te, povățuitoare pe cărările desăvârșirii;

Bucură-Te, lumina înțelepciunii monahilor;

Bucură-Te, grabnică ajutătoare a celor din primejdii;

Bucură-Te, râu pururea curgător de minuni;

Bucură-Te, pecetea mântuirii celor smeriți;

Bucură-Te, pământ roditor de daruri cerești;

Bucură-Te, stăpâitoare a înălțimilor duhovnicești;

Bucură-Te, munte umbrit de lumina Treimii;

Bucură-Te, casă cerească a milostivirii;

Bucură-Te, ospăț duhovnicesc al călătorilor;

Bucură-Te, al mănăstirii Vatoped zid de apărare;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 6

Pe Cel Bogat în milostivire ai purtat în brațele Tale și sărăcia sufletelor noastre o a cercetat spre bucuria celor care cu mulțumire cântă Stăpânului: Aliluia !

ICOS 6

Cu îmbelșugare reverși mirul darurilor Tale obștei Tale care Te cinstește cu dragoste și pururea veghezi mântuirea monahilor, împreună cu care Te roagă Ziditorului a toate ca să ne dea nouă iertare păcatelor, ca să-Ți cântăm:

Bucură-Te, călăuzitoarea obștilor de monahi;

Bucură-Te,carte nescrisă de mână omenească;

Bucură-Te, slava iubitorilor de feciorie;

Bucură-Te, icoană a darurilor duhovnicești;

Bucură-Te, îmblânzirea celor biruiți de răutate;

Bucură-Te, strălucire a iubitorilor de înțelepciune;

Bucură-Te, pom înțelegător plin de roadele rugăciunii;

Bucură-Te, povățuitoare către muntele desăvârșirii;

Bucură-Te, a muntelui sfânt podoabă de mare preț;

Bucură-Te, foc ce mistuie toată urzeala patimilor;

Bucură-Te, stingerea cumplitelor dureri ale necazurilor;

Bucură-Te, pod către cereasca Împărăție a Luminii;         

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 7

Pe scara minții suie gândurile rugăciunii către Tine, Scară a desăvârșirii înfricoșătoare și vederii îngerești, dar pe Care toți într-un glas o împodobim cu florile cântărilor de: Aliluia !

ICOS 7

Porțile mântuirii deschide-ne nouă Preanevinovată, Ceea Ce ne-ai deschis porțile împăcării cu Dumnezeu, iar noi, cu dragoste, nădăjduind la mila Ta, Îți cântăm unele ca acestea :

Bucură-Te, poartă a mântuirii credincioșilor;

Bucură-Te, legământ al păcii dumnezeiești;

Bucură-Te, risipitoarea întunericului neștiinței;

Bucură-Te, rugătoare caldă pentru cei smeriți;

Bucură-Te, mână nevăzută ce ne apără de cădere;

Bucură-Te, ușă de aur a milostivirii negrăite;

Bucură-Te, fereastră către Împărăția luminii;

Bucură-Te, hotar de netrecut al sfințeniei;

Bucură-Te, liniștea celor tulburați de ispite;

Bucură-Te, cununa iubitorilor de rugăciune;

Bucură-Te, vasul plin de darurile Cuvântului;

Bucură-Te, mireasma cântărilor duhovnicești;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 8

Întinde mâna Ta cea puternică și ne scoate din valurile multor necazuri care caută să ne cufunde în adâncul deznădăjduirii, ca să cântăm Ție: Aliluia !

ICOS 8

Acoperă-mă cu darul Tău de toate tulburările vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ca să alerg cu tot sufletul în căutarea Adevărului și să dobândesc inimă înfrântă și smerită, cu suspinuri de taină călătorind pe calea mântuirii și mărindu-Te pe Tine așa:

Bucură-Te, surpătoarea ispitelor diavolești;

Bucură-Te, cărare sfințită a rugăciunii;

Bucură-Te, lumina dreptății credincioșilor;

Bucură-Te, îmblânzirea celor răniți de răutate;

Bucură-Te, ajuătoarea celor asupriți de nevoi;

Bucură-Te, cununa biruitorilor asupra patimilor;

Bucură-Te, binecuvântarea pocăinței celor greșiți;

Bucură-Te, ridicarea celor din mlaștina deznădejdii;

Bucură-Te, pământ roditor de daruri cerești;

Bucură-Te, soare al slavei strălucind cu minuni mari;

Bucură-Te, chemarea celor din întunericul întristării;

Bucură-Te, risipitoarea sfaturilor celor viclene;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 9

Nu se pricepe nici o minte îngerească și pământească a mări minunea nașteri Tale, iar noi ne plecăm cu gând smerit înaintea tainei, strigând Ție cu dragoste: Aliluia !

ICOS 9

Pe Cel mai presus de minte ai născut și din păcat ne-ai ridicat pe noi, cei care eram osândiți pentru nevrednicie, iar acum Îți cântăm cu glas smerit :

Bucură-Te, Maica Celui Ce stăpânește peste toate;

Bucură-Te, oglinda vieții celei curate;

Bucură-Te, chemarea celor de pe căile păcatului;

Bucură-Te, trâmbiță ce ne trezești la pocăință;

Bucură-Te, scăparea celor din primejdii;

Bucură-Te, născătoarea Celui Care nea izbăvit din moarte;

Bucură-Te, revărsarea milostivirii dumnezeiești;

Bucură-Te, ploaie cerească a înțelepciunii;

Bucură-Te, carte ce ascunde cuvintele Vieții;

Bucură-Te, munte neapropiat de mintea omenească;

Bucură-Te, înălțime mai presus de suișul gândurilor;

Bucură-Te, liman prea dorit al iubitorilor de feciorie;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

 CONDAC 10

Cer înțelegător Te cunoaștem pe Tine, Stăpână, Ceea Ce ai purtat pe Soarele Cel veșnic, Care ne-a adus pe noi la lumina mântuirii, ca să-I cântăm: Aliluia !

ICOS 10

Pântecele Tău a slujit drept cămară Celui Care dă viață pruncilor în pântece, iar noi, cei sloboziți prin a Ta mijlocire din chitul păcatului, Îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-Te, slobozitoarea noastră din necazuri;

Bucură-Te, risipitoarea întunericului necredinței;

Bucură-Te, întărirea noastră întru pocăință;

Bucură-Te, măslin roditor în casa Domnului;

Bucură-Te, Rai al darurilor cerești;

Bucură-Te, adânc de judecăți cerești;

Bucură-Te, mare nesecată a milostivirii;

Bucură-Te, îndreptarea celor căzuți în păcat;

Bucură-Te, ajutătoarea celor năpăstuiți;

Bucură-Te, întărirea noastră în răbdare;

Bucură-Te, cort al mântuirii noastre;

Bucură-Te, întărirea celor slăbănogiți de neputințe;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 11

Mintea se cutremură înaintea tainei nașterii Tale, iar gândurile noastre se ofilesc, neștiind cum să laude minunea purtării Tale de grijă pentru neamul omenesc, ci doar Îți cântăm: Aliluia !

ICOS 11

Întru Tine ne-am pus toată nădejdea mântuirii, Preabinecuvântată, căci nu avem altă grabnică sprijinitoare în încercările noastre, ci numai pe Tine, Ceea Ce ștergi lacrimile celor din nevoi și îmblânzești pornirile patimilor, ca să-Ți cântăm:

Bucură-Te, apărătoarea noastră la judecata Mântuitorului;

Bucură-Te, rușinarea celor ce stăruie în păcat;

Bucură-Te, întărirea celor bântuiți de ispite;

Bucură-Te, comoară duhovnicească a monahilor;

Bucură-Te, izvor de milă pentru credincioși;

Bucură-Te, floare de aur a înțelepciunii;

Bucură-Te, glas ce cheamă la pocăință;

Bucură-Te, îmblânzirea relelor cugetări;

Bucură-Te, mireasmă a cereștilor gânduri;

Bucură-Te, hotar neapropiat al smereniei;

Bucură-Te, dragoste nebiruită în apărarea credincioșilor;

Bucură-Te, scăparea celor biruiți de neputință;

Bucură-Te, Maica Domnului, untdelemn al milostivirii mângâind sufletele noastre !

CONDAC 12

Înalță mâinile Tale la rugăciune și oprește valurile ispitelor îndreptate asupra noastră, ca să Îți din inimi smerite aducem ploaia cântărilor de : Aliluia !

Din minunile Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                                 Vedenia unui monah

“ Un alt monah , tot din aceasta manastire a Sfantului Pavel, a vazut-o pe Maica Domnului in vedenie de Intampinarea Domnului, cand este hramul manastirii, participand la intreaga Sfanta Liturghie impreuna cu psaltii, preotii si arhiereul si ingrijindu-se ca toate sa se faca dupa randuiala. Aceasta s-a petrecut in in 1845. Dupa terminarea Sfintei Liturghii, monahul a vazut-o pe Maica Domnului cum a iesit din biserica impreuna cu preotii si cu egumenul si a intrat in trapeza.
Aici ii randuia si ii povatuia pe trapezari, slujind ea insasi pana ce au mancat toti cei care au venit la hram. Apoi i-a binecuvantat pe toti.Dupa ce parintii si fratii au iesit din trapeza, a iesit si Fecioara si Imparateasa spre poarta manastirii, unde i-a miluit si i-a binecuvantat pe saracii ce erau acolo. Si ca cea care cunoaste gandurile si sfaturile inimii fiecaruia, pe cei virtuosi si nevoitori ii privea cu o fata vesela si lina, iar pe cei lenesi ii privea cu severitate, indemnandu-I prin aceasta la pocainta.Dupa toate aceastea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu s-a intors in trapeza, unde trapezarii si bucatarii se asezasera sa manance. Alaturi de ei s-a asezat si cel care avusese vedenia. Si iata, Maica Domnului a venit si la acestia sa-I serveasca. Atunci harul lui Dumnezeu l-a luminat pe cel cae vedea acestea si a inteles ca cea care ii slujea era Stapana tuturor, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. De aceea s-a ridicat indata de la locul sau si a cazut la pamant inchinandu-i-se si spunandu-i:
 -Stapana mea, Nascatoare de Dumnezeu Stapana, sa nu-mi fie mie sa fiu slujit de tine! Ci eu, nevrednicul tau rob iti voi sluji, asa cum se si cuvine sa fac. Dup ace a spus aceasta, s-a dus si a luat o farfurie foarte frumoasa care se afla acolo, apus in ea doi pesti si asezand-o la masa pe masa, o indemna si o ruga cu staruinta sa stea la masa si sa manance impreuna cu ei.
Insa ea i-a spus : Eu nu mananc astfel de mancare. Deoarece am fost chemata la acest praznic, i-am intarit pe cei care s-au ostenit si am slujit impreuna cu ei tuturor celor care au luat parte. Si aceasta pentru ca am invatat de la Fiul meu sa-i slavesc pe cei care ma slavesc, sa-i cinstesc pe cei care ma cinstesc si sa daruiesc tuturor celor care se roaga ceea ce cer in rugaciune.
Acestea le-a spus Stapana, dojenind si invatand pe acel calugar. Apoi ridicandu-si sfintele maini in sus, care, fiind pline de lumina dumnezeiasca, straluceau ca niste stele, s-a rugat si a binecuvantat manastirea, pe egumen si pe parinti. Atunci un nor luminos i-a cuprins pe toti. In acea clipa s-a inaltat la Ceruri si a disparut de la ochii lui. Abia atunci monahul si-a venit intru sine si si-a dat seama ca tot ceea ce vazuse fusese vedenie. “
Nota : Fragment preluat din cartea “Patericul Maicii Domnului “

Lupta interioara (cu sine)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
'Cel pe care il hranesti'

Trandafirul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Un tânăr a împrumutat de la bibliotecă o carte duhovnicească. Era pe vremea când nu se descoperise internetul. În carte a avut surpriza să găsească multe comentarii pline de sensibilitate scrise pe nişte notiţe. Pe una din ele a găsit şi numele şi adresa autorului acestor comentarii. După nume, era o femeie, iar după frumuseţea frazelor şi-a dat seama că are un suflet foarte frumos.



        I-a scris, a primit răspuns şi aşa s-a legat o relaţie de corespondenţă pe teme duhovniceşti. Când tânărul i-a cerut o fotografie, femeia i-a răspuns că dacă se simte apropiat de ceea ce-i scrie, nu are nevoie să-i vadă chipul. Şi el a fost de acord. Totuşi, după un timp, a venit şi vremea întâlnirii. Ca să se recunoască, au convenit ca el să ţină o carte în mână, iar ea un trandafir.

La locul de întâlnire, bărbatul zări o tânără foarte frumoasă, care-l privea insistent, parcă l-ar fi aşteptat. Nu avea însă nici un trandafir în mână. În schimb, la câţiva metri distanţă, o femeie în vârstă ţinea în mână acel semn de recunoaştere - trandafirul. La început, tânărul a fost dezamăgit, dar într-o clipă îşi aduse aminte de frumuseţea morală a celei ce-i scrisese până acum. De aceea se îndreptă spre bătrână, sfidând frumuseţea fizică a tinerei care îl privea cu insistenţă şi care se hotărî să plece din acel loc. Apropiindu-se de bătrână îi spuse că el este omul cu care schimbase atâtea idei frumoase şi că este încântat de cunoştinţă. Femeia în vârstă îi răspunse cu un aer nedumerit:

- Fiule, nu te cunosc, nu ştiu ce se întâmplă aici!

- Da, dar… de ce ţineţi în mână acest trandafir?!

- Domnişoara, care tocmai a trecut pe lângă dumneata, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a zis că, daca vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la cofetăria din colţ.

Oare aşa fac şi tinerii din ziua de astăzi? Mai pun ei preţ pe frumuseţea morală a celor de vârsta lor? Aleg ei bunătatea şi sensibilitatea sufletească în locul instinctelor trupeşti?

INAINTEPRĂZNUIREA INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

         Mai înainte de vederea tainei dumnezeieşti să ne călăuzim gândul smerit spre biserica inimii. Mai înainte de praznicul luminat al intrării în templu a Celei Ce este Oglinda a toată desăvârşirea dumnezeiască să ne gătim cu haina curate ale sufletelor şi să întindem masă duhovnicească celor însetaţi a intra la masa cea dumnezeiască a Treimii spre împărtăşirea de tainele cele mai înalte. Să ne veselim astăzi, căci măcar că noi suntem împiedicaţi de a înainta duhovniceşte de chiar pietrele patimilor noastre, totuşi înaintea noastră merge să fie aşezată în Sfânta sfintelor făclia Cea nestinsă a rugăciunii, Care cu razele mijlocirilor Sale luminează şi întunericul din templele inimilor noastre. Să ne încingem cu legătura iubirii şi luminaţi de raza Duhului să primim hrana cea îngerească a rugăciunii prin mijlocirea Celei Ce Îşi poartă mintea la înălţimi luminate şi neajunse de cetele serafimilor. Deşi nu avem curăţia cea desăvârşită pentru a ne alătura cetei fecioarelor, totuşi să nu ne arătăm leneşi a secera din grădina minţii flori de laude cu care să începem a împodobi praznicul Celei pline de dar, ca să ne aşeze, ca O Milostivă, în cămara inimii florile cele de aur ale rugăciunii curate. Înaintea Acesteia să ne plecăm cu gând umilit, strigându-i cu glas de mulţumire: Bucură-Te, Templule al slavei, Ce purtând, pe Împăratul Cel neîncăput în cer şi pe pământ, ne-ai deschis nouă porţile milostivirii, prin care ne-am izbăvit din temniţa morţii! ” 

Completare la cateheza „Despre Pururea Fecioria Maicii Domnului“

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                   

              Despre preacinstirea Maicii Domnului

             Gheron Iosif Isihastul zice: „Nu vă pot descrie cât de mult îi

place Maicii Domnului cumpătarea şi curăţia. Pentru că ea este

Fecioară neprihănită, ne vrea pe toţi aşa şi ne iubeşte. De aceea,

numai ce o strigăm şi se grăbeşte să vină în ajutorul nostru“.

Iată ce spune Ioan Ianolide în cartea sa Întoarcerea la Hristos:

„Cu mama şi cu Maica Domnului am avut o comuniune sufletească

naturală, nestăvilită şi temeinică. Puţin am vorbit cu mama, dar

mult ne-am înţeles. Se transmiteau între noi alte graiuri mult mai

intense, ce ne umpleau pe amândoi de dragoste şi de bucurie. O

trăiam pe mama în mine şi ea pe mine mă trăia în ea. O astfel de

simţire aveam pentru Maica Domnului, în care eu mă simţeam mai

eu, deşi simţeam ca ea şi parcă mă identificam cu ea. Ochii mei

căutau spre icoana din perete, dar pe Preacurata Fecioară o găseam

pretutindeni, deşi nu o fixam nicăieri...“

Rugăciunile Maicii Domnului sunt cele mai ascultate de către

Dumnezeu şi pe drepte cuvânt Sfânta Biserică mereu se roagă aşa:

„Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi“. Iar

privitor la cinstea ei cea mai presus de cuget Sfânta Biserică i se

adresează aşa: „Pe Prea Sfânta Curata, Prea binecuvântata mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu născătoarea şi Pururea Fecioara

Maria cu toţi Sfinţii pomenindu-o. Amin!“

                       Născătoarea de Dumnezeu

             Cuvântul Theotokos (adică Născătoare de Dumnezeu), arată

credinţa tuturor Sfinţilor Părinţi şi a credincioşilor creştini de-a

lungul veacurilor privitoare la dumnezeirea lui Hristos. Nu este loc

de rătăcire aici. Nimeni altcineva decât a doua Persoană a Sfintei

Treimi S-a născut din Fecioara.

Şi azi sunt oameni care pun la îndoială identitatea lui Hristos.

Iată de ce unii sunt deranjaţi de cuvântul Theotokos. Cum poate

Maria să fie Maica lui Dumnezeu? întrebă ei. Da, răspunde Sfânta

Biserică Ortodoxă, Fecioara Maria nu a dat naştere la două

persoane, ci la o singură Persoană dumnezeiască, Care Şi-a primit

omenitatea de la Maria. Ea este deci cu adevărat Theotokos,

Născătoare de Dumnezeu, iar nu Hrisostokos, mama unei fiinţe

omeneşti pe nume Hristos.

Născătoare de Dumnezeu sau Theotokos este un cuvânt scump

creştinilor ortodocşi, un cuvânt ce înfăţişează desăvârşit şi păzeşte

neclintită credinţa noastră că Dumnezeu s-a făcut om adevărat spre

mântuirea noastră. Theotokos este un nume dat Mariei nu spre a o

înălţa, ci spre a ocroti identitatea Fiului ei şi a păzi siguranţa

mântuirii noastre întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

                         Despre minunea cu zugravul

          Era un zugrav cu numele Ioan, foarte evlavios către Preasfânta

Născătoare de Dumnezeu şi mai iscusit decât alţii. El punea multă

silinţă şi toată dragostea când picta icoana Maicii Născătoarei de

Dumnezeu, ca să iasă mai frumoasă şi mai împodobită decât ale altor

Sfinţi, încât se minunau toţi de frumuseţea pe care o aveau icoanele

Maicii Domnului. Iar când zugrăvea pe diavolul îl făcea atât de urât,

încât nu putea să vadă cineva vreun lucru mai înfricoşat şi mai urât; şi

aceasta o făcea cu dreptate. Deci, pe acel evlavios zugrav îl vrăjmăşea

foarte mult urâtorul de oameni şi căuta un timp prielnic ca să-l

omoare, nu atât că îl zugrăvea pe dânsul grozav, ci îl zavistuia mai

ales pentru că zugrăvea chipul Maicii Domnului foarte frumos,

frumuseţea aceea atrăgând poporul spre mai multă evlavie. În vremea

aceea, zidindu-se o Biserică înaltă, a chemat preotul pe acel Ioan să o

zugrăvească. Şi Ioan a pus scările ca să zugrăvească întâi părţile cele

mai înalte, după cum făcea de obicei, iar când zugrăvea icoana Bunei

Vestiri a Preasfintei, văzu divolul înaintea sa, care îi spuse: De acum

nu mai poţi să scapi şi am să te arunc jos, pentru că aici, în părţile

acestea înalte ale Bisericii, zugrăveşti icoana Maicii lui Dumnezeu atât

de frumos. Deci, stricând scara, a aruncat jos lemnele pe care stătea

zugravul, care a strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,

ajută-mi!“ Şi întinzându-şi mâinile sale către zid, îndată icoana

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întinzând dreapta ei, l-a prins pe

zugrav de mâini şi nu l-a lăsat să cadă jos şi să moară. Şi stătea aşa în

văzduh, neţinut, şi a stat astfel până ce au adus scara şi l-au coborât. Şi

nici o vătămare nu a suferit. Iar cei ce stăteau de faţă s-au, grozav s-au

înspăimântat.Atunci Ioan, mulţumind Prealăudatei, a povestit minunea

şi toţi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Fecioara, Maica Lui. De atunci,

niciodată n-a mai îndrăznit să-l vatăme, ci cu întâmplarea aceea mai

mult bine şi folos i-a făcut, pentru că toţi îl chemau şi zugrăvea (Din

minunile Maicii Domnului, Editura Bunavestire, Bacău, 2005).

                       Mai cinstită decât Heruvimii...

          Sfânta Fecioară Maria se bucură în cultul ortodox de o cinstire

deosebită, de o supracinstire, adică de o cinstire care întrece pe a

tuturor Sfinţilor. Sfânta Fecioară este aşezată în vârful piramidei

creaturii, este cea mai înaltă din toată făptura văzută şi nevăzută,

pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toţi oamenii, ci este

„mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât

Serafimii“. Patru mari sărbători (praznice) din cursul anului bisericesc

sunt închinate Preasfintei Fecioare: Naşterea Maicii Domnului,

          Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna-Vestire şi

                  Adormirea Maicii Domnului.

                       Maica Domnului este „Maica vieţii“

          Ca „Maică a Vieţii“, Sfânta Fecioară este şi modelul desăvârşit

pentru toate mamele, de pretutindeni şi de totdeauna. Femeile creştine

nu sunt şi nu trebuie să fie simple „fiice ale Evei“, căci chemarea lor

este de a se sili să devină fiice ale Maicii Domnului, atât prin

împărtăşirea de darurile Fiului ei, Iisuse Hristos, cât şi prin imitarea

virtuţilor ei. Suntem o ţară creştină în care aproape toate femeile sunt

botezate. Dar câte dintre ele se silesc să se asemene Maicii Domnului.

Dar câte dintre ele se şi silesc să se asemene Maicii Dommului?

Vrednicia Maicii Domnului de a fi cinstită se datorează atât

maternităţii cât şi fecioriei ei. Fecioria este un lucru tainic şi de mare

cinste. Fecioria în naştere ca şi pururea fecioria sunt cu atât mai adânci

în taină, iar rostul omului este nu să dezvelească taina, ci să se închine

ei. Despre acest rol al Maicii Domnului, Sfântul Nicodim vorbeşte mai

clar în altă parte, arătând că s32 i feciÎnsuşi Fiul Său i-a stat drept ajutor în

îndeplinirea acestui scop. Iată ce spune în această privinţă Sfântul

Nicodim: „Apoi, Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi iubitul Fiu al

Fecioarei Şi-a cheltuit toată viaţa Sa pământească, Şi-a pus toată

fiinţa Sa pentru nevoile noastre, ale păcătoşilor, şi a dat-o pe Maica

Sa ca să fie Maica noastră şi Apărătoarea noastră, ca să ne ajute şi

să fie, imediat după El, mijlocitoare a mântuirii noastre. Deci, cum

şi în ce mod ar putea vreodată această iubită Maică a Lui şi

apărătoare a noastră să se despartă de voinţa iubitului ei Fiu, ca să

nu ne ajute? Deci, apropie-te, iubite, apropie-te cu curaj, la orice

nevoie de ea, de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru că

încrederea şi curajul ce le arăţi în faţa ei sunt o bogăţie şi o fericire

şi un adăpost sigur, şi totdeauna naşte pentru tine daruri şi milă“.

     Şi acum iată o întâmplare adevărată în legătură cu puterea

Maicii Domnului şi cu pedeapsa pentru necinstirea ei: La o

adunare a unui cult religios, o tânără, vrând să dovedească

celorlalţi că Maica Domnului nu are nici o putere, a luat o

iconiţă sfinţită cu Prea Sfânta Fecioară şi a jucat-o în picioare

zicând: «Iată, să vă arăt că „Maria“ nu poate să-mi facă

nimic!». După adunare, când a ieşit în stradă, a venit o maşină

în viteză şi i-a retezat picioarele de lângă bazin. A văzut ce-a

îngăduit „Maria“ să i se întâmple!

              Creştinii dreptmăritori ai Bisericii dintru începuturi i-au acordat

cinstirea ce i se cuvenea Maicii Domnului, i-au arătat evalvia şi

dragostea, aducându-i rugăciuni de laudă, de mulţumire şi de cerere.

Încă din secolul al IV-lea, patriarhul Serghie al Constantinopolului a

alcătuit Acatistul Maicii Domnului.

Numele Maicii Domnului este rostit cu veneraţie de toţi creştinii,

la ea aleargă cei păcătoşi cu lacrimi de pocăinţă; cei asupriţi, cei

bolnavi trupeşte şi sufleteşte, cei pribegi şi cei împovăraţi cu multe

greutăţi, la ea aleargă şi nădăjduiesc. Tinerii şi bătrânii, oamenii

simpli şi cei învăţaţi rostesc numele Sfintei Fecioare cu adâncă evlavie

şi cinstire, cu dragoste şi cu speranţă. Oare cei care vorbesc despre

Maica Domnului ca de o femeie obişnuită, ar putea să ne spună cărei

femei, până la Fecioara Maria, i-a spus îngerul: „Bucură-te ceea ce

eşti plină de har, Domnul este cu tine. Şi iată vei lua în pântece şi

vei naşte fiu. Acesta mare va fi şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele său... şi

Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.

                 Maica Domnului – Porfira a lui Hristos

           Maica Domnului are importanţă prin existenţa şi mijlocirile ei,

aşa cum a mijlocit şi la nunta din Cana Galileii. Preacurata Fecioara

Maria este nu numai cea dintâi care a crezut în Hristos cel întrupat, pe

temeiul cuvântului lui Dumnezeu, ci este şi cea dintâi care a crezut cu

adevărat în Hristos cel înviat.

Sfânta Biserică o numeşte pe Maica Domnului: „Porfiră a Lui

Hristos“, care a îmbrăcat în omenitate Cuvântul Cel fără de început

aşa cum este îmbrăcat un împărat în porfira (purpura) veşmintelor sale

împărăteşti.

                Tânărul cu evlavie la Maica Domnului

      Un tânăr care avea foarte multă evlavie faţă da Fecioara Maria i-a

făcut această rugăminte: Prea Sfânta Maică a lui Dumnezeu, pe care

după Dumnezeu te cinstesc şi mă închin, cu toată dorinţa şi evlavia

sufletului meu, dacă am aflat har înaintea ta, eu, smeritul robul tău, te

rog să-mi îndeplineşti o dorinţă: învredniceşte-mă să te văd aşa cu eşti

în rai. Învredniceşte-mă Pururea Fecioară, învredniceşte-mă. Stăpâna

Prea Curata a ascultat de rugăciunea evlaviosului rob, i s-a arătat cu

totul strălucitoare într-o noapte în vis, cu toată acea lumină a slavei cu

care străluceşte în cer.

S-a deşteptat tânărul şi într-adevăr a pierdut unul din ochii lui, dar

bucuria ce-o avea că a fost învrednicit să vadă pe Împărăteasa cerului

şi a pământului, nu se întrista deloc, că a fost lipsit de lumina ochiului.

Mai mult încă iaraşi a rugat-o pe Maica Domnului să o vadă încă o

dată chiar dacă şi-ar pierde şi celălalt ochi, Şi iarăşi a fost învrednicit

şi iarăşi a văzut-o. Dar ce socotiţi dumneavoastră? Că a rămas orb de

amândoi ochii? Maica lui Dumnezeu cea prea milostivă, când i s-a

arătat a doua oară, nu numai că nu l-a lipsit de singurul ochi cei mai

rămăsese, dar i l-a întors şi pe celălalt pe care-l pierduse. S-a deşteptat

tânărul acela şi cu amândoi ochii teferi şi cu totul luminat de îndoita

bucurie, cu multe lacrimi de veselie duhovnicească a dat mii de

mulţumiri Maicii lui Dumnezeu (Ilie Miniat, Didahii şi predici,

Editura Bunavestire, Bacău, 1995).

                   Maica Domnului ne dăruieşte flori

            Străbunii noştri au iubit-o atât de mult pe Maica Domnului

încât în poveştile lor spun că datorită ei avem cele mai frumoase

flori: crinul, rochiţa-rândunicii, năvalnicul, busuiocul, caprifoiul....

Se spune ca Maica Domnului s-a întâlnit cu un băieţaş care

culesese fragi. - Ce ai, copile, în coşuleţ? l-a întrebat cu blândeţe. -

Nimic, i-a răspuns copilul, ca să nu-i dea fragi. - Ei, dacă spui ca nu

ai nimic, să nu-ţi fie de folos ce ai în el! De atunci, se spune, deşi

sunt atât de gustoşi, niciodată nu te poţi sătura cu fragi!

                    Din vieţile minunate ale monahilor

                După 700 de ani de la Naşterea Domnului, un învăţat era

chinuit de întrebarea: Cum se poate ca Sfânta Maria sa fie şi

Maică, şi Fecioară? Trăia atunci în pustiu un părinte renumit,

Evdichie. Învăţatul s-a dus să-l caute. Cuviosul părinte, înştiinţat de

Dumnezeu i-a ieşit în cale şi a lovit cu toiagul într-o piatră, zicând:

Fecioară înainte de naştere! Din piatră a răsărit un crin.

Fecioară în timpul naşterii! A mai răsărit un crin. A lovit şi a

treia oară, strigând: Fecioară după naştere! A răsărit şi al treilea

crin... Apoi, Cuviosul părinte s-a în tors la chilia lui, fară o vorbă,

în timp ce învăţatul s-a întors acasă, vestind tuturor minunea

întâmplată.

           Maica Domnului apară o soţie urgisită de soţ

       O dată a trăit un bărbat şi o femeie având la început o căsnicie

foarte fericită. Dar de la un timp soţul a început a-şi urgisi soţia,

care pe cât de frumoasă, tot pe atât de bună, harnică şi mai ales

foarte credinciosă. Ea totdeauna se ruga lui Dumnezeu, dar mai ales

Maicii Domnului pentru toată lumea, pentru soţul ei îndeosebi şi

pentru ea. Soţul însă, căuta distracţiile în societatea altor femei şi nu

se interesa de casa lor, aşa încât din oameni foarte bogaţi au devenit

oameni săraci. De acum soţul umbla pe la cei bogaţi cerând bani cu

împrumut, iar soţia sa se ruga Maicii Domnului ca să le revină viaţa

fericită de altă dată'.

                 Într-o zi soţul şedea îngândurat în cârciumă şi deodată s-a

apropiat de el un domn, care i-a propus să-i vândă lui soţia în

schimbul unei sume de bani foarte mari. După multă ezitare soţul sa

învoit şi au făcut un contract în care s-a prevăzut, că a doua zi

soţul va primi banii care sunt îngropaţi în pădure, iar el pe acelaşi

loc unde sunt îngropaţi banii să-i predea peste două luni pe soţia lui.

Într-adevăr a doua zi soţul a primit în locul indicat o comoară

întreagă din aur şi pietre scumpe cu care a plătit toate datoriile şi a

început a trăi din nou în bogăţie. Iată că a sosit ziua când el trebuia

să predea soţia cumpărătorului. Seara el i-a poruncit să se îmbrace

şi să meargă cu el. Presimţind ceva rău, ea l-a rugat s-o lase acasă,

dar el a insistat cu severitate şi ea s-a supus.

             Mergând spre locul indicat, ei au trecut pe lângă o Sfântă

Biserică. Soţia l-a rugat s-o lase să intre în Biserică să se roage

puţin înaintea icoanei Maicii Domnului. A intrat şi cu lacrimi s-a

rugat la Maica Prea Sfânta s-o apere de toate relele ce s-au abătut

asupra ei. Aşa rugându-se a adormit în Biserică în faţa Sfintei

icoane.

          După multă aşteptare, soţul a văzut că soţia sa coboară scările

Bisericii cu faţa acoperită din cauza frigului de noapte, s-a apropiat

de el şi şi-au continuat drumul. Când au ajuns la locul stabilit, era

miezul nopţii. Cumpărătorul nu era acolo, dar în curând a apărut şi

el. Soţul i-a predat soţia conform înţelegerii, iar cumpărătorul i-a

restituit contractul şi spunând în acelaşi timp foarte clar: O

rugătoare, sârguinciosă, acum eşti în stăpânirea mea, şi cu

brutalitate a vrut s-o apuce de mână. Deodată, parcă atingându-se

de foc a sărit la o parte cu un răcnet grozav. Acoperământul de pe

faţa femeii a căzut, şi ea s-a uitat cu o privire severă şi totodată

măreaţă la cumpărător, care a spus cu groază: Maica lui Iisus?

Fecioara Maria? Cine a chemat-o? Ce caută aici? Mincinosule,

mi-ai făgăduit pe soţia ta şi iată pe cine mi-ai adus în locul ei!

Cu aceste cuvinte s-a repezit la soţ, dar Maica Domnului l-a

lipsit de putere, a căzut jos la pământ şi a dispărut pe loc. În acelaşi

timp s-a făcut nevăzută şi Maica Domnului.