17 noiembrie 2011

Manastirea BUCIUM din Iasi

DOAMNE AJUTA!
Pe una dintre colinele Iasului rasare în istorie, "o poarta catre cer", la care de-a lungul timpului, ierarhi, preoti si credinciosi si cel mai adesea smerti monahi, au alergat pentru rugaciune, comuniune si cunoasterea lui Dumnezeu, în Slava Sa din frumusetile naturii cu care El a daruit aceasta "gura de rai" - Manastirea Bucium.
Începuturile acestei manastiri se leaga de Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, cu hramul "Sfântului Ioan Botezatorul", care s-a constituit în anul 1820 în vremea arhipastoririi Mitropolitului Veniamin Costachi, consfintita fiind, însa prin hrisoavele domnesti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica II, voievod al Moldovei la 7 iulie 1853 , de fostul rege al României Carol I la 19 iunie 1871. Ctitori si întemeietori au fost ieromonahii Nifon si Nectarie, în vremea aceea fiind Mitropolit al Moldovei, Înalt Prea Sfintitul Sofronie Miclescu.
Dupa întemeierea propriu-zisa a Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, în anul 1853, cu banii proveniti de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica II, se cumpara în comuna Bucium, lânga Iasi, 4,7 ha teren, spre a avea unde strânge donatiile si a le depozita, pentru ca mai apoi sa le trimita la Sfântul Munte, acestea fiind necesare hranei monahilor moldoveni cât si pentru ajutorarea la constructia schitului athonit. Pe acest teren se afla o vie, o cladire modesta iar mai târziu în aceasta cladire se ridica o mica biserica unde calugarii sa-si poata face pravila zilnica. Capela a fost sfintita în 19 iunie 1871, cu hramul "Sfintii Athonului", întemeietor fiind primul staret al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, ieromonah Nifon Popescu (conform adresei nr.16/13 mai 1942).
Pâna în anul 1918 asezamântul se numea "Metoh" sau "Conacul Bucium". Înalt Prea Sfintitul Pimen Georgescu venea adesea la acest "Metoh" împreuna cu alti arhierei, fapt care a facut sa se schimbe si denumirea acestui asezamânt în Schitul Bucium. În anul 1942 Schitul Prodromu Iasi cumpara de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, descendenta a familiei Grigore Alexandru Ghica Voievod, toata proprietatea din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeti" si "Ateliere de olane si conducte din lut pentru aductiuni".
Odata cu venirea ca Patriarh al României a Prea Fericitului Iustinian Marina s-a schimbat si denumirea de Schitul Bucium în Schitul Prodromu Iasi, deoarece în 1948, prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce apartineau Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos au fost trecute într-o singura administratie ,la Bucium , sub tutela Mitropoliei Moldovei si Sucevei.
În 1948, Schitul Prodromu Iasi avea si alte metoace ca : Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Sorogari, Schitul Arva-Odobesti si Schitul Tifesti-Panciu. Aceste metoace se preocupau cu viticultura ceea ce a adus Schitului Prodromu Iasi un adevarat renume în tara si strainatate. Dupa anul 1954 sub arhipastorirea Înalt Prea Sfintitului Sebastian Rusan, a Înalt Prea Sfintitului Iustin Moisescu, Mitropoliti ai Moldovei, Biserica a fost reparata si extinsa fiind împodobita cu fresca de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 si sfintita în anul 1967.
Biserica este situata în mijlocul unei cladiri patrulatere, paraclisul este construit potrivit predaniei apostolice, în forma crucii "trilobat", cu absidele de la strane circulare în ambele parti, iar cu cea de la altar rotunjita numai în exterior. Sprijinite pe umerii a doua arcade, boltile apar în lungime dreptunghiulare, iar în înaltime semicirculare. Bolta centrala se termina prin doua chenare: unul octogonal si altul circular. Interiorul bisericii, privit în întregime, prezinta eleganta, simplitate si justete în proportii. Deasupra naosului se ridica în forma octogonala turla, care este luminata în interior prin mijlocirea a patru geamuri lunguiete.
Naosul, pronaosul si clopotnita Bisericii sunt acoperite de o bolta semicilindrica joasa. Pe partile dinspre sud ale Bisericii sunt amplasate Biblioteca si Cancelaria Manastirii. În partea de nord a Bisericii este amplasata în exterior Clopotnita. În prezent în curtea manastirii exista:
" Casa Roznovanu, construita la începutul secolului al XIX-lea, conform modelului arhitectural al caselor moldovenesti, reparata, consolidata si adaugita cu etaj si mansarda care adaposteste si un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004). Consolidarea casei a durat din martie 2003 pâna în iulie 2004;
" Casa Roznovanu II - construita la începutul secolului XX si care adaposteste chiliile vietuitorilor, renovata în 1959;
" Casa Trapezei - construita în 1965, adaposteste Bucataria, Trapeza pentru vietuitori, o sala de protocol de 60 de persoane, chiliile pentru vietuitori, fiind proiecata de arhitectul G.M.Cantacuzino;
" Depozitul de vinuri al Centrului Eparhial;
" Atelierul de tâmplarie al Centrului Eparhial;
" Casa portarului - situata la intrarea în manastire.
În incinta manastirii se gaseste si Cimitirul Monahal situat în partea dinspre N-E a manastirii. Nici o cladire din incinta manastirii nu prezinta valoare istorica. Ca obiect de valoare istorica si artistica, manastirea are o cruce cu postament în filigran, provenita de la ierodiaconul Nectarie Mironescu-1910. Biblioteca manastirii are un numar de aproximativ 1500 carti de cult datând din anul 1856, dar adaposteste si câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.
Aceasta manastire a fost ridicata la acest rang în anul 1991 de catre Înalt Prea Sfintitul Daniel, formând o comunitate monastica activa numarând 16 vietuitori. Prin grija Centrului Eparhial Iasi în incinta manastirii functioneaza în prezent un Atelier de tâmplarie si Anexa viticola cu Depozit de vinuri. Întrucât hramul manastirii "Sfintii Athonului" se serbeaza în ziua de "duminica a doua dupa Rusalii", numita si "Duminica Sfintilor Români" Înalt Prea Sfintitul Daniel a hotarât sa se dea acestei manastiri si hramul Sfintilor Români care sa fie ocrotitorii acestui Sfânt Locas.
Vatra de rugaciune si meditatie, cu spiritualitate discreta si calma, Manastirea Bucium este un loc în care natura îmbinata cu istoria aduce o raza de frumusete spirituala într-o lume din ce în ce mai secularizata. Pentru ca numele acestui asezamânt este legat de istoricul Icoanei Maicii Domnului numita Prodromita (care acum se afla la Sfântul Munte Athos), putem spune cu multa bucurie ca mergând spre Manastirea Bucium si remarcând peisajul încântator cu vii si pomi roditori, primesti în suflet sentimentul ca aceasta manastire este o gradina binecuvântata a Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului-Prodromita-Muntele Athos

DOAMNE AJUTA!




Icoana Maicii Domnului numita "Prodromita" este una dintre icoanele facatoare de minuni, pastrate in Schitul romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte. Schitul Prodromu mai pastreaza si alte icoane facatoare de minuni, printre care: icoana Sfantului Ioan Botezatorul si icoana Maicii Domnului Aparatoarea de Foc.



Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.


Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu.



Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala.



Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.Iata ce scria el, in data de 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator:



Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru.



Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede.

Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane."

Icoana este zugravita pe lemn de tei, ea avand un metru inaltime si 0.70 metri latime. Zugravul a lucrat icoana in Manastirea Bucium, judetul Iasi. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate in chip minunat de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.

Schitul Prodromu - icoana Maicii Domnului Prodromita Icoana Prodromita a facut multe minuni, de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat in chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap si masele, bolnavi de ochi si alte feluri de suferinte.

DE-ATÂŢIA ANI...


De-atatia ani a stat Iisus 
In pragul casei tale, 
Dar tu zavorul greu i-ai pus 
Cu multele-ti gresale. 

Tu azi te-mpotrivesti mereu, 
Dar nu ti-e teama oare, 
Ca s-a sfarsit si Harul Sau, 
Si lunga Lui rabdare? 

Cand glasul Lui te cheama iar, 
Iubitul meu, asculta, 
Primeste al iertarii har, 
Caci vina ta e multa. 

Si va veni un ceas amar, 
O vreme de obida, 
Cand vremea Sfantului Sau Har 
Pe veci o sa se-nchida. 

Iar tu vei ramanea pe veci 
In focul de afara, 
In nesfarsit amar sa treci 
A iadului povara. 

Dar chinul cel mai greu si-amar 
Va fi incredintarea, 
C-a fost si pentru tine-un har, 
Dar i-ai respins iertarea... 
( Lena Mihai)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă.

 

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii 
Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai 
Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma 
unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae. 

Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului 
maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al 
Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum 
spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în 
Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a 
rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa 
o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost 
ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al 
Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest 
om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat 
Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea 
Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO. 

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se 
spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a 
determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. 
Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) 
în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada 
Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 
1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte: 

"Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea 
mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă 
fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, 
Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh 
al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. 
Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu". 

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după 
sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana 
Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi 
deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. 
Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor 
posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi 
atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este 
vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl 
îndeamnă pe această cale să o restaureze. 

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute 
restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la 
iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de 
monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. 
Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te povaţuieşte şi care te 
întampina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai 
Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului. 

Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât 
şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu 
rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei. 

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat 
cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile 
Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând 
sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a 
Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina. 

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza 
unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea 
copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la 
biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, 
timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit 
Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca 
va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil 
închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, 
tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare. 

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii 
Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind 
istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica 
Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat 
un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune 
în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de 
Dumnezeu", tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul 
Alexandriei si Teleormanului: 

"Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul 
Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica 
Domnului m-a luminat. 

Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim 
neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce 
se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)." 

PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o 
rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o 
rugaciune de multumire pentru tot ajutorul pe care l-ati primit in viata de 
la Bunul Dumnezeu. Apoi va rog 
sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre. Cred ca 
daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta veti primi tot 
ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre. 
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei 
bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost 
celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin. 

Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. 
Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata. 
In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu ! 

In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu ! 
In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu ! 

In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu ! 
Cu multa dragoste, pentru tine.

16 noiembrie 2011

DESPRE MÂNCARE ŞI POST

DOAMNE AJUTA!
  -Sfântul Serafim de Sarov-

„Postul stă nu numai în a mânca rar, ci a mânca puţin; şi nu numai a mânca o dată, ci a nu mânca mult. Nechibzuit este postitorul care aşteaptă până la ceasul mesei ca atunci să se dea mâncatului cu nesaţ atât cu trupul, cât şi cu mintea”.

„Cel ce vrea aibă dreaptă socotinţă la mâncat trebuie să ia seama ca să nu aleagă între bucatele gustoase şi negustoase. Acest lucru este dobitocesc, şi la om, care-i fiinţă înţelegătoare, nu este vrednic de laudă. Iar de mâncarea gustoasă ne lepădăm ca să ne smerim mădularele cele războinice ale trupului şi să dăm slobozenie lucrărilor duhului”.

Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi a da celui flămând bucata pe acre ai vrea tu însuţi sa o mănânci: fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura (Mt. 5,6)”.

"Vorbind îndeobşte despre cele ce au să fie şi despre slăbiciunea de care vor da dovadă toţi spre sfârşitul neamului omenesc, batiuşka să nu ne istovim, după obiceiul din vechime, cu nevoinţe ale postirii care acum nu mai sunt pe măsura puterilor omeneşti. El poruncea să ne temem, să fugim e trândăvie ca de foc şi să ne păzim de ea ca de cel mai mare vrăjmaş."

„Nu e păcat mai greu, măicuţă, nu e nimic mai groaznic şi mai pierzător pentru duh ca trândăvirea”, spunea batiuşka Serafim, drept care le şi poruncea maicilor nu numai să fie totdeauna sătule, ci chiar să ia pâine cu ele la lucru. „Îţi pui colţucul în buzunar, spunea el. Când oboseşti, când eşti istovită, nu te trândăvi: mănâncă puţină pâine şi iar la lucru!” El le poruncea chiar şi sub pernă să aibă puţină pâine. „Vin peste tine trândăvirea şi gândurile, măicuţă, spunea batiuşka Serafim, scoateţi pâinica şi mâncaţi, şi trândăvirea are să treacă, pâinica o s-o gonească şi o să vă dea somn bun după osteneală, măicuţă!”.

„Noi, cei trăitori pe pământ, mult am rătăcit de la calea mântuitoare. Îl mâniem pe Domnul şi prin neţinerea sfintelor posturi – acum creştinii dezleagă la carne şi în sfintele păresimi, şi în orice post, miercurile şi vinerile nu le ţin. În vreme ce Biserica are pravilă: cei ce nu ţin sfintele posturi şi toate miercurile şi vinerile din an, mult păcătuiesc ”.

„Dumnezeu trimite pedepsele tocmai pentru faptul că oamenii de acum, dispreţuind rânduielile Sfintei Biserici şi ale Sfinţilor Părinţi şi urmând păgânilor, tot calcă, nu numai miercurile şi vinerile, ci până şi posturile şi praznicile”.

"La întrebarea dacă se poate mânca de dulce în posturi atunci când cuiva îi face rău mâncarea de post şi doctorii îi prescriau să mănânce de dulce, batiuşka a răspuns:
„Pâinea şi apa nu fac rău nimănui. Cum trăiau oamenii înainte câte o sută de ani? Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Ceea ce Biserica a rânduit la cele şapte Soboare a toată lumea (Sinoadele ecumenice), aceea să împlineşti. Vai celui ce va adăuga un singur cuvânt la rânduielile acelea ori va scoate un singur cuvânt din ele. Ce au zis doctorii despre drepţii care vindecau de bube cu puroi prin singură atingerea lor şi despre toiagul lui Moisi, prin care Dumnezeu a scos apă din piatră? Ce folos este omului dacă va dobândi lumea toată, iar sufletul şi-l va pierde? Domnul ne cheamă: veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pre voi: pentru că jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Dar noi nu vrem”.

„Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Nu trebuie să dorim nici un lucru deşert – în rest, toate lucrurile lui Dumnezeu sunt bune: şi fecioria este slăvită, şi de posturi avem nevoie pentru a-i birui pe vrăjmaşii trupeşti şi pe cei sufleteşti. Şi căsnicia este binecuvântată de Dumnezeu: şi i-a binecuvântat pre ei Dumnezeu, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi. Numai vrăjmaşul le tulbură ”.

POSTUL...CUGETARI ORTODOXE

Postul: o scoala a caintei.
Postul adevarat este abtinerea de la orice lucru rau. (Sf.Teodor Studitul)
Fecioria trupului apartine câtorva, dar fecioria inimii trebuie sa apartina tuturor. (Fericitul Augustin)
Esti stapân pe pântece ? Fii atunci stapân si pe limba ! (Sf.Nil Sinaitul)
Spuneau stramosii nostri. La aceasta putem adauga: suflet curat în trup curat. (Nicodim Patriarhul României)
Postul ocroteste orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpatati, frumusetea fecioriei si sfinteniei, stralucirea cuminteniei, începutul vietii crestine, mama rugaciunii, izvorul smereniei. Postul te învata linistea si el precede celelalte fapte bune. (Sf.Isaac Sirul)
Postul acela este adevarat, care este prezent în toate; pe toate le curateste si pe toate le vindeca. (Sf.Grigorie Palama)
Postul îi învata pe toti nu doar cumpatarea de la mancare, ci si înstrainarea de iubirea de argint, de nesat si de orice rautate. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul este marea arma împotriva ispitelor, precum placerea este începutul tuturor pacatelor. (Teofilact al Bulgariei)
Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare sa ia aminte la sine însusi si-l învata sa-si amintesca de pacatele si de lipsurile sale. (Sf. Simeon Noul Teolog)
Ne-am îmbolnavit prin pacat, dar ne vindecam prin pocainta. Iar pocainta fara post este neputincioasa. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul ne îngreuneaza pe dinafara, dar ne curata pe dinlauntru. (Sf.Ioan al Antiohiei)
Câti saraci ar putea fi hraniti datorita unei zile de post ?! (Fericitul Augustin)
Postul este mama sanatatii. (Sf.Ioan Gura de Aur)
Postul este izvor de bucurie. (Sf.Vasile cel Mare)
Postul trupului este hrana sufletului. (Sf. Ioan Gura de Aur)
Daca nu îti schimbi viata, la ce mai postesti ? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic. (Sf.Ioan Gura de Aur)
Sa nu pierdem rodul postului, dupa ce am rabdat truda postului ! Cel ce nu cunoaste postul, nu cunoaste crucea. (Sf .Ioan Gura de Aur)
Fiti cu luare aminte sa nu vi se îngreuieze inimile de mâncare si bautura peste masura si de grijile vietii acesteia. (Sfânta Scriptura)

14 noiembrie 2011

CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI



Era odata un calugar în Galia, în Franta de astazi. Era pe timpul când Biserica din Apus nu era catolica, ci era o singura Biserica Ortodoxa în toata lumea, ca pâna la anul 1054 nu existau catolici sau protestanti, ci erau toti ortodocsi. Acel calugar avea deosebita dragoste si mare evlavie catre Maica Domnului si în fiecare zi îi facea canoanele, acatistele si paraclisele. Si facea metanii totdeauna cu multe lacrimi la icoana Maicii Domnului, ca s-o aiba ajutatoare pe pamânt si în vremea mortii si în ziua judecatii.

Dar, auzind el ca este atâta frumusete în ceruri, zicea: "Daca un înger este atât de frumos, dar Maica Domnului, care-i împarateasa Heruvimilor? Oare nu pot eu în viata asta sa o vad pe Maica Domnului? Macar cât este cu putinta omului!" Si a început a se ruga: "Maica Domnului, daca vrei si daca crezi ca îmi este de folos, as vrea sa te vad o data în veacul de aici, ca mai mare evlavie sa simt pentru tine si mai mare credinta. Eu vad sfintele tale icoane, dar as vrea sa vad cum esti tu în ceruri. Nu sunt vrednic, ca sunt om pacatos, dar macar cât este cu putinta omului". Ca de s-ar arata slava ei cuiva, ar muri omul de atâta frumusete.

Dupa multi ani iarasi aude un glas: "Parinte, ia seama! Maica Domnului o sa ti se arate pentru evlavia ta, dar tu ai sa orbesti! Vrei sa ramâi fara vedere?" Dar el zice: "Vreau! Sa ramân orb câte zile mai am, numai sa o vad o data".

Si odata, pe când era el la rugaciune, i s-a aratat Maica Domnului. A venit întâi o mireasma a Duhului Sfânt si când a început sa apara lumina, cum rasare soarele, de mii de ori mai puternica, el ce s-a gândit? "Ca sa nu orbesc de tot, am sa închid un ochi si am sa orbesc numai de unul".

Si a aparut Maica Domnului cu Mântuitorul în brate, asa cum este pictata pe icoane. Atunci a închis un ochi. Si a cazut cu fata la pamânt de atâta lumina si frumusete, încât limba omeneasca n-o poate spune. Si Maica Domnului i-a spus: "Nu înceta a te ruga. Atât m-am aratat, cât îti este cu putinta". Si l-a binecuvântat si ca fulgerul s-a înaltat la cer. Calugarul a orbit cu ochiul cu care a privit stralucirea, dar era bucuros ca i-a ramas un ochi.

Si dupa ce a plecat Maica Domnului, avea mare bucurie si mare mângâiere de la Duhul Sfânt care a venit prin Maica Domnului si l-a umplut de dragoste duhovniceasca, dar îi parea rau ca nu s-a uitat cu amândoi ochii, ca sa vada frumusetea ei cea negraita. Apoi se duce la icoana Maicii Domnului si zice: "Multumescu-ti tie Maica Domnului, ca te-am vazut! Îmi pare rau ca mi-am crutat un ochi. Vreau sa ramân orb pâna la moarte, numai sa te mai vad o data".

Si s-a rugat ani de zile la Maica Domnului, cu lacrimi si cu post, ca sa i se mai arate o data, asa de mare bucurie îi lasase în suflet, ca nu poate sa înteleaga mintea si sa spuna limba de tarâna, câta frumusete are chipul ei.

Atunci iar a auzit un glas: "Parinte, a auzit Maica Domnului rugaciunile tale si o sa ti se mai arate o data. Dar primesti sa ramâi orb toata viata ta?" Si el, bucuros ca o s-o mai vada o data pe Maica Domnului -, pentru ca zicea, ca alta fericire si bucurie mai mare pe pamânt nu este -, a zis: "Multumesc darului Stapânei cerului si al pamântu-lui, pentru dragostea ei. Pentru aceasta sunt în stare sa-mi pierd si viata vremelnica, nu numai vederea, numai s-o mai vad o data".

Si ce s-a gândit el: "Am sa pun mâinile la ochi, sa vad macar asa printre degete lumina ei". Dar când a vazut ca vine si când a venit lumina asa de tare, el voia sa puna mâinile la ochi. Si când s-a uitat, în loc sa-l orbeasca, s-a întâmplat alta minune: i-a deschis Maica Domnului si celalalt ochi! Si aude un glas: "Iata, ti-am vindecat si ochiul celalalt, caci pentru dragostea mea ai vrut sa fii orb! De acum ramâi si ma vei vedea în veacul viitor pentru vecii vecilor!"

Si atât s-a aprins el de dragostea Maicii Domnului, ca toata viata, unde se ducea, îl auzeau calugarii cântând Maicii Domnului o cântare. Si atâta bucurie avea, ca în loc sa-l orbeasca de tot, i-a deschis si celalalt ochi care i-l orbise. Si toata viata lui lauda pe Maica Domnului, si nu avea alt cuvânt, decât "Maica Domnului", oriunde.

Si s-a dus bietul calugar în ceruri, sa se sature de bucuria si lumina, de veselia cea negraita si de privirea Preacuratei Nascatoare, nu o clipa, nu un minut, ci de-a pururea. S-a dus sa aiba privirea cea duhovniceasca îndreptata spre Preacurata si spre Mântuitorul si spre Sfânta Treime cu toti sfintii, în lumina cea neapropiata si sa se bucure si sa se veseleasca.

Noi sa nu dorim numaidecât o vedere ca aceasta. Aceasta a fost o cutezanta a unui suflet asa de mare. Dar noi sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu dorim s-o vedem pe Maica Domnului, ca nu suntem vrednici.

Sa ne vedem si sa ne plângem pacatele! Sa ne pocaim pâna la ultima suflare; sa ne marturisim cu-rat, sa fim împacati cu toti, sa tinem sfintele posturi, sa ducem viata curata, sa avem dragoste catre aproapele si atunci si noi pacatosii vom nadajdui la mila Mântuitorului si a Preacuratei Fecioare Maria, ca sa o vedem si noi în veacul viitor, nu un minut, nu o zi, nu un an, nu o mie de ani, ci în vecii vecilor.

Pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi pacatosii. Amin.


12 noiembrie 2011

CHEIA POTRIVITA

DOAMNE AJUTA!
 
La un călugăr bătrân a venit o femeie să-i ceară sfat, fiindcă nu avea înţelegere în casă.
- Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o călugărul?
- Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
- Dar altădată, când aţi avut iarăşi probleme, ce-ai mai făcut?
- Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
- Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!
Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.
- Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită l-a rugat aceasta. Privind-o cu bunătate, duhovnicul i-a răspuns:
- Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi dumneata deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!

"Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi."
                                                                                                 (Sfântul Vasile cel Mare)


10 noiembrie 2011

IARTA-MI DOAMNE

DOAMNE AJUTA!

...DE CRISTINA ONOIU

Iartă-mi, Doamne, necredinţa,
Iartă-mi nerecunoştinţa,
Iartă-mă c-am desfrânat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, răutatea,
Iartă-mi bârfa ,nedreptatea,
Iartă-mă c-am judecat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, nebunia,
Iartă-mi ura şi mândria,
Iartă-mă că m-am mâniat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iarta-mi, Doamne ,lăcomia,
Iartă-mi ,Te rog şi furia,
Iartă-mă că m-am întristat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mă că am minţit,
Iartă-mă ca am smintit,
De părinţi n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi şi făţărnicia,
O ,iartă-mi sălbăticia,
Iartă-mă că n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi ,Doamne, nerăbdarea,
Iartă-mi ,Te rog ,nepăsarea,
Iartă-mi păcatul cel greu,
Iartă-mă, o ,Domnul meu.

Iartă-mi pierderea de timp,
Că în orice anotimp
Zăceam într-o boala grea,
Lenea,ce mă stăpânea.

Iartă-mi rugăciunea falsă,
Doar o vorba goală adusă,
Iartă-mă că nu am râvnă
Când mă rog ,să iau cunună.

Iartă-mi vorba cea deşartă,
Iartă-mi pofta desfrânată,
Iartă-mi păcatele grele,
Nu mă duce-n iad cu ele.

Uită-le, Doamne, pe toate,
Nu le scrie în Sfânta Carte,
Scrie doar numele meu,
Cu drepţii din Sânul Tău.

Te rog din suflet mă iartă
Şi-ai milă la Judecată,
Să mă pomeneşti pe mine
Cu cei ce au făcut bine.

Iartă-mă că n-am smerenie,
Nu-mi duc viaţa în sfinţenie,
Recunosc că-s păcătoasă,
Dar vreau să ma-ntorc acasă.

Ştiu că o să mă primeşti
Pentru că Tu mă iubeşti,
Dar trebuie să mă îndrept,
Să mă smeresc şi să iert.

Ştiu că nu merit iertare,
Că-s o păcătoasă mare,
Dar ştiu, Doamne ,că eşti Bun,
Iartă-mă din suflet Îţi spun,

Că regret că am greşit,
Regret c-am păcătuit
Şi-acum cerşesc de la Tine
Iertare să-mi fie bine.

Cerşesc mila Ta, Stăpâne,
Iartă-mă şi mă supune,
Fă-mă ca să mă smeresc
Şi Ţie sa Îţi slujesc.

Ascultă, o ,Împărate,
Rugile Maicii Curate
Şi mă iartă c-am greşit,
Patima m-a stăpânit.

Am nădejde ,am speranţă,
Că o să m-aduci la viaţă,
Prin iertare ce mi-o dai,
O să mă ridici la Rai.

Te rog ,să faci o minune,
Cu păcătoasa de mine,
Să mă pomeneşti, Părinte,
În Locaşurile Sfinte.
Amin

Free Pics Upload Photos Funny Pics

NU-I IUDA, SINGUR VINOVAT

DOAMNE AJUTA!
Nu-i singur iuda vinovat,de sangele ce se dadu
.Nici marii preoti nici pilat,ci lumea-ntreaga prin pacat.
.Si eu,si tu...
Nu drumul greu spre Golgota,nici biciul cand Isus cazu,
si daca crucea grea era,povara noastra-i si mai grea !
Si eu,si tu..
.Nu 4 cuie L-au patruns,cand El pe cruce,se-asternu.
.Ci noi,cu sufletul ascuns,cu mii de patimi L-am strapuns!
Si eu,si tu..
Nu doar batranii carturari,nu doar mai marii preoti,nu!
Si noi am ras cu ochi murdari,Si noi suntem cei 2 talhari!
Si eu si tu..
Si nu ostasilor prin sorti,camasa alba si-o dadu,ci tuturor! dar tu n-o porti? si fara toti noi suntem morti!
Si eu,si tu..
Nu doar in stanci sub lilieci,nu doar sub lespede zacu,ci L-am ascuns ca pentru veci,sub piatra unor forme reci,
Si eu,si tu..
Si-acum Isus cel condamnat azi EL te-ntreaba
Da sau nu? esti tu sau nu,esti vinovat?
Eu am spus Da! si-am fost iertat,eu am spus Da.
.dar tu? dar tu?..


Get  graphics at Nackvision.com

FII LARG LA INIMA

DOAMNE AJUTA!
Get graphics at Nackvision.com

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te cînd eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Iisus.
Că nu te-ai dus, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi că prea te-ai dus.

Fii răbdător pînă la moarte,
oricît de-adînc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plînge-odată,
dar n-ai să plîngi c-ai prea crezut.

Get graphics at Nackvision.com

O, iarta-mi te rog Doamne, atatea rugaciuni

DOAMNE AJUTA!
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu sa ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea,
Iti cer sa alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
Si sa-mi slujesti in toate sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai
Gindindu-ma ca daca Iti cint si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc
O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
Si invata-ma ca altfel sa stau in fata Ta
Nu tot cerindu-Ti Tie sa fii tu robul meu
Ci Tu cerindu-mi mie, iar robul sa fiu eu
Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ