DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Oamenii trec uneori prin situaţii aparent inexplicabile. De exemplu: pagube, nedreptăţi, jigniri şi altele asemenea. Dar nimic nu este întâmplător. Toate sunt cu voia, cu ştirea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru folosul oamenilor. Toate acestea vin datorită faptului că oamenii nu se spovedesc sincer, curat şi la timp, şi pentru că nu au primit un canon pe măsura păcatelor sau, dacă l-au primit de la duhovnic, nu îl împlinesc. Şi cred că aţi auzit şi dumneavoastră de părinţi bătuţi şi chinuiţi de copiii lor. Motivul: şi părinţii, la rândul lor, s-au comportat asemenea cu bătrânii lor. Sau unora li se întâmplă să li se fure bunuri de valoare, fiindcă şi ei, la rândul lor, au furat de la alţii. Altora apa, viitura, le ia casa şi toată agoniseala. Şi alte asemenea evenimente dureroase ce se întâmplă cu îngăduinţa lui Dumnezeu din raţiuni ştiute numai de El.
Cunosc un caz, un fapt autentic, pe care vreau să vi-l relatez şi dumneavoastră.
Undeva, într-un sat, o bătrână îşi avea casa lângă fiicele ei. Cu una dintre ele trăia chiar în aceeaşi casă. Între bătrână şi fiicele ei nu existau tensiuni, certuri sau alte probleme; convieţuiau paşnic. Singura problemă, oarecum jenantă, era că două dintre fiicele bătrânei nu-i ziceau mamă, ci „babă”. „Babo” în sus, „babo” în jos, „ce faci babo?” Nu prea îi convenea bătrânei apelativul acesta, dar ce să facă. Şi aşa i-au zis până când bătrâna, la 94 de ani, a plecat la Domnul. Dar, nu după mult timp, au îmbătrânit şi fiicele bătrânei. Una din ele are acum 91 de ani şi locuieşte cu o fiică de a sa, care din… „babă” n-o slăbeşte. Tot „babă îi zice şi fiică-sa. Cealaltă soră, care are acum 81 de ani, îşi primeşte şi ea răsplata pentru atitudinea faţă de mama ei. Deşi copii dumneaei nu-i zic „babă”, dar toţi nepoţii, pe un ton jignitor, din „babo” n-o mai slăbesc. Să fie oare întâmplător? Eu cred că nu. De aceea trebuie să ne revizuim comportamentul faţă de bătrânii noştri. Iar dacă am procedat asemenea celor două fiice, să ne spovedim şi să ne gândim că mâine-poimâne vom fi şi noi bătrâni, de ne va da Dumnezeu zile, şi ne vom primi răsplata, cu vârf şi îndesat, pentru comportamentul nostru.
Oamenii trec uneori prin situaţii aparent inexplicabile. De exemplu: pagube, nedreptăţi, jigniri şi altele asemenea. Dar nimic nu este întâmplător. Toate sunt cu voia, cu ştirea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru folosul oamenilor. Toate acestea vin datorită faptului că oamenii nu se spovedesc sincer, curat şi la timp, şi pentru că nu au primit un canon pe măsura păcatelor sau, dacă l-au primit de la duhovnic, nu îl împlinesc. Şi cred că aţi auzit şi dumneavoastră de părinţi bătuţi şi chinuiţi de copiii lor. Motivul: şi părinţii, la rândul lor, s-au comportat asemenea cu bătrânii lor. Sau unora li se întâmplă să li se fure bunuri de valoare, fiindcă şi ei, la rândul lor, au furat de la alţii. Altora apa, viitura, le ia casa şi toată agoniseala. Şi alte asemenea evenimente dureroase ce se întâmplă cu îngăduinţa lui Dumnezeu din raţiuni ştiute numai de El.
Cunosc un caz, un fapt autentic, pe care vreau să vi-l relatez şi dumneavoastră.
Undeva, într-un sat, o bătrână îşi avea casa lângă fiicele ei. Cu una dintre ele trăia chiar în aceeaşi casă. Între bătrână şi fiicele ei nu existau tensiuni, certuri sau alte probleme; convieţuiau paşnic. Singura problemă, oarecum jenantă, era că două dintre fiicele bătrânei nu-i ziceau mamă, ci „babă”. „Babo” în sus, „babo” în jos, „ce faci babo?” Nu prea îi convenea bătrânei apelativul acesta, dar ce să facă. Şi aşa i-au zis până când bătrâna, la 94 de ani, a plecat la Domnul. Dar, nu după mult timp, au îmbătrânit şi fiicele bătrânei. Una din ele are acum 91 de ani şi locuieşte cu o fiică de a sa, care din… „babă” n-o slăbeşte. Tot „babă îi zice şi fiică-sa. Cealaltă soră, care are acum 81 de ani, îşi primeşte şi ea răsplata pentru atitudinea faţă de mama ei. Deşi copii dumneaei nu-i zic „babă”, dar toţi nepoţii, pe un ton jignitor, din „babo” n-o mai slăbesc. Să fie oare întâmplător? Eu cred că nu. De aceea trebuie să ne revizuim comportamentul faţă de bătrânii noştri. Iar dacă am procedat asemenea celor două fiice, să ne spovedim şi să ne gândim că mâine-poimâne vom fi şi noi bătrâni, de ne va da Dumnezeu zile, şi ne vom primi răsplata, cu vârf şi îndesat, pentru comportamentul nostru.
