DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

21 noiembrie 2011

Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Vovidenia)





Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atît de crestinii ortodocsi, cît si romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, si marchează un moment important din viata copilei de trei ani, cea care avea să devină mama Mîntuitorului Iisus Hristos si anume ziua în care părintii ei, dreptii Ioachim si Ana, au adus-o la Templul din Ierusalim, după făgăduintă.



Traditia Bisericii ne spune că, atunci cînd îngerul Gavriil i-a zis Anei că pîntecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: „Dacă voi naste prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vietii sale!“ Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părintii au dus-o în Biserică, încredintînd-o preotilor. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul si Botezătorul Domnului, a întîmpinat fecioara si a purtat-o prin cele mai tainice lăcasuri ale Templului, binecuvîntînd-o: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrsitul veacurlor El îsi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel“.



Apoi a asezat-o pe a treia treaptă a altarului si copila a uitat de părintii ei care s-au întors acasă uimiti si multumiti că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, pînă la apropierea vestirii că în pîntecul ei se zămisleste Fiul lui Dumnezeu.
Ziua în care se prăznuieste Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare dedicată Fecioarei Maria, înscrisă în calendar din secolul VI, după ce s-a ridicat la Ierusalim, sub domnia lui Iustinian, o biserică numită „Sfînta Maria cea Nouă“. Sărbătoarea cu dată fixă, 21 noiembrie, s-a extins apoi în tot Orientul crestin, cît în Occident.



Este marcată cu cruce rosie în calendar si cu dezlegare la peste.
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este numită de popor Vovidenie sau Ovidenie, cuvînt tradus din vedenie, adică lumină. De aceea, este considerată o zi a luminii, cînd credinciosii se roagă să nu fie învinsă de întuneric si ca moartea să nu înfrîngă viata. Traditia populară religioasă mai spune că, în noaptea de Vovidenie, cerul îsi deschide portile si oamenii credinciosi pot să îl vadă chiar si pe Iisus Hristos. De aceea, în noaptea de Vovidenie, se dă de pomană pentru sufletul celor morti chiar în cimitire si se aprind lumînări la morminte, care nu se vor stinge niciodată.

Sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica a existat inainte de sec. al VI-lea



Exista o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim. In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o petru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.


Obiceiuri de sarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica


Numele de Vovidenie provine din slavona si inseamna "ceea ce se face vazuta". Traditia populara spune ca, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele incep sa vorbeasca. In aceasta zi se aprind lumanari, mai ales pentru cei adormiti si se impart pomeni. Este bine ca lumanarile si focul sa arda toata noaptea. Seara e buna si pentru previziuni meteorologice. Daca in noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar daca ninge, va fi o iarna bogata in zapada. Tot in popor, aceasta sarbatoare este asociata metaforei luminii, prezenta in diferite legende si superstitii. Astfel, sarbatoarea este cinstita pentru a avea o vedere buna si a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumanarea, soarele, focul. Tot in ziua de Vovidenie, copiii pun in vase cu apa crengi de mar. Tinute la lumina si caldura, ele inmuguresc si infloresc, fiind folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? De ce tocmai mar, de ce tocmai flori? Pentru ca batranii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta va inflori pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta flori dalbe.

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV