(versuri: Eliana Popa)
Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân ...biet cerşetor !
Păru-i alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !
Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"
Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !
Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de metanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.
Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :
,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu... si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .
Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slavă si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus !
Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu plete albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l ascultă si-i sărută mâna, care
Nu stă-ntinsă să primească...iti dă binecuvântare !
Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti !
Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân ...biet cerşetor !
Păru-i alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !
Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"
Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !
Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de metanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.
Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :
,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu... si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .
Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slavă si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus !
Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu plete albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l ascultă si-i sărută mâna, care
Nu stă-ntinsă să primească...iti dă binecuvântare !
Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti !
