FEMEIE ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE......

"Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie,
Să nu-ți pleci capu-n fața nimănui,
Chiar dacă suferi, viața nu se încheie,
Ești unică, ca tine alta nu-i!

Și sufletul să nu ți-l lași călcat,
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult, căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învață-te să ai grijă de tine,
Iubește-te așa, așa cum ești,
Tu ești frumoasă știi asta prea bine,
Și altceva, nicicând să nu gândești!

Femeie, fii mereu pretențioasă
Să nu te mulțumești doar cu puțin,
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă,
Cu sentimentele care îți aparțin!

Și dacă vor dori să te doboare,
Să nu îți pleci privirea-n fața lor,
Păstrează-ți frumusețea și a ta candoare,
Chiar dacă simți durerea rănilor!

Să nu te rogi de ei să te iubească,
Nu te-njosi și nu te întrista,
Și nu-i ruga să nu te părăsească,
Să plece, chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe, iartă, uită,
Și viața-n continuare să-ți trăiești,
Lângă cei care tu te simți iubită,
Și-ți dau iubirea, fără să cerșești!

Trăiește-ți viața, dar cu demnitate,
Mereu, mereu să ai respect de sine,
Învață să spui "NU" cu fermitate
Când simți că vor să profite de tine!

Vor profita și-ți vor lua bunătatea,
De vor vedea că mereu sovăiești,
Din suflet îți vor lua naivitatea,
Și niciodată n-ai să mai zâmbești!

Femeie meriți mai mult de la viață,
Nu te agăța de cei ce te rănesc,
Tu meriți zâmbet, nu lacrimi pe față,
Și oameni care sincer te iubesc!"

 8 Martie! LA MULȚI ANI! MULTĂ SĂNĂTATE, PACE ÎN SUFLET, ÎNTARIRE ÎN CREDINȚA și MÂNTUIRE ÎȚI DORESC!
                                                                                                               Preot Ioan 🛎

TANGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In Cetatea zisa Sfanta, de prooroci ucigatoare, Cine striga cu durere, cine n-are alinare? Cine pasii isi indreapta spre Golgota insangerata, Unde Fiul ei, pe umeri, tot pacatul lumii poarta. E Maria, Maica vietii, Porumbita cea Aleasa, Si cu lacrima durerii fata ei se-nroureaza, Cand, privind indurerata, Fiul ce povara-si duce, Il vazu lovit cu pietre, il vazu cazut sub Cruce! Ii vazu inalta-i frunte, ce era ca albii crini, Inrosita, sfasiata de cununa cea de spini, Ochii Lui ce altadata, bland priveau cu-nduiosare, Sunt inchisi sa nu mai vada ura tuturor cea mare. Istovit il vede Maica si cazut sub greul Crucii, Cate mame mai sunt astazi ca sa-si vada astfel pruncii? Care mama-n lumea asta chiar de pruncul i-a murit, La vazut cazut sub cruce, l-a vazut batjocorit. Care pictor poate prinde cu penelul sau usor, Sfanta lacrima ce-i curge, plansul ei sfasietor, Ce poet ar fi in stare ca sa scrie-n a sa carte, Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte? Cine poate sa socoata, lacrimile care-au curs? Cine poate sa asculte hohotele ei de plans, Numai Fiu' al carui suflet, jalea ei o simte-ntruna, Si a lor inimi se-mpreuna si-amandoua bat in una! ,,Fiul meu ! Īl striga Maica, cat de mult azi patimesti, Pentru marea Ta iubire... ce osanda grea primesti!

 Pentru mila Ta cea mare, cu spini Te-au incununat, 

Tu le-ai dat din Apa vie, ei cu otet te-au imbiat!" Si durerea ei tot creste si in brate vrea a-L strange.. Si ar vrea sa fie acolo, langa Fiul ei, pe Cruce... Dar cunoaste Prea Curata, vrerea Domnului de Sus, Ca s-aduca impacarea, moare Fiul ei, Iisus.
                                                                                                     Preot Ioan.