13 ianuarie 2017

Originea şi cauza suferinţei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


“Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul sfânt al Domnului, cât şi prin sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus dinainte ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazuri vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Lui robi şi slujitori” (Episcopul Ignatie Brancianinov, Arena).
Dar, de ce se întâmplă acestea? De ce tristeţea şi suferinţa, împreună cu bolile care le însoţesc, sunt “îngăduite” pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat.
Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45).
Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârşită slavă şi, schimbaţi fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, nu ar fi existat nici boală şi, prin urmare, n-ar mai fi fost nevoie de ştiinţă si medicină.
“Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol (...) Dumnezeu s-a apropiat de om aşa cum se apropie un doctor de un bolnav” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui). Dumnezeu s-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după păcatul neascultării nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din aceea a unui Doctor înţelept, în căutarea pacientului Său, “fiindcă Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui).
Omul, făptura, cedase ispitei de a fi ca şi Dumnezeu Creatorul – ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acesta, primul păcat, a adus cu el nu “îndumnezeirea”, ci suferinţa, boala îndreptătoare: pentru ca omul să poată cunoaşte neîndoielnic şi pentru totdeauna că el nu este “ca Dumnezeu”.
De aceea, Doctorul ceresc “a predat trupul nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând”, adică să fie ca Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 La statui). Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat (Fac. 3, 17-19).
“Păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa – scrie profesorul Andrezev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus această suferinţă, totuşi, pentru noi, este şi o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre” (Apologetica creştină ortodoxă).

II. Rostul bolii

Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de nimic din ea (...) pentru că nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute; deoarece cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute sunt veşnice” (Sfântul ioan din Kronstadt, Sfaturi duhovniceşti). Pentru noi, creştinii ortodocşi, centrul vieţii nu este aici, ci dincolo, în lumea veşnică.
Atâta timp cât trăiesc, creştinii ortodocşi nu se îngrijesc gândindu-se la boala sau suferinţa care îi poate însoţi. Chiar atunci când ne cântăm unul altuia “La mulţi ani” de ziua onomastică şi la alte sărbători, o facem din pricină că Biserica, în înţelepciunea ei, ştie că noi într-adevăr avem nevoie de “mulţi ani” pentru a ne schimba şi a ne pocăi pentru păcatele noastre, deci nu pentru că viaţa are vreo valoare în sine. Dumnezeu nu Se interesează de cât de bătrâni suntem atunci când ajungem înaintea judecăţii Lui, ci dacă ne-am pocăit; pentru El nu contează dacă am murit de vreun atac de inimă sau cancer, ci dacă sufletul nostru este în stare de sănătate.
De aceea, “nu trebuie să ne înfricoşăm de nici o nenorocire omenească, ci doar de păcat; nici de sărăcie, nici de niscaiva neputinţe, nici de ocări, nici de răutăţile altora faţă de noi, nici de umilinţe, nici de moarte” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La Statui), fiindcă aceste “nenorociri” sunt numai cuvinte şi acestea nu au nici o realitate pentru cei ce trăiesc pentru Împărătia Cerurilor. Singura “nenorocire” adevărată din această viaţă este a-L supăra pe Dumnezeu. Dacă vom avea în cuget această înţelegere fundamentală a scopului vieţii, atunci sensul duhovnicesc al neputinţelor trupeşti ni se poate descoperi şi nouă.
Este o lecţie încă neînvăţată de către neamul lui Adam care, în mândria lui, caută dintotdeauna să fie “zeii”: din pricină că fiecare păcat este o reînnoire a păcatului primilor oameni, o îndepărtare cu voie de Dumnezeu, îndreptată spre sine. Astfel ne punem pe noi în locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne nouă înşine în loc de a sluji Creatorului. În acest fel, suferinţa bolii slujeşte astăzi aceluiaşi scop căruia i-a slujit şi la început: şi din această pricină ea nu este altceva decât un semn al milei şi dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfinţii Părinţi le spun: “Dumnezeu nu te-a uitat; El are grijă de tine” (Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Filocalia).
Sfântul Ambrozie de la Mănăstirea Optina a vorbit despre relaţia dintre suflet şi trup într-o scrisoare către o mamă al cărei copil era foarte bolnav: “Nu trebuie să uităm că într-o epocă sofisticată ca cea în care trăim, chiar şi copilaşii sunt vătămaţi duhovniceşte de ceea ce văd sau aud. Prin urmare, este nevoie de curăţire, iar aceasta se realizează numai prin suferinţă trupească... Trebuie să înţelegem că desfătarea raiului se dă numai celui ce acceptă suferinţa”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a arătat că, deoarece omul este îndoit în fire, creat cu suflet şi trup, “există o interacţiune între suflet şi trup” (Sfaturi), fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”. Sfântul ioan Gură de Aur scrie că “ atunci când sufletul este bolnav, de obicei nu simţim nici o durere (...), dar, dacă se întâmplă ca trupul să sufere doar puţintel, facem toate eforturile să ce eliberăm de boală şi de durerea ei”. De aceea, Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul să poată primi vreo vindecare. (...) Hristos a făcut acelaşi lucru cu slăbănogul atunci când a spus: Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie mai rău! Ce învăţăm de aici? Boala slăbănogului fusese pricinuită de păcatele lui” (Omilia 38 la Evanghelia Sfântului Ioan).
La Sfântul Serafim din Sarov a fost adusă odată o femeie. Era grav schilodită, neputând merge din cauză că genunchii ei stăteau ridicaţi până la piept. “Ea îi spuse Bătrânului că fusese născută în Biserica Ortodoxă, dar, după ce s-a măritat cu un protestant, abandonase ortodoxia şi, pentru necredincioşia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o dată. (...) Ea nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Sfântul Serafim a întrebat-o pe femeia bolnavă dacă acum crede în Maica ei, Sfânta Biserică Ortodoxă. Primind un răspuns afirmativ, i-a spus să-şi facă cum se cuvine semnul Crucii. Spuse că nu poate ridica nici o mână; dar, în momentul în care Sfântul s-a rugat şi i-a uns mâinile şi pieptul cu untdelemn din candela de la icoană, boala a lăsat-o imediat”. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie ţie mai rău!
Această legătură dintre suflet şi trup, păcat şi boală se arată foarte limpede: durerea ne spune că s-a întâmplat ceva rău cu sufletul, că nu numai trupul este bolnav, ci şi sufletul. Vedem astfel cum sufletul poate transmite trupului bolile sale, stârnind mai apoi în om dorinţa de cunoaştere de sine şi dorinţa întoarcerii către Dumnezeu. În Vieţile Sfinţilor se pot vedea nenumărate astfel de cazuri. Bolile ne mai învaţă şi aceea că “adevăratul nostru sine, personalitatea noastră nu este trupul văzut, ci sufletul nevăzut, omul lăuntric (Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia).
Oare aceasta înseamnă că omul care se bucură de o sănătate continuă este duhovniceşte “în formă”? Nicidecum, deoarece suferinţa ia multe forme, fie în trup, fie în suflet sau în minte. Cât de mulţi sunt aceia care, deşi au o sănătate de fier, se tânguie că “viaţa nu merită trăită”?
Iată cum descrie Sfântul Ioan Gură de Aur acest fel de suferinţă: “Unii cred că a te bucura de sănătate este un motiv de plăcere. Dar, nu este aşa; fiindcă mulţi dintre cei care au o sănătate bună şi-ar dori să moară de mii de ori, nefind în stare să suporte jignirile ce li se aduc. (...) Căci, deşi trebuia să ajungem împăraţi şi să trăim împărăţeşte, ne aflăm copleşiţi de multe necazuri şi tulburări. (...) În mod inevitabil, clipele de restrişte ale împăraţilor sunt la fel de numeroase ca valurile unui ocean. Deci, dacă monarhia nu este în stare să-şi scape viaţa de durere, atunci ce altceva ar putea împlini acest lucru? Cu adevărat, nimic din această viaţă” (Omilia 18 La statui).
Adeseori protestanţii “revendică” sănătatea în “Numele Lui Hristos”. Ei privesc sănătatea ca pe ceva pe care creştinul este îndreptăţit să-l aibă. Aceasta este exact opusul învăţăturii ortodoxe, aşa cum o vedem şi în istoria dreptului Iov din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sfinţii Îi slujesc Lui Dumnezeu nu pentru că aşteaptă vreo răsplată, duhovnicească sau materială, ci pur şi simplu pentru că Îl iubesc: “căci sfinţii ştiu că cea mai mare răsplată dintre toate este să Îi poţi iubi şi sluji pe Dumnezeu”. Astfel, “Dumnezeu, vrând să arate că sfinţii nu L-au slujit pentru a primi răsplată, l-a lipsit pe Iov de toată bogăţia, lăsându-l pradă sărăciei şi îngăduind să cadă în boli grave”. Iar Iov, care nu trăia pentru vreo răsplată în această viaţă, a rămas în continuare credincios Lui Dumnezeu (Omilia 1 La statui).
Aşa cum oamenii sănătoşi nu sunt fără de păcat, tot aşa şi Dumnezeu îngăduie câteodată ca cei cu adevărat drepţi să sufere “ca o pildă pentru cei slabi” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile Mari). De aceea, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Casian, “un om se învaţă şi se formează mult mai bine din pilda altuia” (Regulile).
Vedem aceasta şi în Scriptură în cazul lui Lazăr. “Deşi suferise de răni dureroase, nu a cârtit niciodată împotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugăminţi...Ca urmare, el a găsit odihnă în sânul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vieţii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari).
Părinţii Bisericii ne învaţă de asemenea că boala este o cale de a imita suferinţa martirilor. Astfel, în vieţile multor sfinţi aflăm cum la sfârşitul vieţii s-au abătut asupra lor suferinţe cumplite, pentru ca astfel, prin suferinţa lor nevinovată, să poată trece printr-o mucenicie trupească. Un foarte bun exemplu în acest sens poate fi aflat la marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu al Efesului: “A fost bolnav paisprezece zile, iar boala pe care a avut-o, după cum spunea chiar el, l-a muncit în acelaşi fel în care instrumentele de fier pentru tortură ale chinuitorilor îi munceau pe sfinţii mucenici, de parcă i-ar fi zdrobit coastele şi măruntaiele, şi ar fi fost încins cu acestea şi legat în aşa fel încât îi pricinuiau o durere de nesuportat; tot aşa s-a întâmplat că ceea ce oamenii nu au putut face cu sfântul trup al mucenicului, a fost plinit de boală, după negrăita judecată a Providenţei, pentru ca Mărturisitorul Adevărului, Mucenicul şi Biruitorul tuturor suferinţelor să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, după ce va fi trecut prin fiecare suferinţă, mulţumită căreia, până la ultima sa suflare, asemeni aurului lămurit în cuptor, el, în veşnicie, să poată primi o mai mare cinste şi răsplată de la Dreptul Judecător” (The Orthodox World, vol. 3, nr. 3).

Extras din: “Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală. Rugăciuni pentru bolnavi”
Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2003

ICOANA MAICII DOMNULUI UMILENIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



IN 29 IULIE PRAZNUIM CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI UMILENIA DE LA DIVEEVO (ICOANA SFANTULUI SERAFIM DE SAROV )

        Cuviosul Serafim de Sarov, marele sfînt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobîndirea darului Duhului Sfînt, ajunsese la o aşa măsură duhovnicească încît Maica Domnului i s”‘a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale. Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l”‘a salvat de la moarte, l”‘a ocrotit şi l”‘a povăţuit mereu.
Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfîntul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tîlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfîntul a botezat”‘o „Bucuria tuturor bucuriilor”. Ea a fost pictată pe o pînză întinsă pe o scîndură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită. Mai întîi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine. Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a”‘L purta în braţe pe Pruncul Hristos. Mîinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie. Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris: „Bucur㔑te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
După mutarea Sfîntului Serafim la Domnul, icoana a ajuns la Mînăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Cuviosul o întemeiase.

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA PUTNA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL
BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Putna, județul Suceava

A fost adusă, după cum spune tradiţia, de către Doamna Maria de Mangop, soţia domnitorului Ştefan cel Mare, în anul 1472, din Constantinopol. Este onorată în fiecare an, pe data de 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan.


           Felicia P

CONDACUL 1
De veacuri mănăstirea Putna se înfrumusețează ca și cu o vistierie de minuni cu prea slăvită icoana Ta, Preacurată, la care primesc mângâiere și izbăvire din necazuri tot cei ce se închină cu credință și cântă Dătătorului a toată milostivirea: Aliluia !

ICOSUL 1
Întunecat fiind eu la minte și rob a multe păcate, mă înspăimânt a privi în oglinda gândului meu neputincios taina icoanei Tale, dar ca să nu mă arăt nemulțumitor facerilor Tale de bine, cu umilință aduc Ție laude ca acestea:
Bucură-te, cununa prea slăvită a cântărilor îngerești;
Bucură-te, a creștinilor povățuitoare pe calea mântuirii;
Bucură-te, poartă a Împărăției cerurilor;
Bucură-te, izbăvirea celor din legăturile întristării;
Bucură-te, a monahilor călăuzitoare pe muntele desăvârșirii;
Bucură-te, soare purtător al razelor milostivirii lui Hristos;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii în mănăstirea Putna;
Bucură-te, slobozire grabnică a celor chinuiți de duhuri necurate;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatelor;
Bucură-te, mijlocitoarea pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, apărătoare nebiruită a noastră la judecata lui Hristos;
Bucură-te, bucuria celor tămăduiți de boli cumplite;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 2
Icoana Ta, Născătoare de Dumnezeu, fost-a adusă în dar mănăstirii Tale de a doua soție a domnitorului Ștefan cel Mare, ca să împodobească în chip strălucit lăcașul Tău și să izvorască razele minunilor celor ce cu nădejde aleargă la ajutorul Tău, cântând Domnului: Aliluia !

ICOSUL 2
Toate durerile noastre și nădejdile le lăsăm înaintea sfintei icoanei Tale, căci știm, Născătoare de Dumnezeu, că ai putere a ridica jugul necazurilor noastre cu ale Tale sfinte rugăciuni, primind din nevrednicile noastre inimi flori de cântări smerite ca acestea :
Bucură-te, limanul cel binecuvântat al credincioșilor;
Bucură-te, ocrotitoarea cea grabnică a celor din nevoi;
Bucură-te, scutul mântuirii celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, izbăvitoare din grele întristări;
Bucură-te, că ne ajuți a ridica Crucea noastră în vremuri de grele încercări;
Bucură-te, că Te înduri de cei disprețuiți;
Bucură-te, vistieria minunilor;
Bucură-te, cetatea cea însuflețită a Împăratului ceresc;
Bucură-te, oglinda întru care s-a arătat frumusețea Treimii;
Bucură-te, cărarea mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, scutul cel nebiruit al monahilor;
Bucură-te, cununa iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 3
Cetate însuflețită a creștinilor și stâlp de foc călăuzitor în întunericul acestei lumi umbrite de multe necazuri, pe Tine Te cunoaștem și pentru aceasta cu mulțumire cântăm FiuluiTău:Aliluia !

ICOSUL 3
Ca un luceafăr strălucești Născătoare de Dumnezeu, pe cerul cel împodobit cu Sfinți ca niște stele, povățuind pe toți către Soarele dreptății, iar noi, cu cerul minții întunecat de neștiință, îndrăznim a-Ți aduce Ție stele de laude ca acestea:
Bucură-te, lumina celor cufundați în întunericul neștiinței;
Bucură-te, luceafăr de Dumnezeu ales și sfințit spre călăuzirea poporului;
Bucură-te, că luminezi și peștera inimilor noastre, cea întunecată de păcat;
Bucură-te, cununa Soborului tuturor Sfinților;
Bucură-te, că din izvorul rugăciunii Tale pe toți adăpi;
Bucură-te, că ne scoți din prăpastia necazurilor;
Bucură-te, cărarea prea dorită a Sfinților;
Bucură-te, podoaba cea neprețuită a călugărilor;
Bucură-te, comoara mântuirii monahilor;
Bucură-te, scară a desăvârșirii creștine;
Bucură-te, oglindă a virtuților mântuitoare;
Bucură-te, cununa fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 4
Ca Una Ce ai născut lumii pe Cel Ce este Calea adevărului, din căile rătăcirii scoate-ne pe noi, cei încurcați în multe păcate, ca pururea să mărim ajutorul Tău, slăvind pe Dumnezeu în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 4
Cu o frumoasă ferecătură de argint a fost împodobită icoana Ta prin osârdia mitropolitului Iacov Putneanul, iar noi, cei săraci de orice virtute, împodobim înțelegător icoana Ta cu cântări ca acestea:
Bucură-te, podoaba cea prea dorită a lumii îngerești;
Bucură-te, slava cea negrăită a ierarhilor;
Bucură-te, dorirea neîncetată a pustnicilor;
Bucură-te, cununa frumuseții duhovnicești a fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, munte înalt al desăvârșirii;
Bucură-te, cununa iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, acoperământul monahilor din mănăstirea Putna;
Bucură-te, dulcea cântare a cetelor îngerești;
Bucură-te, lumina cea neapusă a drepților;
Bucură-te, oglinda viețuirii îngerești;
Bucură-te, floarea prea sfințită a tuturor darurilor Duhului;
Bucură-te, cununa evlaviei mitropolitului Iacov;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 5
Primește curgerea cuvintelor ce se aduce Ție din inimile noastre împietrite și risipește norul necazurilor noastre, ca Una Ce ești Cer Care ai purtat pe Soarele dreptății, luminând cerul inimilor celor ce strigă cu credință către Piatra vieții : Aliluia !

ICOSUL 5
Mitropolitul Iacov, cel ce era cu mare evlavie către Tine, Preacurată, a poruncit să se facă două coroane mari slăvitei Tale icoane, a Celei Ce încununezi cu darurile Tale pe robii Tăi cei credincioși care Te măresc așa:
Bucură-te, a mitropolitului Iacov sfântă dorire ;
Bucură-te, cununa veseliei Evei;
Bucură-te, pecetea inimilor smerite;
Bucură-te, cununa darurilor Duhului;
Bucură-te, calea cea nerătăcită a călătorilor;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, că icoana Ta cu două coroane a fost împodobită;
Bucură-te, că încununezi cu cinste pe robii Tăi;
Bucură-te, cununa monahilor râvnitori;
Bucură-te, pecetea nestricată a fecioriei;
Bucură-te, vasul preacurat al untdelemnului milostivirii dumnezeiești;
Bucură-te, pod preaslăvit al trecerii noastre la Viață;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 6
Îngerii privesc cu mirare la icoana Ta cea izvorâtoare de lumină, iar noi în chip înțelegător o împodobim cu gânduri de laudă, de mulțumire și de dragoste, voind a ne face părtași bucuriei celor ce cântă neîncetat Domnului: Aliluia !

ICOSUL 6
Prin puterea rugăciunilor Tale Preacurată, diavolii au fost izgoniți din cele trei femei, care au adus Ție mai apoi neîncetate mulțumiri; cu a Ta grabnică rugăciune, izgonește și din sufletele noastre patimile cele de ocară, făcând să strălucească razele smereniei care ne îndeamnă a Te lăuda pe Tine așa :
Bucură-te, slobozirea femeilor muncite de diavol;
Bucură-te, înfricoșătoare vedere pentru duhurile răutății;
Bucură-te, dulceață negrăită a creștinilor bine cinstitori;
Bucură-te, carte nescrisă a tainelor Împărăției;
Bucură-te, limanul iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, poarta pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a drepților;
Bucură-te, că întristarea Evei ai risipit;
Bucură-te, că ai născut pe Izbăvitorul lui Adam;
Bucură-te, poarta de aur a pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatelor;
Bucură-te, lauda cea nesfârșită a neamului creștinesc;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 7
Strajă neadormită ești tuturor mănăstirilor și Tu, Preacurată, primești rugăciunile tuturor celor din nevoi, prefăcând necazurile noastre în belșug de sporire duhovnicească spre bucuria celor ce cântă Stăpânului tuturor cu evlavie: Aliluia !

ICOSUL 7
Mulți demonizați au aflat izbăvire fiind aduși la cinstită icoana Ta, iar noi, cu evlavie și cu umilință, aducem Ție cununi de cântări ca acestea, rugându-Te să ne izbăvești din tirania patimilor :
Bucură-te, slobozirea cea dorită a multor îndrăciți;
Bucură-te, putere înfricoșătoare duhurilor răutății;
Bucură-te, podoaba creştinilor ce luminează toată lumea;
Bucură-te, farul Cel nestins al înţelepciunii;
Bucură-te, lumina înţelepciunii celor smeriţi;
Bucură-te, pomul Raiului Ce a purtat pe Rodul vieţii;
Bucură-te, cununa Cea nepreţuită a preoţilor;
Bucură-te, neîncetată dorire a cetelor îngereşti;
Bucură-te, floarea cea preasfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, bucuria nerăpită a monahilor și a fecioarelor evlavioase;
Bucură-te, făclie nestinsă a Luminii;
Bucură-te, izvor nedeșertat al minunilor;
Bucură-te, Rai împodobit cu toate florile virtuților;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 8
Izvorul minunilor Tale veselește sufletele cele umbrite de necazuri, care strigă cu mulțumire către Izvorul vieții lauda neîncetată de : Aliluia !

ICOSUL 8
Sub acoperământul rugăciunii păzește totdeauna pe monahii care se nevoiesc în mănăstirea Putna și aduc Ție laudă, ca Maicii lui Dumnezeu și Deschizătoarea porților mântuirii celor ce se roagă Ție; deschide și ușa inimilor celor ce cu dragoste voiesc a-Ți aduce Ție prinosul laudelor acestora:
Bucură-te, icoană a rugăciunii întrupate în fapte;
Bucură-te, cărare sfințită de pașii rugăciunii;
Bucură-te, untdelemn necheltuit al milostivirii;
Bucură-te, vasul doririlor dumnezeiești;
Bucură-te, munte înalt al înțelepciunii;
Bucură-te, comoara rugăciunii ascunsă în țarina inimilor smerite;
Bucură-te, scară cerească prin care ajungem la înălțimea mântuirii;
Bucură-te, floarea darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, nădejdea neînfruntată a creștinilor;
Bucură-te, oglinda Vieții;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 9
Ploaia milostivirii Tale se revarsă în pământul inimilor, făcându-l roditor de cereștile gânduri prin care și noi, nevrednicii, ne vom împărtăși de bunătatea Celui Ce este lăudat neîncetat de îngeri cu cântări de: Aliluia !

ICOSUL 9
Ca o oglindă a cerului se arată prea cinstita Ta icoană celor ce o privesc cu evlavie și cu gând umilit, punând înaintea Ta rugăciunile lor, căci porți în mâinile Tale cheia vistieriilor milostivirii dumnezeiești și dai din destul daruri celor cu ochii inimii ațintiți asupra Ziditorului Celui Ce voiește a fi Tu lăudată așa :
Bucură-te, poarta mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, că întristarea noastră o prefaci în bucurie;
Bucură-te, caldă mângâiere celor neputincioși;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, liniștea noastră la judecata lui Hristos;
Bucură-te, încununarea celor smeriți;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, cununa minunilor înfrumusețând mănăstirea Putna;
Bucură-te, acoperământul rugăciunii pustnicilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneală;
Bucură-te, vasul cel de aur al credinței;
Bucură-te, izvorul îndurărilor dumnezeiești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 10
Inimile noastre pururea tulburate de valurile ispitelor spre tine își trimit gândul în corabia rugăciunii ca spre un liman binecuvântat de izbăvire căruia îi cântăm cu bucurie neîncetat: Aliluia !

ICOSUL 10
Pe cei ținuți în legăturile bolii îi izbăvește, pe cei bântuiți de duhurile răutății îi slobozește, celor săraci arată-Te bogăție neîmpuținată de credință și nădejde în mila Dătătorului a tot binele, pe cei nepricepuți îi înțelepțește cu razele Duhului, pe cei rătăciți pe căile păcatelor îi îndreptează către Calea vieții și împăcarea cu Tatăl solește celor greșiți, ca toți să-Ți cântăm într-un glas cu adâncă mulțumire așa:
Bucură-te, tămăduirea mult dorită a celor gârboviți de boală;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în patul neputințelor;
Bucură-te, bogăția cea nerăpită a săracilor;
Bucură-te, odihna sufletelor muncite de vrăjmașii nevăzuți;
Bucură-te, poarta mântuirii păcătoșilor aduși la pocăință;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a celor curați cu inima;
Bucură-te, călăuzitoarea monahilor la porțile Vieții;
Bucură-te, a mănăstirii Putna podoabă neprețuită;
Bucură-te, soare al lumii născător al Soarelui veșnic;
Bucură-te, vistierie necheltuită a darurilor Duhului;
Bucură-te, călăuză către Soarele dreptății;
Bucură-te, că prin Tine ne-am făcut moștenitori ai Tatălui ;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 11
Toată mintea omenească se întunecă, neputând afla în vistieria inimii laudă pe măsura vredniciei Tale, iar spicele gândurilor îngerești în adierea Duhului se pleacă înaintea măreției Tale, toți într-un glas numai strigând: Aliluia !

ICOSUL 11
Mulțimea facerilor Tale de bine dăruite neamului omenesc covârșesc orice înțelegere, căci prin Tine am dobândit iarăși împăcare cu Dumnezeu și Adam cel osândit pe scara Crucii Fiului Tău s-a izbăvit din adâncurile iadului; la Tine alergăm Stăpână, ca de muncile cele veșnice să ne izbăvești cu neadormitele Tale rugăciuni, ca să-Ți cântăm fără tăcere :
Bucură-te, făgăduința mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, izbăvitoarea noastră din toată primejdia;
Bucură-te, întoarcerea celor greșiți în pământul pocăinței;
Bucură-te, cununa cântărilor îngerești;
Bucură-te, veselia Cuvioșilor cea nerăpită de orice tulburare;
Bucură-te, pod ce ne treci pe țărmul mântuirii;
Bucură-te, mlădița purtătoare a Rodului vieții;
Bucură-te, vistierie bogată a tuturor darurilor Duhului;
Bucură-te, chivot sfințit întru Care S-a odihnit Cuvântul;
Bucură-te, scară ce ne sui la Tatăl Ceresc;
Bucură-te, limanul sfințit al celor din nevoi;
Bucură-te, că Te înduri de cei chinuiți de neputințe trupești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 12
Minunile revărsate prin rugăciunile înaintea sfintei Tale icoane covârșesc mintea noastră, căci nimeni nu va cuprinde în orizontul gândului îndurările Tale dăruite celor din nevoi, împreună cu care cântăm și noi lui Dumnezeu: Aliluia !

ICOSUL 12
Mulțumirea cea din inimă a femeii care se vindecase de neputința ochilor o ai primit, iar acum luminezi cu razele rugăciunilor Tale și ochii sufletelor noastre celor întunecate de păcat, care privesc cu umilință spre chipul icoanei Tale cântând:
Bucură-te, vederea limpede a celor orbi;
Bucură-te, lumina bucuriei femeii tămăduite;
Bucură-te, că ai primit ofranda mulțumirii ei;
Bucură-te, toiagul pocăinței celor neputincioși;
Bucură-te, comoara doririlor dumnezeiești;
Bucură-te, dulce vedere a celor întunecați de păcat;
Bucură-te, cununa rugăciunii celor smeriți;
Bucură-te, rai înțelegător al slavei celei de sus;
Bucură-te, cunună prea slăvită a mireselor lui Hristos;
Bucură-te, înălțimea cea neajunsă a fecioriei;
Bucură-te, muntele cel sfințit al comorilor Duhului;
Bucură-te, pecetea nestricată a frumuseții cerești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 13
O, Preasfântă Stăpână, cununa minunilor sfintei mănăstiri Putna, Ceea Ce prin nașterea Ta ai izbăvit lumea din osânda păcatului, roagă-Te să se nască și în sufletele noastre gârbovite de păcat pocăința, umilința și tot gândul cel smerit spre dobândirea Împărăției cerurilor, unde puterile îngerești cântă neîncetat : Aliluia !

                            RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
    
O, Preacurată Stăpână, Lumina monahilor și Călăuzitoarea credincioșilor spre liamnul mântuirii, caută cu blândețe spre robii Tăi și revarsă nouă ploaia milostivirii Tale. Picăturile milei Tale să înfrumusețeze și sufletele noastre, risipind norii cei negri ai patimilor.
Ca Una Ce ești strajă nebiruită mănăstirii Putna, acoper-o totdeauna cu vălul rugăciunii Tale, ca obștea Ta să sporească întru dragostea lui Hristos, întru smerenie, întru ascultare, întru credință și nădejdea vieții celei veșnice. Pe cei ce cu gândul se înfățișează înaintea sfintei Tale icoane, cerând cu umilință plinirea cererilor celor spre mântuire, îi izbăvește din toate primejdiile și îi povățuiește către lumina Împărăției cerurilor. Pe cei stăpâniți de duhuri necurate, îi slobozește, celor bolnavi le mijlocește sănătate sufletească și trupească, pe cei biruiți de întristare îi ridică, dăruindu-le nădejdea veseliei veșnice în Împărăția Tatălui, pe cei săraci îi îmbogățește întru nădejdea mântuirii pentru răbdarea lor și cele de folos le dăruiește, pe văduve le ocrotește de toată primejdia, pe tineri îi înțelepțește în căutarea vieții celei veșnice întru lumina Treimii, celor orfani arată-Te în toată vremea Maică prea milostivă și tuturor celor ce au trebuință de mijlocirea Ta plinește-le cererile cele bune.
Sub straja rugăciunilor Tale păzește mănăstirea Putna, ca să treacă prin veacurile rămase nebiruită de tulburările lumești, ci să fie pururea adăpostire duhovnicească tuturor monahilor ce voiesc a ajunge pe scara rugăciunii Tale în cămările cerești. Adu-Ți aminte de toți cei ce Te cinstesc pe Tine și plinește cererile cele bune ale tuturor, izbăvindu-ne pe noi de muncile cele veșnice când vom sta înaintea Fiului Tău la judecată. Fii nouă și pe pământ ajutătoare grabnică în toate nevoile, ca întru lumina rugăciunilor Tale să aducem pururea laudă de mulțumire Părintelui luminilor în vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNE FACATOARE DE MINUNI CATRE PURUREA FECIOARA MARIA


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tine imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog cu lacrimi: Pana cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant?

Pana cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni?

Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor, inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi Maritului Dumnezeu cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant?

Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostrii si ai Fiului Tau iubit Iisus Hristos, ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie, indreptandu-ne pe cararile mantuirii ca sa dam mereu marire lui Dumnezeu. Roaga-te Fecioara pentru sfanta Biserica, pentru propavaduirea Evanghelilei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti pentru credinta, pentru salvarea celor ce au ratacit la secte pentru cei raposati. Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta. Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele sale oite ranite atat de mult de vrajmasi.

Roaga-te Maicuta Sfanta si pentru aceste nevoi ale mele (rosteste necazurile pe care le ai si dorintele pe care vrei sa ti le indeplineasca Maica Domnului).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in vecii vecilor, Amin

RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


"Maică Sfantă Prea Curată, 
Tu te-ndură si ne-arată, 
Voia acum să-ti implinim, 
Plăcuti Domnului să fim, 

Tu ce stai colo sus, 
Langă Pruncul tău Iisus, 
De la Domnul pentru noi, 
Cere să ne dea minte, 

Putere să invătăm să fim si noi,
 Ca părintii nostrii eroi, 
Tara noastră s-o iubim, 
Tie fii iubiti să-ti fim, 

Tie, Maică-ti multumim, 
Pentru că esti după Dumnezeu". 
"Frant de umilinte, cu adanci suspine, 
Sufletu-mi la Tine vine, să se-nchine, 

Mila Ta din ceruri, Peste noi coboară,
 Maică Prea Curată, Pururea Fecioară!" 

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. 
                                                                                                                   Preot Ioan.

GEAMUL MURDAR

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Preot Sorin Croitoru
Mă oglindesc în geam și văd o formă
Urâtă, neagră și puțin diformă.
"Ăsta sunt eu?" îmi zic, "dar sunt urât..
Parcă acum din iad am coborât"!
E drept că geamul nu e chiar oglindă,
Conturul cu precizie să-mi prindă..
Rezultă deci că vina nu-i a mea
(Oglinda e de calitate rea!)
Și-mi vine-un gând cam înspăimântător:
"Dar sufletul cum o să-mi văd când o să mor?
Așa, din cale-afară de hidos,
Sau luminat cu Harul lui Hristos"?..
Și iarăși zic: "Așa mi-a trebuit,
Dacă în geam murdar m-am oglindit"!
Dar adevărul e că într-o bună zi,
Și eu, ca toată lumea c-o moarte voi muri..
Și de voi fi trăit pe placul lui Iisus,
Atunci voi frumos ca îngerii de sus.
Dar dacă am trăit după al lumii plac,
Atunci voi fi urât și negru ca un drac!
O, Doamne-al meu, trimite-L
Pe Duhul Tău Cel Sfânt,
Să mă-'nfrumusețeze
Cât sunt pe-acest pământ,
Acum să mă sfințească,
Acum cât nu-i târziu,
Când voi veni spre Tine,
Ca îngerii să fiu!
*
Toți cei ce-acum citiți, să nu uitați nici voi
Că patima și viciul sunt tină și noroi..
Deci să trăiți în pace, credință și lumină,
Căci moartea niciodată nu-'ntârzie să vină!
Tatăl vă iubească, Duhul vă sfințească,
Fiul Cel din ceruri să vă mântuiască.
Să vă-'mpărtășească Sânge din Potire,
Să vă dăruiască veci cu mântuire!
amin

MAICA PREASFANTĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



MĂicuta e usa pe care-a intrat,
Din Slava Cerească, Cel făr' de păcat,
E Taina Ascunsa, e Crin Nepatat,
Căci Tatăl si Fiul in ea s-a-ntrupat!

E Sfanta Fecioară căci Viat-a adus,
Lumina si Scara spre Domnul Iisus,
E Ruga Fierbinte la Tronul Ceresc,
Stăpana si Cheie in Raiul Ceresc!

E Mana ce-alina si-aduce surasul,
Scanteia Ceresească ce-nvinge apusul
E Focul Etern ce apa nu-l stinge,
E Sabia Sfantă ce iadul invinge!

Preot Ioan.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ