RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Visul Maicii Domnului

Rugaciune catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu - folositoare pentru crestinul dimpreuna cu visul Nascatoarei de Dumnezeu ce Pa vazut mai inainte de rastignire.

Dumnezeu toate pentru om le-a facut, aratandu-I prin toate ale sale minuni.

Precuvantare

Aceasta rugaciune s-a gasit la sfantul mormant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria care talmacindu-se din greceste s-a tiparit si in Romaneste de mai multe ori cuprinzand si urmatoarea precuvantare.

Aceasta sfanta rugaciune cine o va citi cu credinta o data pe zi si o va purta la sine, acela cu puterea lui Dumnezeu prea slavit si cu ajutorul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, va fi pazit de toate relele si nu se va teme de innecare in rauri sau mare, nici nu va muri de vreo boala cumplita, iar in suferinat isi va afla mangaierea sufletului sau si insanatosirea.


Femeia insarcinata de o va citi cu credinta in toate zilele, va naste cu usurinta; cei asupriti isi vor dobandi dreptate, cel ce se supara pe dusmani si pe duhul necunoscut se va izbavi, iar la sfarsitul vietii sale inainte de moartea sa va vedea in somn pe Sfanta Nascatoare cu ale carei rugaciuni Christoase Dumnezeule, mantuieste-ne pe noi . Amin.

"Cereti si se va da voua!"

"Cautati si veti afla!"

"Bateti si vi se ve deschide!"

RUGACIUNE

catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria

Milostiva si ajutatoarea noastra, a crestinilor! De tine se bucura ingerii! Tie iti slujesc arhanghelii! Bucura-te mangaierea celor intristati si sprijinitoarea orbilor! Induratoarea si aparatoarea robilor tai! Bucura-te scaune sfinte, tronul celui prea Inalt. Bucura-te palat desfatat al Imparatului tuturor! Bucura-te Doamna Marie, ceea ce esti turn cu multe impletituri de aur! Bucura-te catedra a Imparatului tuturor, care straluceste mai mult decat razele soarelui fara prihana, stapana pe mine care pot si cinstesc cu evlavie aceasta scumpa rugaciune. Pazeste-ma sub acoperamantul tau: in mainile tale imi pun sufletul. O, Maica Fecioara, fara prihana, Stapana! Stalpul si intarirea credintei noastre.

Bucura-te mireasa nenuntita, maica fara de barbat si fara de prihana! Fecioara, aceea ce ai tinut pe mainile tale si ai purtat in brate pe cel ce tine in palma cerul si pamantul si toate le cuprinde. Tu fie mie, robul tau, ajutatoare si aparatoare; ma pajeste de toate relele de pe pamant, daruindu-mi mie ani multi cum daruisi odata lui Ezechia; imi lungeste viata ca sa te laud si sa slavesc. Amin.

O, stapana ingerilor si Doamna lumii, ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine. Imparateasa imparateselor si Doamna doamnelor si Sfanta sfintelor, ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita decat Serafimii, acopera-ma si pe mine robul tau care iti zice:

Bucura-te nastrapa cu totul de aur, ceea ce ai primit pe Christos mana cea dumnezeiasca. Bucura-te Feciora Maria, ajutatoarea celor pacatosi! Bucura-te rug neinsufletit si ne ars. Bucura-te munte netait si palat desfatat. Bucura-te a mucenicilor si patriarhilor floare mirositoare!

O, maiac fecioara, ajuta-mi mei robl tau cel ce ma rog cu crdinta, ca s-au intunecat ochii mintii mele de nori cei grei ai pacatelorsi tu prea sfanta fecioara cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, a fiului si Domnului nostru Iisus Christos. Ma indrepteaza si du pe calea cea buna, catre mantuirea sufletului meu.

O, si voi sfintilor ingeri Mihail si Gavril, cei ce stati pururea inaintea scaunului maririi lui Dumnezeu. Tu, ingere, pazitorul sufletului meu, ajuta-mi mie, pacatosul. O, prea slavita stapana, fecioara Nascatoare de Dumnezeu! Tu esti nadejdea celor desnadajduiti si doamna mea cea buna si induratoarea mea cea mai stralucita, mai curata decat razele soarelui si slavita mai presus decat inaltimea cerului fara de asemanare. Mai cinstita decat Heruvimii si Serafimii, slava proorocilor, propovaduirea apostolilor, lauda cuviosilor, bucuria mucenicilor si intarirea pustnicilor. Podoaba lui Aavram, a lui Isaac si a lui Iacov, roua lui Gedeon si Moisi, adunarea patriarhilor si a tuturor sfintilor. Sfesnic purtator de lumina dumnezeiasca, cadelnita de aur, nastrapa care ai primit mana cerului, chivotul cel adevarat dumnezeiesc al legii celei preasfinte. Mangaierea prea sfanta si propovaduirea mea! O, rug nestins, loc de incapere al celor ce alearga la tine, ceea ce esti toiagul cel odraslit al lui Aaron si floare care din samanta lui David si din coapsele tale a rasarit noua pe Christos Mantuitorul, Dumnezeul tuturor!

Cheile fecioriei tale nu le-a miscat! Precum mai inainte de nastere ai fost fecioara, asa si dupa nastere ai ramas fecioara. O, prea sfanta nevinovata si prea curata si neintinata fecioara! Roaga pe Christos, fiul tau si Dumnezeul nostru, pentru mine, pacatosul, ca tu esti ajutatoarea pacatosilor si a celor fara de ajutor! Tu esti limanul celor inviforati, mangaierea lumii si a celor de prin inchisori si temnite, le dai libertate si scapare. Tu esti acoparatoarea celor bolnavi si datatoare de sanatate! Tu esti intarirea calugarilor si nadejdea mirenilor! Tu esti rabdarea, aparatoarea si acoperitoarea vaduvelor. Tu esti lauda, veselia si cununa fecioarelor!

O, prea sfanta Nascatoare de Dumnezeu, imparateasa si doamna tuturor, acopera-ma si ma pajeste sub acoperamantul aripilor tale. Sa nu se laude si sa-si rada de mina Satana, smintitorul sufletelor omenesti; nu lasa sa se apropie de mine intunecatul vrajmas. Miluieste-me pe mine, pacatosul si intunecatul cel cufundat in pacate multe, care cu uratele mele fapte am maniat pe Dumnezeu, facatorul meu. De aceea doamna mea, sub acoperamantul tau alerg si cu umulinta ingenunching, ma rog tie cu lacrimi, ca sa imblanzesti pe fiul tau, dulcele meu Iisus, datatorul de viata al tuturor.

Ca nu dupa multele si necuviincioasele mele fapte sa ma osandeasca, si cu indurarile si iubirea ta de oameni sa ma miluiasca. O, prea curata maica, fa sa visez in Christosul meu, ajuta-ma ca sa pot intra in locasurile celor drepti intru imparatia cerurilor, unde nu sunt lacrimi, nici scarba, nici intristare, nici pedeapsa, nici stramtoare. Ci este numai bucuria nesfarsita si veselia dreptilor, viata ce nu are sfarsit nicioadata, ci totdeauna desfatare si indulcire, marire si stralucire.

O, ceea ce esti plina de daruri, invredniceste-ma pe mine, smeritul robul tau, sa scap de toate primejdiile si necazurile, umple gura mea de dulceata si de veselie. Lumineaza sufletul meu, misca buzele mele si limba mea ca sa te laud cu sufletul plin de bucurie si cu inima sarguitoare sa-ti aduc lauda ta cea cereasca, cu care arhanghelul Gavriil a rostit catre tine Maica Feciora Bucura-te ceea ce esti plina de dar! Bucura-te locas dumnezeiesc plin de lumina! Bucura-te prea fericita, ceea ce esti intre femei, fecioara! Bucura-te stea prea luminoasa! Maica maicilor si fecioara fecioarelor! Bucura-te ceea cea ai nascut lumina, pe imparatul a toate. Bucura-te ceea ce ai rasarit soarele, lumina dreptatii! Bucura-te doamna si stapana, ceea ce esti mai inalta decat toate. Bucura-te pacea, bucuria si mantuirea lumii! Bucura-te propovaduirea si slava proorocilor! Bucura-te podoaba mucenicilor si cununa dreptatii! Bucura-te lauda cuviosilor si cantarea arhiereilor! Bucura-te cuvantul cel de lauda al tuturor scripturilor. Bucura-te gradina cea slavita care ai crescut pe Christos, trandafirul cel dumnezeiesc si margaritarul cel de mult pret. Bucura-te ceea cea m-ai izbavit de boala omoratoare. Bucura-te ceea ce m-ai mantuit de cutremurul cel infricosat. Bucura-te minunea lumii! Bucura-te desfatarea tuturor celor de pe pamant. Bucura-te raiul desfatarii si al nemuririi! Bucura-te pomul vietii si al imparatiei celei de sus. Bucura-te zidul celor credinciosi si mantuirea tuturor!

Bucura-te liman care adapostesti pe cei inviforati! Bucura-te nadejdea celor din primejdii. Bucura-te izvorul Duhului sfant!

Bucura-te lauda noastra, a smeritilor robilor tai. Bucura-te scaparea si mantuirea pacatosilor! Bucura-te ceea ce esti mangaierea celor jalnici. Bucura-te mijlocitoarea pacatosilor in ceasul judecatii. Bucura-te prea slavita, maica scaunului facatorului meu! Bucura-te stralucirea cea luminoasa si lumina zilei mele, prea curata ceea ce ai sfaramat capul balaurului, al incepatorului rautatii, care aduce pe cei legati in iad. Bucura-te ceea ce multe bucurii ai dat lumii! Bucura-te prea laudata, acoperitoarea si folositoarea noastra! Bucura-te stapana, sceptrul imparatilor ce se roaga tie! Bucura-te ceea ce dai putere celor credinciosi! Bucura-te marirea, bucuria tuturor preotilor! Bucura-te descuietoarea usilor raiului! Bucura-te ceea ce precurmezi intristarea si dai bucurie! Bucura-te raiul care intorci din mahnire pe cei necajiti. Bucura-te cheia cerestii imparatii a lui Christos. Bucura-te liman neintinat si nadejdea celor desnadajduiti. Bucura-te milostivirea si ajutatorea mea, fara de prihana fecioara! Bucura-te lumina prea stralucita care luminezi toate lumea! Bucura-te maica lui Christos, mielul lui Dumnezeu celui viu! Bucura-te acoperamantul, bucuria si marirea noastra, ceea ce esti nadejdea noastra pe viitor! Bucura-te ceea ce ai plamadit in pantecele tale pe cel ce ne-a mantuit! Bucura-te ceea ce ai hranit cu lapte pe Christos datatorul de viatade prea induratul Dumnezeu si ziditorul meu! Bucura-te dulceata plina de desfatarea tuturor crestinilor! Bucura-te maica lui Christos, iubitorul de oameni!

Dumnezeu, caruia si de cuvine marirea, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu cel fara de inceput al sau parinte si cu prea sfantul de viata facatorul sau Duh, acum si pururea si in veci. Amin!

Prea sfanta stapana! Binecuvantata maica lui Dumnezeu, sub acoperamntul tau toti pamantenii alergam si cu caldura ne rugam tie, noi nevrednicii robii tai. Intampina si izbaveste tara aceasta de toate nevoile si de moarte grabnica, seceratoare si fulgeratoare!

Stiu ca toate le poti cate le voiesti, stapana lumii! Imparateasa si doamna cerului, ceea ce esti plina de daruri si de bucurie. Asculta si cauta cu milostivire nu numai la rugaciunea mea, ce ti-o aduc din buze necurate, ci la purtatorii de Dumnezeu sfinti, pe care ii aduc mijlocitori pentru mine si rugatori.

O, sfintilor arhangheli si de toate puterile ceresti! Cei doisprezece apostolia lui Christos, Dumnezul, mergatorul inainte si Botezatorul Ion. Purtatorul de chinuri, patruzeci de mucenici, Stefan, intaiul mucenic, Victor, Mina, Vichentie, Dimitrie si purtatorul de biruinte, Gheorghe. Impreuna cu Atanasie, cu Vasile, cu Grigore cuvantatorul de Dumnezeu si Ion Gura de Aur; impreuna cu facatorul de minuni Niculae - rugati-va pentru sufletele noastre! Amin
RUGACIUNE DE UMILINTA

catre Prea Bunul intru totul Induratul si Milostivul Domnul Dumnezeu

Stiu, Doamne, ca pacatele mele sunt nemasurate si nu pot sa privesc catre a Ta bunatate, dar stiu ca milostivirea indelung rabdatoare si noianul iubirii tale de oameni sunt nemarginite si, desi am trecut in rautate pe toti oamenii, insa nu am intrecut indurarile Tale, nici n-am inchis usile milostivirii Tale; nici n-am secat izvoarele cele pururea curgatoare ale iubirii Tale de oameni. Fara-de-legile noastre de s-ar inmulti mai mult decat stelele cerului si nisipul marii, inca atat de biruite vor fi de catre blandetea si milostivirea Ta. Caci faptele noastre ce le socotim de bune inca, au trebuinta de dreptatea Ta. Pentru aceasta indraznind, alerg la milostivirea ta cu frica si cu cutremur, rugandu-ma ca fil cel corupt, oricat am gresit Tie, cu voie sau fara voie, cu fapta si cu cuvantul, cu aducerea aminte, cu gandul, cu stiintia si cu nestiinta, cele de noapte si de zi, cele din varsta cruzimii mele si pana acum, sa mi le ierti si sa mi le stergi toate, in haina nepacatuirii si a curatirii sa ma imbraci. Am pacatuit, singur marturisesc. Am gresit, nu tagaduiesc. Poruncile Tale n-am pazit, judecatile Tale le-am calcat, am urmat rau amagitorul vrajmas. M-am supus trupului si patimilor; m-am facut rob dulcetilor vietii si casa a toata necuratenia. Asemanarea chipului Tau, pe care mi l-ai dat mie, nu-l am curat si neschimbat, nici pecetea dumnezeiescului botez. Am stricat pe cea dintai zidire si pe cea de a doua: pe toate le-am schimbat si intinat cu pacate pe care le-am facut in toate vremea si in tot ceasul. Marturisesc ca sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiti, propovaduiesc ca sunt vrednic de toata munca cea infricosata si rea; nu astept decat raspunsul Tau cel infricosat care trimite pe cei pacatosi in focul Gheenei. Eu insumi imi hotarasc osanda, insumi ma judec vinovat. Aducerile aminte de pacate pe care le-am facut si mustrarile de cuget imi stau pururea inainte. Parca vad pe cumplitii paratori, infatisand si aratand faptele mele la judecata si parca ma rapesc dinaintea scaunului judecatii Tale, tarandu-ma sa ma arunce in munci, fara sa am pe cineva in ajutor, fara sa puna cinevaun cuvant pentru mine si sa ma partineasca. Vai! Dar atunci ce voi face, cand voi fi cercetat si osandit in ziua judecatii cine ma va indrepta? Caci toate faptele mele cele ascunse si facute la intuneric se vor descoperi si se vor da la lumina inaintea a milioane de ingeri. O, de trei ori ticalosus! Alta nadejde de mantuire n-am decat milostivirea si iubira Ta de oameni. Doamne care nu voiesti moartea pacatosilor, nici sa piara vreunul din cei mai mici, ci sa se intoarca la pocainta si sa fie viu: pe mine care ma osandesc insumi si propovaduiesc nelegiuirile si pacatele mele, dupa cuvantul Tau, precum proorocul a zis: "Marturiseste-ti pacatele tale, ca sa te indreptezi." Fa ca si eu, intru aceasta, sa dobandesc iertare si mantuire, ajuta necredintei mele si ma fa vinovat. Primeste soliile Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si ale tuturor sfintilor, care neincetat se roaga pentru noi. Ca tie ti se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!

VISUL ce a visat Nascatoarea de Dumnezeu mai inainte de a fi rastignit Domnul Nostru Iisus Christos

Dormind prea sfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, pe muntele Eleonului, cand a fost in cetatea Betleemului, unde a venit si Sfintia sa si Domnul Nostru Iisus Christos, Dansul a intrebat-o: "Maica mea prea sfanta, dormi?". Iar Ea a zis: "Fiul meu prea dulce. Prea frumosule Iisuse, am fost adormita si iata am visat un vis pentru tine". Si-a raspuns Domnul: "Spune maica mea visul pe care l-ai visat". Iar Ea a zis: "Fiul meu prea dulce, am visat pe Petre la Roma si pe Pavel la Damasc, iar pe tine in cetatea Ierusalimului, rastignit pe cruce intre doi talhari. Carturatii si fariseii, necredinciosii jidovi, defaimandu-te foarte, te-au batjocorit si descult te-au judecat. Cu fiere te-au hranit si cu otet te-au adapat, cu trestie si cu toiag peste cap te-au batut si in sfantul obraz te-au scuipat. Cununa pe capul tau au pus si unul dintre ostasi cu sulita in coasta te-a strapuns, din care, deodata, a iesit sange si apa.

Soarele s-a intunecat, luna in roseata s-a shimbat. Catapeteasma bisericii de sus pana jos in doua s-a despicat, intuneric mare s-a facut peste tot pamantul de la al saselea pana la an noualea ceas. Iosef si cu Nacodeon, mi se parea ca te coboara dupa cruce si cu giulgiu curat te-au infasurat, in mormant nou te-au pus, in iad te-ai pogorat si usile cele de arama le-ai sfaramat. Zavoarele cele de fier le-ai zdrobit, pe Adam si pe Eva, scotandu-i afara si inviind a treia zi, te-ai inaltat la ceruri si te-ai pus la dreapta Tatalui". Iar Domnul a zis: "Maica mea preasfanta, adevarat vis ai visat si acestea toate eu vreau sa le patimesc pentru neamul omenesc. Si de va scrie cineva visul tau si il va tine la sine, purtandu-l, iar in casa sa il va avea, de aceasta casa diavolul nu se va apropia si pe duhul cel necurat in va goni. Ingerul lui Dumnezeu va sta totdeauna langa dansul de-a dreapta si de navalirile si supararile dintre oameni va fi mantuit. La drum de va calatori cu aceasta carte, citind acest vis, acel om nu se va teme de grindina, de tunet, de fulgere si de moarte grabnica va fi iertat si ferit. Arhanghelul Mihail va fi cu dansul, indreptand calea lui incotro va merge. La dreapta judecata va avea parte de mila, iar la sfarsitul vietii ma voi arata lui om, dimpreuna cu tine, maica mea. Ingerul meu va lua sufletul lui ducandu-l intru imparatia cerurilor, veselindu-se acolo cu toti dreptii, care din veac mi-au placut mie. Amin!"

O, prea sfanta Doamna, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, primeste nevrednica mea rugaciune si ma pazeste de moarte napraznica, daruidu-mi mie pocainta inaintea sfarsitului meu. Amin!
INCHINACIUNE

(In cinstea Patimilor Domnului, impartite in 12 inchinaciuni,

zicand fiecare stih de 4 ori si facand la toata zicerea cate o inchinaciune)

Ma inchin cinstitelor Tale patimi, Christoase, Mantuitorul meu.

Ma inchin, indelung, rabdarii Tale, mult milostive Christoase al meu.

Ma inchin smereniei Tale cea indelungata pentru mine, pacatosul.

Ingroparii si invierii Tale celei de a treia zi, suirea la ceruri, sederea de-a dreapta Tatalui, Slavite si a doua iaras venire, cand atuncea Mantuitorul meusa nu ma judeci dupa faptele mele ticaloase Doamne. Tie unuia am gresit dar Tie unuia ma inchin si pe alt Dumnezeu, afara de Tine, n-am. Tu dar, dupa judecatile Tale ma mantuieste si ma milostiveste, ca un bun si de oameni iubitor. Amin

RUGACIUNE
catre Mantuitorul Iisus Hristos

Stapane, Doamne, Iisue Hristoase, Dumnezeul nostru cel de ai facut cerul si pamantul, marea si toate ce sunt intr-ansele, miluieste-ma si ma iarta si pe mine pacatosul si netrebnicul robul tau si ma pomeneste intru imparatia Ta. Pomeneste, Doamne si pe parintii mei care m-au crescut, pomeneste Sfinte, si pe invatatorii mei care mi-au dat stiinta sa traiesc in lume si m-au deprins intru frica ta. Pomeneste-ma stapane, si pe mine cel nevrednic de mila si iarta-mi mie, pacatosul, oricate am gresit tie cu cuvantul, cu fapta si cu gandul si ma izbaveste de toata necunostinta , impeietrirea, lenevirea, de turburata nesimtire, de intunecata pofta cea rea si nu ma parasi Doamne. Eu ca un om am gresit si Tu, ca un Dumnezeu, ma iarta si ma miluiste. Tu cel ce stii neputinta sufletului meu, trimite-mi intru ajutor darul Tau, ca si eu sa proslavesc numele Tau cel sfant.

Scrie, Doamne, numele meu in cartea vietii, daruieste-mi mie sfarsit bun, roureaza inima mea cu roua bunatatii Tale, Doamne, si ma pomeneste cand voi veni intru imparatia Ta. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin.

Toata nadejdea mea in tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

SURSA
http://biserica.org/ro/compendium/carti/rugaciuni/visul/index.htm#

Istoria icoanei Paramythia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Această icoană preafrumoasă este o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari (catoliconului) mânăstirii Vatopedi, iar după săvârşirea minunii a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).
Tradiția ne spune că pe icoana, expresia originală pe fețele lui Hristos și Fecioarei Maria s-au schimbat atunci când a avut loc minunea din, 21 ianuarie, 807:



Piratii au debarcat în secret pe malul mănăstirii și s-au ascuns, de așteptare pentru a deschide porțile în dimineața, în scopul de a lansa un atac asupra manastirii Vatopedu. Starețul, care a rămas în urmă după încheierea Utreniei, în scopul de a continua rugăciunea , a auzit aceste cuvinte de la icoana Sfintei Fecioare:
"A nu se deschide porțile mănăstirii astăzi, ci du-te pe pereți și alunga pirati."
Cand sa întors să se uite, el a văzut Maica Domnului sa întors spre umărul drept și se uită la el, in timp ce copilul Sfânt a fost întinde mâna Lui să acopere gura mamei Lui spunând,
"Nu, mamă, nu se uita peste această turmă păcătoasă, să le cad sub jurat de pirați și să fie pedepsiți așa cum merită."



Dar Sfânta Fecioară, luând în mâna fiului ei, în ei și întoarce capul ei un pic pentru a elibera gura, repetând aceleași cuvinte.
Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din catolicon dupa săvârşirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în privdor şi acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă decuseară a mânăstirii spre a o descuia. 
Acest pasaj l-am tradus din slavona printr-un program Translate.nu am vrut sa schimb nimic din traducerea textului aflat la manastirea Vatopedu,avand convingerea ca ati inteles despre ce este vorba,mai ales ca am sa reiau istoria putin mai jos cu spusele mele. 



Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – Pruncul Iisus ce şedea în braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi mânuţa, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale şi îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugareşti!” Atunci, Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul şi Dumnezeul său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura sa şi, îndreptându-şi capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” 

 

Iar apoi: „Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară: „Astăzi nu deschideţi porţile mânăstirii…” După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu şi Preasfântul său Prunc căpătară iaraşi înfăţişare de icoană, rămânând însă în pozitia care se vede astazi, adică Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de neţărmurită îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deşi Prunc, are o faţă aspră de Judecător. 

 

Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârşit în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenţia minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se şi numeşte Maica Domnului Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii veniţi la mânăstire, care nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceaţă a chipului Preacuratei Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc. 

Prin această minune se face încă o dată vădit faptul – în deplin acord cu credinţa Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către „Fiul şi Dumnezeul său” mijloceşte pentru păcatele neamului omenesc, mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le merită pentru mulţimea păcatelor lui. 

 

De la săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se ţine în fiecare vineri în bisericuţa Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile în monahism să se facă în acest paraclis. 

De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit Vatopedinul, care pe atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de minuni. 

 

Odată, cuviosul fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un metoc din Evia. Acolo căzu greu bolnav şi se ruga Maicii Domnului să-l învrednicească a muri la mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată, lăuntric, vocea Preacuratei spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea ta şi după un an să fii gata.” Mulţumind cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu adevărat, după trecerea vremii, într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine, urcând cuviosul scările din faţa paraclisului Paramythiei, auzi iarăşi glasul Preacuratei: „Neofite, vremea ieşirii tale a sosit”. 

 

Mergând aşadar cuviosul la chilia sa, îşi pierdu puterea şi, cerându-şi iertare de la întreaga obşte, îşi încredinţă duhul în braţele Născătoarei de Dumnezeu. 

Intreg albumul foto il puteti viziona aici: 
http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari

 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Cugetari

Prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele.

Parintele Arsenie Papacioc- "Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul!"
Parintele Arsenie Boca ”Citeste capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia de la Matei si daca le împlinesti o sa te mântuiesti.” „Cel care crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“.
"Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii!"
"Nu se poate, să nu se poată"
"Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca în aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci în viata de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus."
"Vrajmasii mântuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul."
"Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu."
Fatarnic este cel care isi exprima dragostea(..) fata de aproapele sau, ii spune cuvinte blande(..), dar in suflet simte ura fata de el, urzeste rele impotriva lui. Fatarnic este cel care ascunde de oamenii din jur toate pornirile rele, intunecate ale sufletului lui, toate gandurile intinate, si vorbeste cu aproapele sau, prefacandu-se iubitor, neavand nimic rau in sufletul sau.SFANTUL LUCA AL CRIMEEI
Matei (13:42), unde Iisus spune referitor la iad: “si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”.
„Fiţi luători aminte la menirea voastră!” (Agheu 1,5,7).
Ne-a adus Dumnezeu din nefiinta la fiinta, dar sa ne mantuiasca nu poate fara noi.
Dacă vrei să-i spui altuia despre puterea lui Dumnezeu, trebuie să simţi întâi tu puterea Lui“.(Fer. Martir Daniil)
Atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra. (Parintele Arsenie Boca)
"Trebuie sa nu uitam nici o clipa ca zilele noastre sunt scurte pe Pamant. Dar eternitatea, vesnicia o avem in cer, promisa de Dumnezeu, si pe aceea trebuie sa o pastram cu sfintenie" - Pr. Ilarion Argatu
SFANTUL LAVRENTIE AL CERNIGOVULUI: “Vai, cat de multi sunt in focurile iadului…. daca i-ati vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”
* Dăruiţi necondiţionat şi veţi primi *Consideraţi timpul folosit pentru a face o faptă bună, nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci dvs., prin acea faptă bună necondiţionată, primiţi sau veţi primi mai mult decât aţi dat. Cu siguranţă Dumnezeu vă va răsplăti!
Sf. Pavel: „Neîntrerupt vă rugaţi” (1 Tesaloniceni 5,17),
Sfantul Teofan Zavoratul- Vrajmasul are o lege a lui – nu ne ataca de la inceput cu Episcop vicar Daniel Partosanul- Patima intreaga, ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui, păcatele se cuvine să fie ispăşite, spovedite, iertate, dezlegate şi stinse în harul, puterea şi iubirea lui Dumnezeu, prin pocăinţa noastră, prin umilinţă, prin lacrimă, prin rugăciune, prin smerenie.
La judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura. "Pe vârful limbii călăreşte satana." (Pr.Arsenie Boca)
Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale." (Matei 6, 25-34)
"Aminteste-ti ca Dumnezeu este in noi cand suntem in harul Sau, si in afara noastra cand suntem in pacat: dar ingerul Sau nu ne paraseste niciodata. El este cel mai sincer si de incredere prieten, chiar si atunci cand facem greseala sa-l intristam prin reaua noatra comportare".(Padre Pio)
"Doamne Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca sa inteleg si sa fac voia Ta"- Sf. Ioan Gura de Aur
Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi dă-i tămăduire întru slava şi cinstea sfîntului Tău nume".

Parabole si zicatori de Sfintii nostrii Parinti ai Bisericii Ortodoxe
"Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana; cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa; cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit; cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai; cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el; cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie; cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa; cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez; cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea; cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija; cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii..."

Icoanele Maicii Domnului

"Cautati pacea cu toata lumea si sfintenia fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu"
"Iarta tuturor totul iar tie nimic. Spune lui Dumnezeu: Doamne pe nimeni nu am osandit, nici Tu nu ma osandi."
"Asculta de Dumnezeu si implineste-I poruncile ca si Dumnezeu sa-ti asculte rugaciunile si sa-ti implineasca cererile."
"Munceste ca si cum nu ai muri niciodata, dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine."
"Daruieste-i lui Dumnezeu inima si Dumnezeu iti va oferi cerul."
"Daca zidesti si darami niciodata nu-ti vei termina casa.
Daca te rogi lui Dumnezeu si apoi faci cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu niciodata nu vei putea termina zidirea casei sufletului tau.
Deci, este nevoie de o staruinta din partea ta pentru a putea arata intr-o zi ca a ramas ceva nedaramat din ceea ce ai zidit ieri. Aceastava fi ceadintai zi din viata ta."
"Si nu uita ca fara spovedanie la preotul duhovnic si impartasanie cu Sfantul sange si trup al Mantuitorului Iisus Hristos nu exista mantuire."
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata: -unul de a crede ca nu exita miracole - altul de a crede ca totul e un miracol" -Albert Einstein
"Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care-l gasesc fara sa-l caute" -Emil Cioran
"Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita" - Soren Aabye Kierkegaard
"Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa."
(Luca 14:23)

Curajul smereniei
"Multă vreme am crezut că a fi creştin însemnă a avea curajul de a afirma vocal adevărul Evangheliei: alesesem partea cea mai uşoară. Pe măsură ce înaintam în acest creştinism mi se răcea inima tot mai mult... Maica Domului a avut milă de mine şi mi-a descoperit că există un alt curaj, curajul Ortodoxiei înseşi: acela de a fi smerit.
Nu am acest curaj: sunt încă un şoarece care a înghiţit un megafon: numai respiră şi ştie tot satul... Prezenţă zgomotoasă care falsifică Evanghelia, nu în literă, ci în ton...
Nu am acest curaj al smereniei, dar a rămas singurul pe care mi-l doresc... Curajul de a răbda cu mulţumire orice rău, curajul de a-mi privi cu ochii larg deschişi adâncul inimii, curajul de a mă ruga pentru duşmani şi de a le face bine, curajul de mă socoti cu toată inima vrednic de iad aşa cum sunt de fapt, curajul de a-mi înfrunta gândurile şi închipuirea, curajul de a mă face robul tuturor spre mântuire, curajul de a nu judeca, curajul de a da totul, curajul de a trăi în ascuns, curajul neîndreptăţirii de sine, curajul de a rămâne blând şi liniştit în mijlocul furtunii, curajul de a crede nelimitat şi discret...

Sunt un mormânt văruit care a făcut din pocăinţă doar o reclamă la var lavabil...

Dacă aş avea curajul să stric acest frumos cavou! Să sparg marmura, să rup barele de inox, să sfărâm epitaful scris cu atâta artă ( şi pe acest blog) şi să scot afară gunoiul: noaptea, târându-mă, fără zgomot, ca un hoţ... Mi-aş fura moartea din inimă...

Dar mie îmi plac luminile rampei, îmi place spectacolul "creştin", iubesc să mă aud vorbind, îmi place cum sună Evanghelia în gura mea...Şi pocăinţa aş face-o în buricul târgului, la oră de vârf, până şi din ea aş încerca să scot un profit de imagine...

Am făcut din creştinism un prilej de autoadulare! E drept, cea mai subtilă şi mai rafinată...

Curajul smereniei... Singurul întreg, singurul autentic: singurul în care diavolul nu are nimic...

N-am văzut niciodată şi niciunde o minune mai mare decât omul smerit: toate celelate minuni, cuvintele frumoase, gesturile evlavioase, toate trec: numai smerenia rămâne...

Smerenia e singura prin care înfrunţi în mod real sinele şi lumea: fără ea eşti un creştin imaginar...

Iată că până şi despre smerenie n-am reuşit să scriu decât tot umflat şi găunos ca un prezentator de circ... N-am reuşit decât să-i fac "reclamă", s-o imping spre derizoriu...

Rugaţi-vă pentru mine să mă izbăvească Dumnezeu de blestemul de a nu cunoaşte smerenia, curajul şi fericirea ei... Ştiu, e cel mai greu să ai milă de un ipocrit, dar, totuşi, încercaţi..."

"Cutremurator nu este faptul ca murim, cutremurator este faptul ca nu murim niciodata.(Pr. Savatie)"

Despre tăcere, despre vorbirea deşartă
A zis un ucenic lui avva Pimen:
- Avva, te rog dă-mi sfat în legătură cu tăcerea.
Atunci avva Pimen i-a zis:
- De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul în care vei locui, iar de vei vorbi deşărtăciuni, tulburarea va cuprinde tot sufletul tău.

Despre Dumnezeu, despre diavol
A zis avva Isidor:
- Toate lucrurile normale şi toate cele fireşti sunt născute din Dumnezeu, pe când toate cele anormale şi care sunt împotriva firii vin de la diavol.
Toată frumuseţea, simplitatea şi bunătatea vin de la Dumnezeu Creatorul, pe când toată tulburarea, cearta şi desfrânarea vin de la diavol.
Deci, să ne concentrăm spre cele simple şi smerite şi vom avea pe Dumnezeu în sufletele noastre.
Fiecare virtute, fiecare păcat
Au zis ucenicii lui avva Macarie:
- Avva, te rog să ne vorbeşti despre virtute şi despre păcat:
Atunci avva Macarie a răspuns:
- Orice virtute evanghelică este pentru suflet un mic rai, pe când orice păcat este un mic iad.

Taina lui avva Aminna
Avva Aminna era mereu în cugetare la cele duhovniceşti. Avea o taină ascunsă în sufletul său, taină care îi aduce atâta linişte şi pace.
Unul din ucenicii săi a îndrăznit odată să-l întrebe:
- Avva Aminna, care este această taină a sufletului tău ?
- Taina cea mare a sufletului meu este tăcerea, a spus avva Aminna.
Nimic nu aduce mai multă pace sufletului ca tăcerea.
În tăcere şi singurătate, omul se întâlneşte cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, îşi limpezeşte sufletul şi îşi hrăneşte mintea cu cele duhovniceşti

Despre sfârşitul vieţii
Mulţi creştini erau îngrijoraţi de sfârşitul lumii: Se gândeau ce va fi în ceasul şi în clipa aceea.

Unii dintre ei au mers la avva Antonie şi i-au spus:
- Avva Antonie, când va veni sfârşitul lumii?
Atunci avva Antonie le-a răspuns:
- Sfârşitul lumii doar Dumnezeu Tatăl îl ştie. Dar pe noi oamenii trebuie să ne preocupe viaţa duhovnicească şi moartea noastră.
Ţine-ţi minte, pentru fiecare om sfârşitul vieţii lui pământeşti reprezintă sfârşitul lumii.

Avva Sisoe
A fost întrebat avva Sisoe:
- Avva, tot aşa ispitea diavolul şi pe părinţii cei din vechime?
Atunci avva Sisoe a răspuns:
- În zilele noastre diavolul ispiteşte şi mai mult deoarece îşi simte sfârşitul aproape şi sunt ultimele lui zvârcoliri.

Mântuirea omului
A zis o femeie lui avva Aminna:
- Avva, te rog să-mi vorbeşti despre mântuire.
Atunci avva Aminna i-a spus:
- Mântuirea omului se lucrează în fiecare clipă. Precum este o viaţă de om: naştere; tinereţe, bătrâneţe, aşa şi cu fiecare zi a vieţii noastre care este formată din: dimineaţă, amiază şi seară.
De aceea, să ne gândim mereu seara înainte de odihna trupului, că ne aşteaptă sfârşitul vieţii (adică moartea trupului) şi că avem nevoie de pocăinţă pentru faptele noastre.

Fapta rea şi pocăinţa
A zis un tânăr lui avva Ieremia:
- Avva, chiar dacă omul săvârşeşte o faptă rea se pocăieşte şi Dumnezeu îl iartă.
Atunci avva Ieremia i-a răspuns:
- Nu este chiar aşa de uşor cu pocăinţa. Mai bine să nu săvârşim fapte rele. Ţine minte: Orice faptă rea lasă în inimă o întipărire de neşters care se va arăta în ziua Judecăţii.
SURSA

Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari:

Despre Rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi ; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţă omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cu Dumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cu Divinitatea. (Vladimir Soloviov)

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii ; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem , ci ceea ce suntem. (Paul Evdokimov)

Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea de rugăciune şi în mod aparent nefolositoare, ei transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşi existenţa lor. (Olivier Clement)

Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. (pr. Paisie Olaru)

Din adâncuri strigat-am către Tine, Doamne ! (Biblia)

Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă. (Dicton patristic)

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu. (Sf. Maxim Marturisitorul)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu ; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este începutul cunoştinţei nemateriale şi simple. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...) rodul bucuriei şi al mulţumirii. (Evagrie din Pont)

Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici să nu îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie din Pont)

Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sf. Nil Sinaitul)

Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi ridici sufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul la Dumnezeu. (Origen)

Sufletul omului este un altar. (Origen)

Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului. (Avva Isaia)

Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este şi rugăciunea pentru viaţa sufletească. (Isichie Sinaitul)

Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea (...) revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo. (Sf. Vasile Cel Mare)

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu. (Toma d'Aquino)

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toată făptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şi pentru toată zidirea. (Sf. Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci o hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca pe însăşi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vor să se mântuiască. (Sf. Macarie)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire ? (Sf. Ioan de Kronstadt)

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. (Sf. Ioan de Kronstadt)

A-I mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit ; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Să mulţumim în toate şi pentru toate ! (Sf. Ioan Gură de Aur)

Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească. (Teofilact)

A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsă minunea : în gândire, atâta inteligenţă ; în inimă, atâta iubire ; în viaţă, atâta voinţă. (pr. Agatanghel Guţu)

Cel care se roagă este cu adevărat teolog. (Evagrie din Pont)

Slava lui Dumnezeu este omul. (Sf. Irineu)

Unde se termină rugăciunea, începe păcatul. (Sf. Efrem Sirul)

Fratele Laurenţiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrul activităţilor sale obişnuite, decât în timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie - spunea el - să ne imaginăm că timpul dedicat rugăciunii ar fi altfel decât restul zilei. (pr. Kallistos Ware)

Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu ; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu (...) . (Sf. Ioan Scărarul)

Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui. (Sf. Ioan Scărarul)

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul. (pr. Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugăciunea adevărată : a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware)

Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale ! (Francisc din Assisi)

Ceea ce facem cu scopul de a mântui lumea este o rugăciune. A face mereu bine înseamnă a te ruga necontenit. (Catherine de Sienne)

Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii (...) Ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie mai înainte ca să cereţi voi. (Biblia)

Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe. (Biblia)

Rugaţi-vă neîncetat ! (Biblia)




Dragoste, bunătate, milă, îndelunga răbdare
ˇ Celui nu ştie să deosebească binele de rău nu-i este îngăduit a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaşte pe Dumnezeu, dar el nu este, nu ştie nimic şi nu va şti vreodată. Căci calea cunoştinţei lui Dumnezeu este bunătatea. (Antonie cel Mare)11

ˇ Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie. (Antonie cel Mare)11

ˇ Nu trebuie să urâm pe cei ce au uitat de vieţuirea cea bună şi plăcută lui Dumnezeu şi care nu recunosc dogmele drepte şi iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei, ca fiind slabi în puterea de a deosebi lucrurile şi orbi cu inima şi cu înţelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neştiinţei, şi nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii şi nechibzuiţii de ei. (Antonie cel Mare)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Dovada iubirii nefăţărite e iertarea nedreptăţilor. (Marcu Ascetul)11

ˇ Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, căci la timpul cuvenit îţi vor veni înmulţite. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mare virtute e a răbda cele ce vin asupra noastră şi a iubi pe cei ce ne urăsc, după cuvântul Domnului. (Marcu Ascetul)11

ˇ Definiţia iubirii: sporirea prieteniei faţă de cei ce ne ocărăsc. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină. Pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului. Dar în sufletul ce stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul. Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine iarăşi la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunoştinţe ne pricinuieşte nu puţină întristare când, ocărându-l pe cineva dintr-o întărâtare oarecare, ni l-am făcut duşman. Fiindcă ea nu încetează de-a împunge conştiinţa noastră, până ce, prin multă rugare de iertare, nu aducem pe cel ocărât la cugetul de odinioară. Dar cea mai desăvârşită înţelegere nu face foarte multă grijă şi mustrare chiar când careva dintre oamenii lumii s-ar mânia pe noi pe nedreptul, pentru faptul că suntem tot sminteală cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherită şi de la contemplarea lui Dumnezeu şi de la cuvântarea despre El. Căci temeiul cunoştinţei fiind dragostea, nu lasă cugetarea să se lărgească în zămislirea de contemplaţii dumnezeaeşti, până nu vom recâştiga mai întâi în dragoste şi pe cel ce s-a mâniat în deşert pe noi. Iar dacă acela nu vrea să se întâmple aceasta, sau s-a depărtat de locul unde vieţuim noi, se cuvine ca, aşezându-i chipul feţei lui în afecţiunea largă a sufletului, să plinim astfel în adâncul inimii legea dragostei. Căci cei ce vor să aibă cunoştinţa lui Dumnezeu trebuie să privească spiritul şi feţele celor ce s-au mâniat fără temei, cu un cuget nemânios. Împlinindu-se aceasta, mintea noastră nu numai că se va mişca fără greşeală spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va înălţa şi spre dragostea Lui cu multă îndrăznire, ca una ce se zoreşte neîmpiedicată de la treapta a doua la cea dintâi. (Diadoh al Foticeii)11

ADU-TI AMINTE DOAMNE...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

            Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pleaca urechea Ta si ma auzi pe mine robul Tau, care necontenit iubesc numele Tau! Primeste-ma pe mine, care vorbesc stapanirii, puterii si tariei Tale! Iti cer, Te rog si implor bunatatea Ta! Vino, Iisuse, Lumina cea din Lumina, acum la apusul vietii mele! Coboara, Sfinte, ca sa iei sufletul meu! Miluieste-ma, Iubitorule de bine si vino la mine, in lumina, frumusete si bucurie! Tu esti Cel ce mi-ai fagaduit: "Voi veni Eu Insumi ca sa primesc duhul tau in pace". Sa nu impiedice dar, pacatele mele, fagaduinta Ta cea adevarata! Sa nu-Ti intorci de la mine fata Ta! Adu-Ti aminte ca Tu m-ai scos din puterea balaurului! Eram pierdut in nesatiosul lui pantece si Tu mi-ai daruit viata; inviindu-ma, m-ai luminat; luminandu-ma, m-ai sfintit; sfintindu-ma, m-ai stralucit si stralucindu-ma, m-ai indumnezeit.
            Adu-Ti aminte, Doamne, ca in toate zilele vietii mele n-am incetat rugandu-Te sa nu Te intorci de catre mine, ci sa vii in calea robului Tau!
            Adu-Ti aminte, Doamne, ca nici pe tata, nici pe mama n-am iubit mai mult decat pe Tine!
            Adu-Ti aminte, Doamne, ca pentru numele Tau "m-am smerit foarte"; ci, sa nu ma rusinezi, pentru ca de multe ori mi-ai zis: "Nu ma uit la veghea ta si la setea ta, ci te iubesc pentru adanca ta smerenie". Oare am facut eu insumi ceva bun? Pe toate acestea harul Tau le-a lucrat!
            Adu-Ti aminte, Doamne, si de cei ce ma pomenesc pe mine, robul Tau, si trimite pe Duhul Sfant in inimile lor! Da-le lor indreptare, virtute si nepomenire de rau, zdrobeste sub picioarele lor pe vicleanul balaur!
            In mainile Tale incredintez aceasta turma pe care mi-a incredintat-o dreapta Ta! Pazeste pe cel ce crede in numele Tau! Pazeste-l, Preainalte, cu atotputernica mana Ta; pazeste-l nevatamat pana la sfarsitul lumii!
            Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, iarasi Te rog, adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe uscat si pe mare, de bolnavi, de cei osteniti si de cei robiti; ajuta-i si-I mantuieste pe ei!
            Adu-Ti aminte, Doamne, de vaduve si de orfani, de straini, de prozeliti, de cei instrainati, de saraci, de cei flamanzi si insetati, pentru dumnezeiasca si bogata mila Ta!
            Adu-Ti aminte, Doamne, de cei intemnitati, de cei legati, de cei ce se afla in nevoi, de cei ce suspina si se tanguiesc, de cei ce flamazesc! Sa-i inconjure mila Ta cea mare, Preamilostive.
            Adu-Ti aminte, Doamne, de cei bolnavi sufleteste si de cei raniti de vicleana sageata a pacatului!
            Adu-Ti aminte, Doamne, de cei instrainati si incercati si de toti cei ce se chinuiesc de amare dureri! Picura in inima lor bucuria Duhului Tau cel Sfant, ca sa slaveasca bunatatea Ta!
            Stiu ca faci acestea Doamne, mai ales cu cei ce rabda fara murmur osteneala si durerea, sila, nevoia, supararea, fie ca s-au produs cu voia lor, fie ca fara de voie se afla in ele.
            Adu-Ti aminte, Doamne, de episcopi, de preoti, de diaconi si indeobste, de toti clericii! Cu rugaciunile lor, Iubitorule de oameni, iarta si multimea greselilor mele.
            Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce se nevoiesc in pustii, in munti, in pesteri si in gaurile pamantului si indeobste de toti cuviosii monahi, care poarta sfanta schima. Cu rugaciunile lor, vino la plecarea robului Tau!
            Adu-Ti aminte, Doamne, de imparatii si de domnitorii crestini! Odihneste si pe toti care au plecat din aceasta viata cu credinta si nadejde in Tine! Usureaza si povara nefericitilor necrestini!
            Primeste, Stapane, rugaciunea robului Tau la jertfelnicul cel intelegator si mai presus de ceruri al Ierusalimului celui de sus!
            Tu, Cuvantule al lui Dumnezeu, Care esti cu totul in Tatal, Tu, Care tii toate si prin Care toata faptura din nimic a venit la fiinta; Tu, Care te-ai nascut mai inainte de toti vecii, Care ai in Tine intreg pe Tatal si peste Care Duhul Sfant Care din Tatal purcede, se odihneste; Tu, Care ai facut cetele ingerilor, firea apelor, lumina si intunericul, soarele, luna si stelele cerului, cele mai presus de ceruri, cele de pe pamant si cele de sub pamant; Tu Care pe toate le tii in palma Ta. Ci cine, Doamne, nu tremura inaintea Ta, afara numai daca este cu totul robit de patimi, ca mine, groapa mirosului greu. Tu, Care ai creat duhurile din nimic si tot asa si materia, "Care cate ai voit ai facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile", Tu, Atottiitorule, primeste rugaciunea mea ca sa ma odihnesc si sa adorm in pace, ca Tu, Doamne, "Intru nadejde m-ai asezat".

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI CUCUZELIŢA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

,, Bucură-te, Ioane! Cântă pentru mine şi nu te voi părăsi niciodată ! “ (glasul Maicii Domnului din icoană către Cuviosul Ioan Cucuzel)


Icoane, Icoane Ortodoxe

TROPAR
Cetele îngereşti Ţie Îţi dăruiesc cununile laudelor cereşti,
Iar glasul cântăreţului Tău îţi împleteşte măriri dumnezeieşti,
Cu rugăciunile aceluia, caută cu blândeţe spre a noastră nepricepere,
Şi prin pustiul acestei lumi dă-ne Stăpână, duhovnicească mergere.

O, Icoană a laudelor îngereşti, Vârful cel neatins al dorului dumnezeiesc, Poarta cerească a Luminii, Dulcele Canon al melozilor, Cununa slavei imnografilor, Măsura neajunsă a vredniciei, Cortul Cel înţelegător al tainelor dumnezeieşti, Hotarul Cel netrecut al desăvârşirii, Cartea Cea cu slove de aur a Înţelepciunii, Comoara darurilor duhovniceşti, Adâncul Cel nemăsurat al milostivirii, Trâmbiţa vestitoare a tainelor Treimii, Veselia negrăită a iubitorilor de nevoinţă, Floarea Cea plină de miresmele virtuţilor, Muntele Cel preaînalt întru Care se ascund comorile tuturor darurilor Duhului, Izvorul Cel dulce curgător al tainelor cereşti, Uşa pocăinţei celor deznădăjduiţi, cum Te vom numi pe Tine, Stăpână, Cea de a Cărei laudă se înspăimântă şi cetele îngereşti, iar peste glasurile oamenilor se aşterne tăcerea. Cu adevărat, întru Tine se ascund toate măririle dumnezeieşti, căci covârşeşti toate cu frumuseţea fecioriei Tale şi faci să se cutremure inimile cele smerite înaintea luminii Tale celei mai presus de cuget.
Auzit-a Cuviosul Ioan Cucuzel prea dulcele Tău glas, căci nu Ţi-ai întors auzul inimii Stăpână, de la cel ce îşi luase ca acoperământ smerenia şi se nevoia în sfântă mănăstirea Ta să-Ţi aducă strălucirile laudelor dumnezeieşti cu glasul său cel îngeresc. O monedă de aur ai pus în mâna smeritului lucrător, ca mulţumire pentru nevoinţa sa şi dat-ai lui legământul făgăduinţei că nu îl vei părăsi niciodată. Pentru aceasta, şi boala picioarelor acestuia ai vindecat, ca mai cu osârdie să alerge cu gândul pe pajiştea laudelor îngereşti şi din adâncul sufletului să-Ţi cânte Ţie cu mulţumire cîntări vrednice de frumuseţea sfinţeniei Tale prea alese.
Iată, eu mă aflu cu totul nepriceput în lucrarea laudelor, ba încă şi povara păcatelor mari port prin deşertăciunea acestei lumi şi mă tem de tăierea de la legătura milei dumnezeieşti. Deci, înaintea icoanei Tale cad, Prefericită, şi Te rog: Îmblânzeşte mînia cea dreaptă a Ziditorului Meu şi cu ploile rugăciunilor Tale şterge păcatele mele însemnate în zapisul judecăţii. Alungă tulburarea gândurilor rele din inima mea şi dăruieşte auzului acesteia dulceaţa curgerii laudelor din izvorul înţelepciunii dumnezeieşti sădit în grădina minţii mele.
Carte nescisă de mână omenească a omnografilor eşti, Prealăudată, Ceea Ce insufli celor de Tine aleşi gândurile cele luminate ale înţelepciunii celei de sus. Deci, cu mâna Ta, smulge spinii patimilor din mintea mea şi aruncă în pământul inimii mele seminţele cuvintelor cereşti, ca să ajung la plinirea vremii a culege din livada inimii roadele laudelor îngereşti, pe care să Ţi le aduc la prinos de mulţumire.
Cu razele rugăciunilor Tale păzeşti lavra Ta de toate săgeţile vrăjmaşilor şi eşti rugătoare neadormită înaintea tronului ceresc pentru monahii ce bine se nevoiesc în casa Ta. Dar nu ne uita nici pe noi, cei ce înotăm în marea acestei vieţi, ci întinde mână de ajutor, ca să ajungem la limanul laudelor cereşti.
Păzeşte muntele Tău cel sfânt de toată tulburarea lumească şi pe muntele inimilor noastre zideşte scara rugăciunii, ca mergând din treaptă în treaptă să ajungem la înălţimea doririlor dumnezeieşti, împletindu-Ţi Ţie cântări de laudă şi aducând neîncetată mulţumire şi slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Căruia I Se cuvine toată toată închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru vremea pe care o trăim

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Preasfântă, Preacurată şi Pururea Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, Maica neamului creştinesc, nădejdea mântuirii noastre şi rugătoare neîncetată pentru creştini înaintea Milostivului Dumnezeu. Care dintre fiii oamenilor ai fost cel mai curat vas al Duhului Sfânt şi te-ai învrednicit a-L naşte cu trupul pe Mesia - Hristos sprea mântuirea noastră, rămânând pentru totdeauna Fecioară, ascultă rugăciunea noastră.

De când ne-a născut Dumnezeu pe acest pământ românesc şi creştin, ne ştim ortodocşi, statornici în credinţa cea dreaptă, iubitori ai Bisericii, cinstitori faţă de tine Preacurată Maică şi faţă de sfinţi.

Din cauza păcatelor noastre cele multe şi grele, râvna în rugăciune, lacrimile căinţei, iubirea dintre noi, puterea de stăpânire, răbdarea ni s-au împuţinat. Credinţa noastră curată şi dreaptă în Dumnezeu este lovită de ateism, de secte, de apostaţi şi de tot felul de antihrişti din afară şi dinăuntru. Diavolul ne loveşte cu greu război. Mamele îşi ucid copiii în pântece şi uită de dragostea ta de Mamă dumnezeiască. Fecioarele îşi vând cinstea şi credinţa pentru plăceri ucigaşe de suflet. Tinerii noştri s-au dedat la multe destrăbălări şi îşi caută altă patrie şi alte mame, pentru că n-au posibilităţi să se realizeze în ţara lor. Cei căsătoriţi alunecă uşor în desfrânări, în beţii şi îşi ucid de bună voie rodul sfânt al pântecelui lor, uitând de înfricoşata judecată ce îi aşteaptă. Cei vârstnici iubesc mai mult gâlcevile, clevetirile şi vorbele fără rost, decât biserica. Din toate părţile păcatele ne copleşesc.

Ce vom face dumnezeiască Maică, la cine ne vom duce, decât la tine, care ţii pe sfintele tale braţe pe Fiul lui Dumnezeu? Rugăciunile tale îmblânzesc mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, ne uşurează durerile vieţii, liniştesc pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi şi ard pe demoni.

Iubirea ta de Maică ne îndeamnă să ne rugăm ţie cu nădejde. Ai milă de ţara noastră, de la o margine la cealaltă margine. Ai milă de poporul nostru care te cinsteşte şi pentru că te numim şi credem a fi Născătoare de Dumnezeu, suntem loviţi de tot felul de antihrişti şi de profeţi mincinoşi, care vor să ne robească, să ne tulbure pacea inimii, să ne amestece credinţa, să ne dezbine. Toţi vor să ne rupă de Hristos - Domnul, de Sfânta Lui Biserică, să ne răpească icoana ta din inimile şi din casele noastre, să ne robească prin patimi, să ne ucidă copiii prin ateism şi prin desfrânări.

Nu ne lăsa orfani, Maica lui Dumnezeu, ci roagă-te Milostivului tău Fiu să piardă ateismul, să smerească pe cei tari şi hulitori de Dumnezeu, să ruşineze pe apostaţi şi pe toţi sectanţii bolnavi de mândrie.

Izbăveşte, Prea Sfântă Fecioară, pe mame de ucidere de prunci, pe bărbaţi de patima beţiei, pe tineri de desfrânări. Izbăveşte casele creştinilor de certuri şi de toată fărădelegea. Scapă-ne ţara, Biserica şi neamul de cei de alt neam, care ne urăsc credinţa, limba şi sufletul.

Mijloceşte Maică a neamului creştinesc înaintea iubitorului de oameni Dumnezeu ca să ne trezească din somnul morţii păcatelor, să ne dea iarăşi tăria dreptei credinţe, să sporească dragostea şi unirea dintre noi, să ne dăruiască păstori sufleteşti buni, rugători adevăraţi, duhovnici plini de har, mame sfinte, răbdare în ispite, biruinţă împotriva diavolului, pace în lume şi tuturor mântuire.

(din cartea de rugăciuni "Privegheaţi şi vă rugaţi" a Părintelui Gheorghe Grindu de la Biserica Sfântul Gheorghe din Braşov, editura Transilvania Express, 2004)



Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!



O, preacantata Stapana, preacurata Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, la tine ridic ochii sufletului si ai trupului meu, catre tine intind mainile mele cele slabe si din adancul inimii strig tie : Cauta la credinta sufletului meu. Acopera-ma cu atotputernicul tau Acoperamant si ma izbaveste de toate nevoile; iar in ceasul sfarsitului meu sa stai langa mine, o, intru tot buna Stapana si ma izbaveste de chinurile cele gatite pentru pacatele mele, ca, mantuindu-ma, pururea sa cant tie : Aliluia

VIATA CRESTINA ORTODOXA: Întrebare: Este importantă rugăciunea în grup? Est...

Întrebare: Este importantă rugăciunea în grup? Este rugăciunea în grup mai puternică decât rugăciunea individuală?



                Răspuns: Rugăciunea în grup este o parte importantă a vieţii Bisericii, alături de închinare, doctrină sănătoasă, Masa Domnului şi părtăşie. 
         Bisericile din creştinismul timpuriu se întâlneau în mod regulat pentru a învăţa doctrina prezentată de apostoli, pentru frângerea pâinii şi pentru a se ruga împreună (Faptele Apostolilor 2:42), această practică începând imediat după învierea Domnului Iisus (Faptele Apostolilor 1:14) şi continuând până în zilele noastre.
        Atunci când ne rugăm împreună cu alţi credincioşi, efectele pot fi foarte pozitive. Rugăciunea în grup ne uneşte şi ne întăreşte întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure auzind laudele la adresa Domnului şi Mântuitorului nostru, participând împreună la o manifestare a părtăşiei şi comuniunii pe care altfel nu am putea să o găsim în altă parte. Pentru aceia care pot fi singuri şi care se pot confrunta cu problemele vieţii, auzindu-i pe ceilalţi înălţându-le numele şi problemele la tronul de har al lui Dumnezeu poate să reprezinte o încurajare extraordinară. De asemenea, rugăciunea în grup ne zideşte în dragoste şi preocupare unii pentru alţii. Rugăciunea în grup îi învaţă de asemenea pe cei mai recent convertiţi cum să se roage şi cum să aibă părtăşie de calitate în Trupul lui Hristos.
         În acelaşi timp, rugăciunea în grup va fi doar o reflectare a inimilor fiecăruia dintre cei care participă. Noi suntem chemaţi să venim înaintea lui Dumnezeu în umilinţă (Iacov 4:10), adevăr (Psalmul 145:18) şi supunere (1 Ioan 3:21-22), cu mulţumiri (Filipeni 4:6) şi încredere (Evrei 4:16).    

        Trist însă, rugăciunea în grup poate deveni o trambulină către oameni şi nu către Dumnezeu în dorinţa ca aceştia să acţioneze în favoarea îndeplinirii rugăciunilor. Iisus a avertizat cu privire la acest comportament în Matei 6:5-8, acolo unde El ne-a îndemnat să nu fim făţarnici, să nu spunem rugăciuni lungi şi ipocrite, ci să ne rugăm în taină în intimitate pentru a evita să fim ispitiţi în acest sens.Nu există nici un pasaj al Scripturii unde să fie vreo sugestie ca rugăciunea în grup ar fi mai puternică decât rugăciunile individuale în sensul în care Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Foarte multi creştini pun semnul de egalitate între rugăciune şi “a primi lucruri din partea lui Dumnezeu”, în acest sens rugăciunea în grup devine o ocazie de a recita o listă a dorinţelor noastre. Rugăciunile biblice au totuşi mai multe faţete, constând în întreaga noastră dorinţă de a intra într-o relaţie de comuniune apropiată cu Dumnezeul nostru, Cel care este sfânt, perfect şi drept. Un astfel de Dumnezeu ar pleca urechea Sa la laudele şi adorarea creaturilor Sale aduce în abundenţă (Psalmul 27:4; 63:1-8), generând pocăinţă şi mărturisire din inimă (Psalmul 51; Luca 18:9-14), generează o atitudine extraordinară de mulţumire şi gratitudine (Filipeni 4:6; Coloseni 1:12), şi dă naştere unor modalităţi sincere de a ne ruga unii pentru alţii (2Tesaloniceni 1:11; 2:16).

Cererile de rugăciune nu se găsesc în rugăciunile Domnului Iisus sau ale lui Pavel decât în contextul în care dorinţele lor sunt întotdeauna în supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Matei 26:39; 2 Corinteni 12:7-9). Astfel, rugăciunea reprezintă modalitatea de a ne exprima dorinţa de a colabora cu Dumnezeu pentru împlinirea planului Său, nicidecum pentru a încerca să Îl convingem să pună în aplicare planul sau dorinţele noastre. Pe măsură ce abandonăm dorinţele noastre supunându-ne în schimb Celui care cunoaşte mult mai bine decât oricine circumstanţele în care ne aflăm şi care “ştie de ce aveţi nevoie mai înainte să-I cereţi voi” (Matei 6:8), rugăciunile noastre ajung unde trebuie.
     Rugăciunile făcute într-o atitudine de supunere faţă de voinţa divină capătă întotdeauna răspunsuri pozitive, indiferent dacă sunt înălţate de o singură persoană sau dacă sunt făcute de o mie de persoane. Aceasta este adevărata putere a rugăciunii.Ideea că rugăciunile în grup ar putea să fie mai influente înaintea lui Dumnezeu provine din interpretarea eronată a textului din Matei 18:19-20: “Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Aceste versete provin dintr-un pasaj biblic mai mare care se referă la ce anume trebuie făcut pentru a disciplina un credincios care păcătuieşte. A interpreta aceste versete ca şi cum Dumnezeu promite credincioşilor un fel de cec în alb pentru orice ar putea ei să Îi ceară, indiferent dacă ar fi un lucru păcătos sau nebunesc, nu numai că nu s-ar putea încadra în contexul disciplinei în biserică despre care se vorbeşte acolo, ci chiar neagă restul Sfintelor Scripturi, în special a suveranităţii lui Dumnezeu şi a multitudinii de porunci adresate de El credincioşilor pentru a fi supuşi voii Sale şi a nimic altceva.
     De asemenea, a crede că acolo unde sunt “doi sau trei adunaţi” pentru rugăciune aduce ceva magic rugăciunilor lor şi că asta se aplică automat rugăciunilor este nonsens. Desigur că Domnul Iisus este prezent unde sunt doi sau trei adunaţi pentru rugăciune, însă El este în mod egal prezent atunci când un credincios se roagă singur, în intimitate, chiar şi dacă persoana respectivă este separată la o distanţă de o mie de kilometri faţă de toate celelalte. Interpretarea eronată a acestor versete ne arată de ce este important să citim şi să înţelegem pasajele biblice în contextul apropiat şi în acelaşi timp în lumina întregii Scripturi. 

Icoana Maicii Domnului “Şapte Săgeţi”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



“Inima omului a fost creată de Domnul ca o imensă bijuterie, destul de mare încît să-L cuprindă pe Dumnezeu. De aceea nimic din cele ale lumii nu ne poate mulţumi… De aceea sufletul omului e însetat de nemărginire… Dorinţa inimii este să alerge spre Hristos, după măsura Căruia inima a fost alcătuită.” (Sfîntul Nicolae Cabasila, “Despre viaţa în Hristos”)

Pornind de la dorinţa inimii omului în general, ajungem la o Icoană a Maicii Domnului, cu inima străpunsă de săgeţi. Din această cauză, unii teologi au presupus că este o Icoană de influenţă catolică, unde este cunoscut cultul “inimii Maicii Domnului”. În realitate, Icoana este legată de profeţia bătrînului Simeon, consemnată de Sfîntul Evanghelist Luca: “…şi prin sufletul tău va trece sabie” ““ Ev. Luca 2, 35. Profeţia se referea la momentul cînd Maica Domnului avea să cunoască suferinţa despărţirii de Fiul ei iubit, răstignit înaintea ochilor săi, pe Cruce.

Continuare…

TRISTEŢE (de Paraschiva Rădoi)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!”
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!?

Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!

Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul…
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul !

Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...

Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?

Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?!?

Năluciri si viclenii demonice.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Diavolii, căzând din slava cerească si pizmuindu-i pe crestini, vor să-i împiedice de la suisul duhovnicesc spre cer, ca să nu ajungă acolo de unde au căzut ei. De aceea este nevoie de multă rugăciune si vointă, ca primind cineva prin Duhul Sfânt darul deosebirii duhurilor, să poată cunoaste lucrările lor, dar si cum pot fi învinsi fiecare în parte.

Când diavolii văd pe crestini, dar mai ales pe monahi nevoindu-se, încearcă să-i ispitească, ridicând multe sminteli prin gândurile ce le insuflă. Aceste atacuri pot fi doborâte prin smerenie, post si rugăciune, dar nici doborâti nu încetează, ci vin îndată cu viclenii si mestesuguri noi. Atunci când nu pot să însele inima cu plăceri murdare, se silesc să ne sperie, prefăcându-se în femei despuiate, fiare, reptile, trupuri uriase si multime de ostasi. Să nu ne temem nici de nălucirile acestea, căci se mistuiesc îndată dacă ne rugăm cu smerenie si ne însemnăm cu Sfânta Cruce.

Duhurile necurate sunt pline de îndrăzneală si nerusinare, pentru că desi sunt biruite, ne atacă iarăsi în alt chip. Se prefac că ghicesc, spunându-ne că se vor întâmpla diferite lucruri în viitor. Dacă vor găsi sufletul neclintit în credinta si cugetarea nădejdii, aduc pe Satana, căpetenia lor. Acesta este asa cum îl descrie Iov: "Ochii lui chip de luceafar, din gura lui ies parcă niste torte aprinse si izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum... Răsuflarea lui este de cărbuni aprinsi si din gura lui tâsnesc flăcari" (Ion* 41,18-21). "Grăieste vicleanul lucruri mari. Incearcă să se fălească si amăgeste pe crestini. Dar noi crestinii să nu ne speriem nici de nălucirile acestea, nici să luăm aminte la cuvintele lui. Atât el, cât si slugile lui au fost doborâte de Mântuitorul, ca niste scorpii si serpi, spre a fi călcati în picioare de crestini" (Sfântul Ioan Scărarul).

Nălucirile lor apar dar se mistuiesc de la sine, nevătămând pe nici un credincios si poartă asemănarea focului celui vesnic, care-i va arde pe diavoli. Adeseori, viclenii se prefac a cânta psalmi. Uneori, când citim, rostesc îndată ca un ecou cele ce au fost citite sau ne ispitesc să lungim cântarea sau cititul. Dormind, ne scoală la rugăciune si aceasta o fac des, neîngăduindu-ne să ne odihnim.

Se mai întâmplă uneori să ia chip de călugări, prefăcându-se că vorbesc cu evlavie, ca să amăgească prin asemenea înfătisări si să atragă pe cei amăgiti unde voiesc ei. Dar nu trebuie să luăm seama, chiar dacă ne scoală la rugăciune, chiar dacă ne sfătuiesc să postim, chiar dacă ne osândesc cu păcatele ce ne-au îndemnat să le facem. Ei fac aceasta ca să aducă pe cei simpli la deznădejde si să le spună că nevointa lor nu este de folos si că viata crestină si monahală este grea, îndemnându-i astfel sa trăiască în păcate.

Diavolii toate le fac, si le grăiesc, si le tulbură, si le amestecă, pentru ca să ne amăgească. Ei pricinuiesc lovituri, zgomote, suieră, iar dacă nu-i luăm în seamă plâng si se tânguiesc ca niste biruiti. Iar dacă prevestesc, să nu credem în ei, căci nu cunosc nimic din cele ce nu au avut loc. Singurul Dumnezeu este Cel ce stie toate înainte de facerea lor. Duhurile necurate nu cunosc nimic de la ele însele, ci ca niste furi, cele ce văd la altcineva le spun. Când vin noaptea si voiesc să ne grăiască cele viitoare, spunându-ne "Noi suntem îngerii!", nu le dati crezare, căci mint. Chiar dacă laudă nevointa voastră si vă fericesc, nu-i credeti. Pecetluiti-vă cu Sfânta Cruce pe voi însivă si casa voastră si vă rugati. Ii veti vedea dispărând, căci sunt lasi si se tem mult de semnul Crucii Domnului, fiindcă prin ea au fost zdrobiti de Mântuitorul.

Iar dacă totusi stăruiesc cu mai multă obrăznicie, jucând teatru si schimbându-se în năluciri, nu vă înfricosati, nici nu vă lăsati impresionati, nici nu le dati atentie.

Vederea sfintilor este linistită si blândă, aducând pacea, bucuria si puterea lui Dumnezeu, iar sufletul priveste prin sine însusi pe cele ce se arată si este cuprins de dorul de cele dumnezeiesti. Năvala si nălucirile pricinuite de diavoli sunt cu bătăi, cu strigăte, ca dansul tinerilor celor fără de minte. Din acestea se naste frica sufletului, tulburarea si neorânduiala sufletului si gândurilor, tristetea, ura de cei ce se nevoiesc, plictiseala, supărarea, frica de moarte si apoi dorirea păcatelor, imoralitatea si lipsa râvnei spre virtute. Când sufletul este cuprins si stăruie în frică, este semn al prezentei diavolului. Când diavolii se apropie de noi suntem cuprinsi de o mare spaimă si frică, inima tresaltă ca si când ar vrea să iasă din piept, iar de frică si spaimă nici nu putem striga sau vorbi. Diavolii nu desfiintează frica, cum fac îngerii, ci când îi văd pe unii înfricosati, le măresc si mai mult nălucirea si-i îngrozesc zicând: "Căzând, închinati-vă!" (Matei 4,9). Asa i-a amăgit pe păgâni si au fost socotiti de ei zei.

Dacă diavolilor le-ar fi fost cu putintă să ne vatăme, n-ar mai fi venit cu zgomote si năluciri, ci le-ar fi fost destul să vină si să ne facă tot ceea ce doresc. Insă neavând putere, joacă si-si schimbă chipurile ca pe o scenă, speriind prin zgomote, dar prin acestea se dovedesc mai cu seamă neputinciosi.

Este în firea mintii, mânia împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de diavoli într-însul, nu va vedea nici o sfintenie într-însul. Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreste în sine voia cea după fire a mintii. Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrăjmasilor diavoli si o vei vedea că fuge de la tine slăbită, să nu ti se bucure inima. Căci răutatea duhurilor este în urma lor. Diavolii pregătesc un război si mai rău decât cel dintâi, adunându-si fortele. Dacă te vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru slăbiciune. Dar dacă te vei înălta întru inima ta, pe motiv că i-ai izgonit, se vor ridica unii de la spate, altii din fată, dacă vei părăsi cetatea.

Cetatea este rugăciunea, lupta este împotrivirea prin Iisus Hristos, iar baza de unde pomim lupta noastră este mânia împotriva diavolilor. Dacă inima ta urăste păcatul prin fire, va iesi biruitoare si se va îndepărta de la toate pricinile ce nasc păcatul. Diavolii se învăluie si se acoperă pentru o vreme în viclesugul lor, că doar îsi va lăsa omul slobodă inima, socotind că s-a izbăvit de luptă. Iar dacă se întâmplă aceasta, sar dintr-o dată asupra bietului suflet si îl răpesc ca pe o vrabie.

Domnul nostru Iisus Hristos, învătătorul nostru, stiind vrăjmăsia lor si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a poruncit să păzim inima cu strictete, zicând: "Fiti gata în tot ceasul, cănu stiti în care ceas vine furul; deci nu cumva venind să vă găsească dormind". Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si dacă se va însoti cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tâlharii care te pradă de ea. Căci cel ce se deprinde să deosebească precis gândurile, recunoaste pe cel ce vreau să intre si să-l spurce, fiindcă acestea tulbură mintea ca să se facă mândră si trândavă. Dar cei ce cunosc răutătile lor, rămân netulburati, rugându-se Domnului.

Loviturile ce ni le dă diavolul, fie pe văzute, fie pe nevăzute, adeseori le simtim si le vedem. Dar chinurile ce le suferă diavolii de la noi, când devenim uneori virtuosi sau ne căim pentru greseli, sau răbdăm îndelung si rezistăm la necazuri, sau ne rugăm si împlinim cu râvnă toate celelalte fapte crestinesti prin care diavolul este chinuit, lovit si pedepsit, toate acestea, după iconomia dumnezeiască, noi nu le vedem, ca să nu ne mândrim si să ne molesim. Căci, drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce ne necăjesc pe noi (II Tes. 1,5).

Cum se pot izbăvi de diavoli si de patimi cei care sunt bolnavi cu trupul si neputinciosi? Nu numai prin înfrânare de la mâncăruri, ci si prin strigarea din inimă către Domnul putem izgoni gândurile rele si pe diavolii care ni le strecoară.

"Strigat-am către Domnul întru necazul meu si m-a auzit" (Iona 2,3). Si iarăsi: "Din pântecele iadului ai auzit strigarea mea si glasul meu. De aceea: Până ce va trece fărădelegea, adică tulburarea păcatului, striga-voi către Dumnezeul cel Prea Inalt (Ps. 56,2-3), ca dăruindu-mi cea mai mare binefacere, să nimiceascâ cu puterea Lui însăsi momeala păcatului si să surpe idolii cugetării pătimase".

Deci, dacă nu ai primit darul înfrânării, cunoaste că Domnul vrea să te asculte prin rugăciune si nădejde, când te rogi. Deci cunoscând judecata lui Dumnezeu, nu te descuraja pentru neputinta nevointei si a înfrânării. Ci mai degrabă stăruieste în lucrarea izbăvirii de vrăjmasi prin rugăciune si răbdare unită cu multumire. De vă vor alunga gândurile neputintei si ale suferintei din cetatea postirii, fugiti în alta, adică în rugăciune si în multumire.

Diavolii, rugând pe Domnul ca să nu fie trimisi în adânc, au primit împlinirea cererii (Lc. 8,31-32). Cu cât mai vârtos va fi ascultat crestinul, care se roagă să fie izbăvit de moarte mintală (Isaia Pustnicul, Filocalia I, p. 478).


2.8. De ce trebuie să ne luptăm cu diavolii?

De ce îngăduie Dumnezeu ca să fim ispititi? Sfântul Apostol Iacob ne spune: "Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele si El însusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras si momit de însăsi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naste păcat, iar păcatul odată săvârsit, aduce moarte" (Iacob 1,13-15). Prin urmare, fiecare este ispitit fie de către diavol, fie prin propria sa vointă, totdeauna prin îngăduinta lui Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne lămureste că cinci sunt motivele pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispititi de diavoli:

1. Prima pricină este ca acei "care sunt încercati si se luptă, să ajungă să discearnă virtutea de rău". Acest război ne aduce experientă, ajungând să deosebim binele de viclesug, virtutea de păcat.

2. A doua pricină este că "dobândind virtutea prin osteneală si durere, să o avem sigură si nestrămutată".

3. A treia pricină este ca "înaintând în virtute să nu ne îngânfăm, ci să ne smerim". Războiul continuu ne obligă să ne smerim continuu si nu ne îngăduie să ne mândrim cu virtutile noastre.

4. A patra pricină este ca "după ce am fost ispititi de păcat, să-l urâm din toată inima", precum si pe diavolii care ne ispitesc.

5. A cincea pricină este ca "devenind nepătimasi, să nu uităm slăbiciunile noastre si nici puterea lui Dumnezeu, care ne-a ajutat".

Prin urmare, vom trece adesea de la război la pace de la durere la bucurie duhovnicească, stiind că înainte de înviere este Golgota Crucii. Trebuie să ne luptăm cu toate puterile noastre, bizuindu-ne mai ales pe ajutorul lui Dumnezeu, căci nu întru multimea ostirii este biruinta războiului, ci din Cer este putere (1 Macabei 3,19).

Astfel, orice ispită, dacă o înfruntăm, ne poate aduce cunună vesnică.
Sf Nicodim Aghioritul

Cand ne simtim singuri in rugaciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Cand m-am plans parintelui duhovnic despre faptul ca ma simt singur in rugaciune, ca simt o greutate si, uneori, prefer sa citesc sau sa fac alt lucru mai placut, parintele mi-a spus: "Cine suntem noi, ca sa-L simtit pe Dumnezeu?" Atunci am inteles ca mandria si patimile sunt cele care ne dau sentimentul de singuratate in rugaciune, iar smerenia si dragostea sunt acele care ne fac sa simtim prezenta lui Dumnezeu si odihna starii langa El, din care nu mai vrem sa iesim.

Precum printr-o sticla murdara nu trece lumina, ci numai caldura acesteia, tot asa, cu o minte murdara si imprastiata nu poate fi cunoscut in chip odihnitor Dumnezeu. Astfel, chiar si cea mai firava rugaciune a noastra este o urmare a caldurii Duhului Sfant, care trece prin invelisul nostru patimas, fara a ne da seama insa. "Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite" (Romani 8, 26).

Daca in sfinti lucrarea Duhului Sfant se face in chip simtit si vadit, in noi, cei pacatosi, aceasta lucrare se savarseste in chip ascuns, fara ca noi sa simtim. Astfel, inca fiind inrobiti de multe patimi, suntem datori sa ne rugam lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor fara a pretinde raspunsuri directe ori vizibile de la acestia.

Cand vom inceta sa ne rugam pentru a mai primi raspunsuri rapide sau solutii minunate, ci din credinta curata (dezinteresata) si dragoste sincera de Dumnezeu, atunci nu ne vom mai simti singuri in rugaciune. Zicand cat mai des rugaciuni precum "Faca-se voia Ta!" si "Fie mie dupa cuvantul Tau!", vom avea o nadejde tot mai mare in Dumnezeu, care ne va darui odihna si linistea, indiferent de incercarile prin care trecem.

Nu este putin lucru a avea libertatea si darul lui Dumnezeu de a ingenunchea cat mai des inaintea sfintelor icoane si a ne ruga, asa cum putem, cu multumire si cu smerenie. Oricum ar fi rugaciunea noastra de peste zi, numai rugandu-ne vom invata sa ne rugam cat mai curat, fara imprastiere si cu o dragoste tot mai mare.

Parintele Emilian, fostul staret din Manastirea Simonos Petras, din Sfantul Munte Athos, vorbind tocmai despre aceasta aparenta stare de singuratate in rugaciune, spune: "Chiar daca obosesc la rugaciune, in infatisarea mea inaintea lui Dumnezeu, chiar daca nu-L cunosc pe Dumnezeu, chiar daca motai, sau nu inteleg, sau imi fug cuvintele rugaciunii, sau traiesc in mii de intunecimi, sunt sigur ca in aceasta nestiinta a mea, in orbecaiala mea, in acest intuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu ma aude, Dumnezeu ma vede, Dumnezeu este de fata. Sa nu voiesc eu sa ma desfatez de El. Sa vreau - ca sa zicem asa - sa Se desfateze Dumnezeu de mine. Sa vreau ca Dumnezeu sa Se bucure de mine."

Cand sufletul este smerit, acesta se vede pe sine nevrednic de orice dar dumnezeiesc, pe cand, atunci cand este mandru, el se manie cand nu este mangaiat de Dumnezeu, gandind ca Dumnezeu se comporta ca si cum nu ar vedea nevointele sale. Dar aceasta aparenta lipsa a lui Dumnezeu este tocmai un semn al iubirii Sale, care asteapta nerabdator ca sufletul sa se aprinda cu si mai multa dragoste fata de El, urand pacatele si smerindu-se intru toate neputintele sale.

Nici macar sfintilor, Dumnezeu nu se descoperea pe Sine usor, ci numai dupa multa crestere in smerenie si iubire. Astfel, la un moment dat, Sfantul Siluan Athonitul L-a intrebat pe Dumnezeu, zicand: "De ce diavolul nu ma lasa sa ma rog cu mintea curata?". Atunci, Domnul i-a raspuns: "Cei mandri sufera de la draci!" Acesta a fost singurul raspuns al lui Dumnezeu catre Sfantul Siluan, dupa 15 ani de rugaciune si nevointe.

Noi suntem cei care nu Il vedem si nu Il simtit prezent pe Dumnezeu in rugaciunile noastre, iar nu El, care este tot timpul langa noi, ne vede si ne simte. Intr-un cuvant despre rugaciune, parintele Rafail Noica, a spus: "Nu noi suntem aproape de Hristos, ci Hristos este aproape de noi. Dumnezeu nu a abandonat niciodata pe nimeni. Cei pierduti l-au parasit pe Domnul, dar El n-a parasit niciodata pe nimeni." Deci, chiar de am vrea, nu am putea fi singuri in rugaciune, indiferent de adormirea si imprastierea din sufletele noastre.

Numai smerenia si iubirea pot alunga senzatia de singuratate pe care, uneori, o simtim in starea de rugaciune. Smerenia ce se naste din adevarata cunoastere de sine nu chinuie si nu asupreste sufletul, ci il indeamna la pocainta si la recunostinta fata de Dumnezeu, care atat de mult il iubeste. Pentru aceasta, smerenia nu este o resemnare lipsita de nadejde, ci un avant inflacarat spre lumina lui Dumnezeu.

Deci, sa nu voim noi sa ne desfatam de Dumnezeu, ci sa vrem sa Se desfateze Dumnezeu de noi. Sa vrem ca Dumnezeu sa Se bucure de noi, pentru a putea sa ne bucuram si noi de Dumnezeu... si inca vesnic.

Teodor Danalache

IMNUL MAICII DOMNULUI DE LA GIURGENI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preaslavita Ta icoană
Făcătoare de minuni,
Ce vindecă orice rană
Doar prin post şi rugăciuni

O cinstim cum se cuvine
Închinandu-ne pios,
Căci la ceas de rugăciune
Ne aduce mult folos...

Din străfundul de icoană
De multi ochi suntem priviţi,
Parc-ar vrea ca sa ne spună,
Nu va temeţi ,îndrazniţi...

Să aveţi cu toţi credinţă,
Către Fiul cel iubit,
Cel ce e de o fiinţă
Cu tatăl, nedesparţit...

Maică Sfantă-mpărăteasă
Vas ales de Dumnezeu,
De viaţa păcătoasă
Tu să ne fereşti mereu...

Să ne fii ancoră tare
Când naufragiem în larg
Să ne stai pe-a vieţii mare
Sus ca steagul pe catarg...

Să cădem cu pocăinţă
Şi din suflet să-ţi grăim
Dă-ne-n inima credinţă
Ca toţi sa ne mântuim!.

Poezie de:Pr. MARIAN BOCĂNESCU - HUŞI, Jud. Vaslui.

TÂMPLARUL...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!”
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece întru ale sale.
“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”
"OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton)