10 ianuarie 2019

ALTRUISM si EGOISM

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Un om credincios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus: “Doamne, as vrea sa stiu cum este Raiul si cum este Iadul”. Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi.

A deschis una dintre usi, omul a privit inauntru, iar in mijlocul incaperii se afla o masa mare rotunda. Pe masa se afla un vas mare, cu tocana care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa-i lase gura apa. Oamenii care stateau la masa, erau slabi si bolnaviciosi si pareau a fi infometati. Tineau linguri cu cozi foarte lungi, care erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana, dar, din cauza cozilor mai lungi decat propriile maini nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul s-a infiorat la vederea suferintei lor. Dumnezeu i-a spus: “AI VAZUT IADUL!” Au mers apoi catre cealalta camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda, un vas mare de tocana, care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri, dar, acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul a spus: “DOAMNE, NU INTELEG!”

Iar Dumnezeu i-a spus “ESTE FOARTE SIMPLU. E nevoie de bunatate. Acesti oameni sanatosi, au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt (erau altruisti), in timp ce ceilalti, se gandeau doar la ei insisi ( erau egoisti).

Bucuria mea, Jertfa de Sine, a lui Iisus Hristos trebuie sa ne slujeasca noua ca pilda, pentru a nu fi egoisti: “Si a murit pentru toti...” (2 Corinteni 5:15), ci, sa fim altruisti (sa facem bine, fara sa asteptam plata, adica dezinteresati).

Amin si Aliluia!

7 ianuarie 2019

SE ÎNTÂMPLĂ DESEORI..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Preot Sorin Croitoru
Tu Te-ai născut, Iisus iubit, în staul printre vite,
Pe paie galbene de grâu, călcate de copite..
În haina ei Te-a învelit Preablânda Ta Măicuță,
Apoi din fânul cel pufos Ți-a pregătit pernuță..
Cu bucurie Te priveau făpturi ce nu cuvântă,
Văzând prin simțurile lor originea Ta sfântă.
Precum păstorii de pe câmp, și ele se-nchinară
În felul lor dobitocesc, de vite de la țară..
Ce lucru nemaipomenit, că omului nu-i pasă
Și-n frigul iernii cel cumplit nu Te primește-n casă,
În timp ce vitele de muls și cele de povară
Te recunosc și-l fac pe om de-o veșnică ocară..
Căci omul vede-n viața lui doar ce vrea el să vadă
Și o apucă deseori pe a minciunii stradă,
Încât se-ntâmplă ca atunci, când Te-ai născut pe fân,
Să nu Te-accepte-n viața lui pe Tine ca Stăpân!

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ