MAICA DOMNULUI CA O CĂLU­GĂRIŢĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

„În Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina există o icoană a Maicii Domnului, în care ea este pictată purtând o îmbrăcăminte neagră, aşa cum poartă monahiile. Odată cineva i‑a întrebat pe părinţii acestei mănăstiri:
– Nu este păcat să o pictaţi pe Maica Domnului ca o călu­găriţă?
Atunci aceia i‑au răspuns:
– Noi nu o pictăm pe Maica Domnului ca o călugăriţă, ci aşa s‑a arătat Stăpâna lumii în adâncul mării celui pe care ea l‑a izbăvit de la înec.
– De la înec? a întrebat acela. Vă rog să‑mi povestiţi în­tâmplarea aceasta, deoarece fiind aici de multe zile şi pri­vind icoana aceasta, păcătuiesc judecând că nu se cuvine să fie pictată astfel.
Atunci părinţii i‑au povestit următoarele:
«Un om oarecare din Tracia[1], cu numele Ioan, a făgă­duit să se facă monah. Dar după o vreme, a plecat în România să facă negoţ. Petrecând acolo câţiva ani, amâna mereu orice gând de călugărie. A câştigat şi mulţi bani, după care a hotărât să vină în patria lui şi să se căsăto­rească. Şi‑a luat lucrurile şi banii şi a intrat în corabie ca să călătorească spre locul său natal.
Călătorind pe Marea Neagră, corabia s‑a scufundat în timpul unei furtuni. S‑a afundat şi el în adâncul mării şi văzându‑se în mare primejdie, a strigat din adâncul inimii: «Maica Domnului, mântuieşte‑mă şi mă voi duce la Ierusalim ca să mă fac monah!».
Deodată, pe când se afla în adâncul mării, a văzut‑o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cum îl apucă de mână şi, scoţându‑l pe uscat, îi spune: «Mergi şi‑ţi împli­neşte făgăduinţa ta!».
A mers, aşadar, pe jos la Constantinopol, a cerut de la nişte creştini banii necesari pentru călătorie şi a venit la Ierusalim. Apoi a venit aici, la Mănăstirea Sfântului Sava, şi s‑a făcut monah. Aici l‑a rugat pe un călugăr care picta să‑i facă o icoană a Maicii Domnului, aşa cum a văzut‑o el în adâncul mării, adică ca o călugăriţă.
A trăit câţiva ani în mănăstirea noastră şi, săvâr­şindu‑se, s‑a mutat în Locaşurile Cereşti»”.
( Tracia – regiune din nordul Greciei.(
Extras din Patericul Maicii Domnului– Arhim. Teofilact Marinakis, Editura Evanghelismos.

Rugăciune către icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                      

O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia te-ai făcut scaun preaînalt a toată desăvârşirea.
De acolo veghezi ca o Împărăteasă asupra poporului tău şi pe îngeri îi trimiţi ca să păzească pe robii tăi de toată vătămarea potrivnicilor noştri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem început bun pocăinţei noastre şi să deprindem virtuţile. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte din inimă smerită şi iubitoare.
Cu sabia rugăciunii tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti. Zdrobeşte cu gânduri smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii. Ridicând mâinile tale la rugăciune, dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii.
Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică Preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti. Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.