BLESTEMUL COPILULUI AVORTAT

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

 – Citiți cu mare atenție si luați aminte!

Unele femei nu-și mai revin niciodată în urma avortului. Vă rugăm să distribuiți această mărturie pe toate rețelele de socializare!

Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine.

Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore.

Pentru un scurt moment, înainte de a fi băgată în sala de operaţii, am avut un gând fugar şi o tresărire când s-a apropiat de mine o femeie în negru şi mi-a zis că fac o prostie. M-am uitat la ea curioasă pentru că n-am înţeles de unde mă cunoaşte şi ştie ce vreau să fac. În plus, nu vezi prea des persoane îndoliate într-o clinică unde majoritatea oamenilor sunt îmbrăcaţi în alb sau în culori deschise. Femeia nu era bătrână, ci mai degrabă între două vârste, avea faţa blândă, dar nişte ochi negri ca tăciunele din care ieşeau parcă flăcări. M-a privit intens şi mi-a spus să nu fac prostia să scap de copil, că acest avort mă va bântui toată viaţa.

Mătuşa mea a alungat-o spunându-i că nu e treaba ei să se bage în vieţile oamenilor aşa aiurea şi m-a luat de mână ca să mă calmeze. Mi s-a părut straniu şi trebuie să recunosc că m-a speriat un pic. Dar am mers mai departe.

Operaţia în sine a fost scurtă şi dureroasă. Nici nu ştiu ce m-a durut mai tare, faptul că aruncam un copil făcut cu omul căruia îi jurasem iubire veşnică sau faptul că toate astea mi se întâmplau în acelaşi moment şi simţeam că sunt cea mai ghinionistă fiinţă din lume.

După avort am avut ceva complicaţii câteva zile, temperatură mare şi delir, dar obişnuită cu avorturile grele mătuşa mea a stat lângă mine şi a ştiut ce să-mi facă. În acele nopţi şi zile de convalescenţă zbuciumată am visat pentru prima dată o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei, care alerga spre mine într-un parc, iar eu fugeam de ea. Mă tot striga: mami, mami, iar eu mă ruşinam şi mă făceam că n-o cunosc. Apoi fetiţa se transforma într-un monstru, un avorton de carne sângerândă care urla printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei.

Mătuşa mea a pus totul pe seama febrei şi infecţiei pe care o făcusem după avort, dar că lucrurile se vor calma şi o să uit totul. N-am uitat, pentru că copilul avortat nu m-a lăsat niciun moment să uit. Într-una din nopţi, când deja mă simţeam mai bine şi puteam să fac diferenţa între vis şi realitate, am simţit cum ceva rece şi umed mă atinge pe umăr. Când am deschis ochii am văzut lângă capul meu acel copil. Avea ochi albaştri deschişi şi mă fixa cu privirea. Mânuţa pe care o ţinea pe umărul meu se lipise şi simţeam prin cămaşă umezeala sângelui de pe mâna aceea de carne moartă. Am ţipat de groază şi m-am ridicat în capul oaselor. Când am aprins lumina pe umărul meu era o urmă de sânge.

Mătuşa mea s-a speriat şi ea de un asemenea vis, deşi îi spuneam clar că a fost cât se poate de real. Am mers împreună la o biserică şi preotul mi-a citit nişte dezlegări şi mi-a dat câteva canoane de făcut ca să-mi ispăşesc păcatul. Deşi mi-a spus clar că după părerea lui un astfel de păcat nu va fi niciodată ispăşit. Le-am ţinut pe toate şi am încercat să mă rog şi să ţin posturi aşa cum mi-a spus părintele. Visele au încetat o vreme. Iar eu mi-am reluat viaţa.

Apoi, când trecuse aproape un an de la asta şi ziceam că lucrurile încep să se îndrepte, copilul avortat a apărut din nou în nopţile mele. Timp de o săptămână am urlat noapte de noapte sub privirle albastre şi reci ale acelui suflet neîmpăcat care ar fi trebuit să fie copilul meu. La final am rămas la fel de istovită ca în primul an, după avort.

De cinci ani de zile lucrurile se petrec întocmai, cu o precizie matematică. Copilul avortat îmi spune de fiecare dată că e aniversarea lui şi că ar trebui să-i fac tort, să-l pregătesc pentru grădiniţă şi tot timpul îmi reproşează că nu-l iubesc, şi că de fiecare dată mă uit cu silă la el. Cum să fac altfel dacă nu pot să simt decât silă şi groază la vederea unei bucăţi de carne care-mi aminteşte în fiecare an în luna iunie de păcatul capital pe care l-am comis cândva? Acela de a-mi omorî propriul copil. (O mărturie reală a unei femei afectată de sindromul post-avort.) 

Sursa: ortodox.md

Şoaptele sufletului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o iubea pe a patra soţie pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de a treia soţie şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi pentru un altul. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele. Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o contribuţie foarte mare în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!
 Într-o zi regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am patru soţii cu mine, dar când voi muri voi fi singur.” O întrebă pe cea de-a patra nevastă: ”Te-am iubit cel mai mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea mai mare iubire. Acum, eu am să mor, vrei să vi cu mine şi sămi ţii companie?” “Nici vorbă!” replică cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt cuvânt. Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.
 Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?” “Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!” Inima regelui se strânse de durere. Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie: “Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vi cu mine şi să-mi ţii companie?” “Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.” Regele fu devastat şi de acest răspuns.
 Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult. Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mai multă grijă de tine când am avut ocazia!” În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră: Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim. Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii. Cea de-a doua soţie o reprezintă FAMILIA şi PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
 Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere sau în goana după iluzii deşarte, uitând că iubirea curată şi sinceră îţi face viaţa frumoasă şi sufletul să trăiască şi după moartea trupească. Şi totuşi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom merge. AMIN !

Rugaciune rostita la Nasterea Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O, Preasfanta, Preacurata si Preanevinovata dumnezeiasca Prunca si Fecioara Maria, care te-ai nascut din parinti drepti si fara prihana, spre bucuria si mantuirea a toata lumea. O, Preasfanta Fecioara, floarea firii omenesti, preafrumoasa si preainteleapta, care din tulpina uscata si neroditoare ai rasarit si care, prin a ta nastere, intristarea preafericitilor tai parinti si a toata lumea ai risipit-o; nu ne lasa pe noi, pacatosii si nevrednicii, care intru intristari si scarbe ne aflam din pricina pacatelor noastre. O, roada preasfintita a rugaciunii si a infranarii, asculta rugaciunea neputinciosilor robilor tai si, cu darul preasfintelor tale rugaciuni, ajuta-ne noua si ne invata a ne ruga lui Dumnezeu din inima, fara de raspandire si fara de forma.

Pe tine, chemarea lui Adam celui cazut, te rugam sa mijlocesti pentru noi catre Dumnezeu, ca sa ne cheme cu darul Sau la adevarata pocainta. Pe tine, Maica bucuriei, te rugam, veseleste cu darul tau sufletele noastre cele mahnite si cuprinse de intristare. Tu, Maica Luminii, mijloceste la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea mintilor si a inimilor noastre. Tu, raiule cuvantator, ajuta-ne cu darul rugaciunilor tale sa ne curatim de intinaciunea pacatelor noastre, ca sa ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel insufletit al Cuvantului, ajuta-ne noua sa vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfanta si cu totul fara de prihana a lui Dumnezeu, ajuta-ne ca sa vedem si noi, cei neputinciosi, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului si Maica celor intai-nascuti. Tu, caruta Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este stralucitoare celor drepti si sfinti. Tu, norul cel in chipul porfirei cu raze de aur, umbreste-ne pe noi de acea fierbinteala a poftelor trupesti si de aprinderea maniei si a iutimii. Pe tine, ceea ce esti starea fulgerului dumnezeirii si raza cea stralucita a Soarelui celui de gand, te rugam, lumineaza-ne cu darul tau, ca sa nu uitam ca si noi suntem biserici ale lui Dumnezeu si sa nu intristam cu pacatele noastre Duhul lui Dumnezeu, Care locuieste in noi. Tu, noian al darurilor celor duhovnicesti, ajuta-ne sa dobandim si noi, nevrednicii, darul lui Dumnezeu in veacul de acum si in cel viitor. Tu, salas al Duhului Sfant, mijloceste cu darul tau la Dumnezeu, ca inima curata sa zideasca in noi si cu duh drept sa innoiasca cele dinlauntru ale noastre.

Pe tine, Maica indurarii si a mangaierii, te rugam, cu adanca umilinta a inimii, sa stai langa noi in ceasul cel mai de pe urma al vietii noastre, ca sa ne ajuti si sa ne mangai sufletele in vremea despartirii de acest trup stricacios si de veacul acesta trecator. Pe tine, porumbita intelegatoare cu aripi de aur si cu straluciri de fulger, te rugam din toata inima sa calatoresti cu noi pana ce vom trece toate vamile cele infricosatoare ale vazduhului si toata puterea intunericului celui de sub cer. Pe tine, usa vietii, a luminii si a bucuriei, te rugam sa ne ajuti sa intram pe portile cele sfinte ale imparatiei cerurilor si sa ajungem, cu darul preasfintelor si preaputemicelor tale rugaciuni, la lumina veseliei celei neasemanate si neapropiate.

Pe tine, Imparateasa cerului si a pamantului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi si care ai nascut pe Ziditorul Serafimilor si i-ai intrecut intru cinstire pe Heruvimi, te rugam, noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, sa stai aproape de sufletele noastre in ziua cea mare si infricosatoare a Judecatii de apoi si sa imblanzesti mania cea sfanta si dreapta a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca sa miluiasca si sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Acatistul Nasterii Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                        Acatistul Nasterii Maicii Domnului

(8 septembrie)

Troparul Nasterii Maicii Domnului

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos, Dumnezeul nostru. Si dezlegand blestemul a dat binecuvantare si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.

Condacul 1:

Astazi usa vietii se deschide, astazi raza Soarelui Celui intelegator rasare, astazi Maica bucuriei se naste spre mantuirea a toata lumea. Veseliti-va popoare si va bucurati si, cu credinta, din inima laudati-o asa: Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Icosul 1:

Soborul ingeresc si neamul omenesc astazi dupa cuviinta sa se veseleasca, pentru ca Eva cea tainica in lume vine si nadejdea asteptarii lui Adam se implineste. Pe care toti, laudand-o, asa sa-i zicem:

Bucura-te, ca viata si bucuria prin tine lumii se va trimite.
Bucura-te, steaua diminetii cea intelegatoare.
Bucura-te, steaua darului care vestesti venirea in lume a vesnicului Soare.
Bucura-te, dimineata si zori care aduci lumii vesnica nemurire.
Bucura-te, chemarea inapoi a celor ce de rai s-au instrainat
Bucura-te, chemarea inapoi a celor pe care sarpele i-a inselat.
Bucura-te, camara a tainelor mantuirii neamului omenesc. Bucura-te, floarea milei si a indurarii Parintelui ceresc.
Bucura-te, odor ales de Dumnezeu si slava fecioriei.
Bucura-te, salasul cel cuvantator si camara cea sfanta a bucuriei.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 2-lea:

Adam si Eva sa se veseleasca impreuna cu tot neamul omenesc, caci impacarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat si Maica milei la noi a sosit; pentru care, slava dam lui Dumnezeu, asa: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adam, cu taina, la inceput pe femeie cu numele vietii a numit-o, ca la plinirea vremii, prin Eva cea tainica si duhovniceasca, viata lumii s-a innoit si bucuria in locul intristarii a rasarit; pe care, cu credinta, din inima o laudam asa:

Bucura-te, rasaritul cel gandit al Soarelui Celui neinserat.
Bucura-te, revarsarea bucuriei care ai alungat intristarea.
Bucura-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arsita pacatului se racoreste.
Bucura-te, roua cea de viata aducatoare, prin care roua mortii se tamaduieste.
Bucura-te, lacas preasfant si raiul cel gandit al desfatarii.
Bucura-te, fantana darurilor si izvor al mangaierii.
Bucura-te, stalparea cea intelegatoare din radacina imparateasca.
Bucura-te, floare duhovniceasca din samanta arhiereasca.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea preaaleasa.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor si scara cereasca.
Bucura-te, raiule cu totul inflorit.
Bucura-te, raiule cuvantator si preaimpodobit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 3-lea:

Bucurie a luat de la Dumnezeu, Ana, pentru nasterea lui Samu-el, dar si mai mare a fost bucuria dumnezeiestilor Parinti pentru nasterea ta, Preasfanta Fecioara. Pentru care, slava si multumita din toata inima au adus lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dupa indelungata vreme de nerodire si de mahnire a dumnezeiestilor tai parinti, ca un soare preafrumos ai rasarit si noaptea intristarilor ai risipit-o prin nasterea ta, si bucurie la toata lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie si cu umilinta te laudam asa:

Bucura-te, ca nasterea ta ingerul Domnului o a vestit
Bucura-te, ca numele tau de inger s-a proorocit.
Bucura-te, ca la nasterea ta cerul si pamantul s-au bucurat.
Bucura-te, ca numele de Maria ca taina de la Dumnezeu ti s-a dat
Bucura-te, ca cele cinci slove ale numelui tau pe unele din darurile tale le-a aratat.
Bucura-te, ca tu cu fecioria si cu proorocia ai covarsit-o pe Maria.
Bucura-te, caci cu milostenia si cu smerenia ai stralucit mai mult ca Abigail.
Bucura-te, ca frumusetea Rahilei ai intrecut-o fara de asemanare.
Bucura-te, ca frumusetea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare.
Bucura-te, ca pe Iudita cea inteleapta, cu intelepciunea ai intrecut-o.
Bucura-te, ca pe Ana, mama lui Samuel, prin moartea cea ganditoare ai covarsit-o.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 4-lea:

Sa se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare, ca, iata, semnul bucuriei in lume a stralucit si Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a carei venire, cerul si pamantul se bucura si impreuna cu noi canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Inaintea Soarelui dreptatii, steaua diminetii celei duhovnicesti a rasarit si raza zilei celei de taina noua ne-a stralucit Veseliti-va popoare si va bucurati si pe dumnezeiasca Prunca, ce s-a nascut, cu bucurie mare sa o laudam asa:

Bucura-te, Preasfanta, dumnezeiasca Prunca, si odor preacinstit
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, care la noi ai sosit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, pe care mai inainte, cu duhul, proorocii te-au vazut.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce te-ai nascut spre mantuirea lumii.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca din pantece neroditor ai rasarit
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin a ta nastere a venit in lume mila lui Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, prin care soseste impacarea lumii cu Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, de a carei nastere se veseleste toata lumea.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ai izgonit intristarea cea veche din lume.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin nasterea ta ne izbavesti de osanda.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce inlaturi de la usa Edenului sabia cea de foc pazitoare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ne aduci iarasi desfatarea raiului.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 5-lea:

Nazaretul cel mic si nebagat in seama sa se veseleasca si sa se bucure, caci cu slava si cu cinste s-a imbracat prin nasterea ta, Prunca a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te lauda si canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Inflorit si sfintit talcuindu-se Nazaretul, cu taina pe tine te-a aratat Fecioara, cea inflorita cu frumusetea fara de asemanare si impodobita cu felurimea darurilor Preasfantului Duh. De a ta gandita si simtita frumusete foarte minunandu-ne, cu nevrednicie indraznim a te lauda asa:

Bucura-te, floarea darurilor cea inflorita si frumusetea cea fara asemanare.
Bucura-te, Fecioara, cea impodobita cu sfintenie nemuritoare.
Bucura-te, floare care din tulpina uscata ai rasarit.
Bucura-te, ceea ce cu darurile Preasfantului Duh ai inflorit.
Bucura-te, floare care ai covarsit toate florile raiului cu frumusetea ta.
Bucura-te, floarea darurilor cea preaaleasa.
Bucura-te, Fecioara peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit
Bucura-te, Fecioara, preasfanta si preafrumoasa.
Bucura-te, floare duhovniceasca, care ai impodobit pamantul.
Bucura-te, Fecioara, care ai fost aleasa de Mirele-Cuvantul.
Bucura-te, floare care cu slava nemuritoare pururea infloresti.
Bucura-te, Fecioara, care covarsesti cu frumusetea cea duhovniceasca cerurile.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 6-lea:

Porumbita lui Noe, oarecand, semn spre incetarea potopului a adus in corabie, iar tu, porumbita cuvantatoare, nascandu-te astazi, semnul milei si al milostivirii lui Dumnezeu il aduci in lume. Pentru aceasta toti ne bucuram si pe Dumnezeu il laudam, cantand: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pe tine, porumbita lui Dumnezeu, vazandu-te sosind la noi, fiica potopului pacatelor ne paraseste, caci toata lumea prin nasterea ta se izbaveste de osanda, pentru care cu bucurie te laudam:

Bucura-te, porumbita a lui Dumnezeu, care la noi astazi ai sosit.
Bucura-te, porumbita darului, care ai vestit incetarea mortii pacatului.
Bucura-te, porumbita de aur cu totul preastralucita.
Bucura-te, porumbita duhovniceasca si preasfintita.
Bucura-te, porumbita cuvantatoare si preafrumoasa.
Bucura-te, porumbita preasfanta si preaaleasa.
Bucura-te, porumbita, prin care lumea s-a izbavit de intristare.
Bucura-te, porumbita, prin care ne-am izbavit de rana mortii.
Bucura-te, porumbita, peste care Duhul Sfant a venit.
Bucura-te, porumbita, pe care puterea Celui Preainalt te-a umbrit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 7-lea:

Avraam Patriarhul si Sara s-au slavit de demult pentru nasterea lui Isaac. Dar, Preacurata Fecioara, cu cat este slava ta mai inalta decat a lui Isaac, cu cat slava dumnezeiestilor tai parinti a covarsit pe cea a lui Avraam? Pentru care, se cuvine a-I canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Scara lui Iacob, pe tine, Preasfanta Fecioara, te-a inchipuit, caci pe aceea ingerii s-au vazut suindu-se si pogorandu-se; iar prin tine, scara cea intelegatoare, Ziditorul ingerilor pana la noi S-a pogorat si firea noastra prin tine s-a suit de-a dreapta Tatalui; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, scara duhovniceasca, pe care Dumnezeu pana la noi S-a pogorat
Bucura-te, scara intelegatoare, prin care cerul si pamantul s-au unit.
Bucura-te, scara de taina, care de la pamant ne-ai ridicat.
Bucura-te, scara cea tainica, care pe cer te-ai rezemat.
Bucura-te, scara lui Dumnezeu, cea preaminunata.
Bucura-te, scara cerului, cea preainfricosata.
Bucura-te, scara gandita, a tainelor mantuirii.
Bucura-te, scara gandita, spre desavarsire.
Bucura-te, scara, prin care s-a pogorat la noi mila lui Dumnezeu si indurarea.
Bucura-te, scara, prin care noi ne suim la Dumnezeu si luam iertarea.
Bucura-te, scara vie, care toate treptele duhovnicesti ti le-ai agonisit.
Bucura-te, scara Duhului, prin care firea oamenilor pana la cer s-a suit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 8-lea:

Preafericitii tai parinti, Ioachim si Ana, dupa a lor fagaduinta, dar sfant, cu totul fara prihana, te-au adus pe tine lui Dumnezeu si tuturor oamenilor. Copila a darurilor, adusa ai fost Lui in Biserica si ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu si ca un inger il laudai pe El, cantand: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vietuirea ta in Sfanta Sfintelor, Preasfanta Fecioara, a fost asemenea ingerilor lui Dumnezeu, caci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile mintii erai si in slavoslovia Lui pururea zaboveai; pentru care si noi, smeritii, te laudam asa:

Bucura-te, caci cu ochii mintii de-a pururea inaintea ta pe Dumnezeu ai vazut.
Bucura-te, caci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai intrecut.
Bucura-te, ca gura ta cea de gand spre Domnul pururea o deschideai.
Bucura-te, ca din gura ta cea de gand pe Duhul Sfant pururea Il trageai.
Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand ai staruit in luarea aminte.
Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand de Duhul Sfant te-a luminat.
Bucura-te, caci cu smerenia cea preainalta te-ai imbracat.
Bucura-te, ca prin smerenia ta spre tine Domnul a cautat.
Bucura-te, caci prin adancimea smereniei tale, cu inaltime de slava si de dar te-ai incununat
Bucura-te, ca, in Sfanta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ti vesti.
Bucura-te, ca de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 9-lea:

Prin cuvant ai zamislit pe Cuvantul si L-ai nascut mai presus de firea nasterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvantul Cel intrupat din tine aude cantarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cortul lui Moise cu mestesug, oarecand, s-a impodobit, iar tu, Preasfanta Fecioara, cort sfant si intelegator spre incaperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai facut si intru tine L-ai incaput, pentru care te laudam:

Bucura-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat.
Bucura-te, chivot al lui Dumnezeu preainfrumusetat
Bucura-te, chivot viu si de mana neimpletit.
Bucura-te, chivot prealuminat si preasfintit
Bucura-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfintit
Bucura-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit
Bucura-te, cort care ai purtat intru tine pe Datatorul Legii.
Bucura-te, cort intru care Arhiereul Cel Mare a intrat
Bucura-te, cort care spre sfintirea si mantuirea lumii te-ai facut
Bucura-te, cort care pe Dumnezeu in tine L-ai incaput.
Bucura-te, cort cu frumusete duhovniceasca impodobit.
Bucura-te, cort viu si intelegator intru care Cuvantul a locuit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 10-lea:

Imparatul Solomon, biserica preafrumoasa lui Dumnezeu a zidit, iar imparatul cerului si al pamantului pe tine, Preasfanta Fecioara, biserica vie si intelegatoare spre a Sa salasluire te-a pregatit. Pentru care, toate popoarele prin tine Il laudam si-I cantam lauda: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu ca o haina de aur, cu toata podoaba faptelor bune impodobita, si ca o biserica vie si intelegatoare, a carei frumusete gandita pe ceruri le-a intrecut; iar cetele ingerilor mult minunandu-se, pe tine te lauda asa:

Bucura-te, biserica mai desfatata decat cerurile.
Bucura-te, biserica preasfanta si infrumusetata.
Bucura-te, biserica in care a incaput Dumnezeu.
Bucura-te, biserica preaimpodobita, care pe biserica lui Solomon ai infrumusetat-o.
Bucura-te, biserica a carei slava dinlauntru straluceste.
Bucura-te, biserica intelegatoare in care Dumnezeu se odihneste.
Bucura-te, biserica insufletita si cuvantatoare.
Bucura-te, biserica intru care pururea lumineaza neinseratul Soare.
Bucura-te, biserica mai inalta decat cerurile.
Bucura-te, biserica a Preasfantului Duh, cea prealuminata.
Bucura-te, caci cu darurile Sfantului Duh stralucesti foarte.
Bucura-te, biserica milei si a milostivirii, care pe toti ii adapostesti.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 11-lea:

Mai inainte te-a vazut pe tine, Sfanta Fecioara, dumnezeiescul Prooroc Iezechiel, ca pe o usa incuiata si pecetluita cu Duhul, prin care a intrat si a iesit Hristos-Dumnezeu, nestricand pecetile fecioriei tale, pe Care Il laudam si Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Prin tine, usa vietii celei de taina, a venit in lume Mantuitorul si usile cerului s-au deschis pentru toti cei ce vor crede in El si pe tine te vor avea mijlocitoare preabuna; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, usa lui Dumnezeu prin care Viata a intrat.
Bucura-te, usa cea intelegatoare a cerescului Imparat.
Bucura-te, usa prin care mila si iertarea pentru noi a venit
Bucura-te, usa raiului celui preasfintit.
Bucura-te, usa luminii si a bucuriei.
Bucura-te, usa cea pecetluita a fecioriei.
Bucura-te, usa imparatiei cerurilor cea preafrumoasa.
Bucura-te, usa mantuirii cea preaaleasa.
Bucura-te, usa vietii si a indurarii.
Bucura-te, usa milei si a mangaierii.
Bucura-te, usa gandita a slavei celei nemuritoare.
Bucura-te, usa darului, prin care a venit in lume Mantuitorul Soare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 12-lea:

David, Proorocul si imparatul, dupa cuviinta sa se bucure, ca din neamul lui pe pamant vlastar preasfant a rasarit, care Rodul vietii, prin Duhul Sfant, Il va aduce in lume; pe Care ingerii si oamenii Il lauda si Ii canta: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dumnezeiescul Parinte David, pe tine mai inainte te-a vazut, prin Duhul Cel Sfant, ca pe o Imparateasa a cerului si a pamantului, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, imbracata in haina aurita si impodobita, pe care noi, smeritii robii tai, cu credinta din inima te laudam:

Bucura-te, Imparateasa cerului si a pamantului.
Bucura-te, Imparateasa cerului cea preaslavita.
Bucura-te, Imparateasa cea fara de asemanare, mai slavita decat Serafimii.
Bucura-te, Imparateasa ingerilor si a tuturor cetelor celor intelegatoare.
Bucura-te, Imparateasa preasfanta si preafrumoasa.
Bucura-te, Imparateasa preabuna si preaaleasa.
Bucura-te, Imparateasa cea impodobita cu haina de aur ceresc.
Bucura-te, Imparateasa cea cu frumusete duhovniceasca impodobita.
Bucura-te, Imparateasa zilei, care in ziua judecatii celei de apoi vei sta langa divanul cel de fulger.
Bucura-te, Imparateasa preaindurata, care la vremea judecatii celei de apoi mare indrazneala catre Judecatorul vei avea.
Bucura-te, Imparateasa preamilostiva si preafolositoare.
Bucura-te, Imparateasa preamilostiva, nadejdea preaticalosu-lui meu suflet la judecata cea viitoare.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nas cut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 13-lea:

O, Preacurata si Preasfanta, dumnezeiasca Prunca Maria care te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea, asculti rugaciunile nevrednicilor robilor tai, care, cu credinta si cu evla vie, din inima laudam nasterea ta cea preacinstita si cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare pacatelor noastre, pace si mare mila, cantandu-I: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

sursa
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-nasterii-maicii-domnului-67207.html

Axionul Nasterii Maicii Domnului - AUDIO

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica îndurării şi a milostivirii, către tine cădem noi smeriţii şi păcătoşii plecând genunchii trupului nostru celui împovărat de grijile acestui veac înşelător, şi cu lacrimi, cu inimă înfrântă te rugăm să ai milă de noi, încredinţându-ţi fiecare clipă a vieţii noastre.
Când, pentru prima dată, după zămislire, inima noastră bate, Maică Preacurată, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când primul glas va străpunge văzduhul, prevestind prin naştere ceasul morţii, şi ochii noştri pentru prima dată vor vedea lumina zilei, Maică Preacurată, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când picioarele noastre vor face primii paşi în viaţă pe cărarea spinoasă, Maică Preacurată, călăuzeşte-ne şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când călătorind vom cădea, împiedicân-du-ne de cursele puse în cale de vrăjmaşul mântuirii noastre, sau ne vom abate de la cărarea cea strâmtă, ascultând glasurile ispititoare, Maică Preacurată, ridică-ne, îndreptându-ne şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când norii negri vor acoperi Soarele sufletului nostru, încercând să ne arunce în deznădejde şi şoapte înşelătoare se vor strecura în cuget, că nu suntem auziţi şi zadarnică este credinţa noastră, Maică Preacurată, străpunge negura cu lumina ta mângâietoare şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când vom cădea sub povara crucii, părându-ne calea anevoioasă, iar mărăcinii vor zgâria picioarele noastre şi rănile sângerânde ne vor opri, Maică Preacurată, îmbărbătează-ne, arătându-ne calea pe care a mers iubitul tău Fiu şi suferinţele Lui cele multe, şi roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când îngerul va vesti sfârşitul călătoriei noastre şi coasa morţii va despărţi sufletul de trup, Maică Preacurată, fii lângă noi în ceasul înfricoşat al despărţirii şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu pentru noi.
Când sufletul nostru îşi va lua rămas bun de la viaţa aceasta, îndreptându-se spre dreapta Judecată, dând răspuns straşnicilor vameşi pentru faptele săvârşite, Maică Preacurată, nu ne părăsi în clipa cea înfricoşată, ci acope-ră-ne cu Sfântul tău acoperământ de urgia lor infernală şi te roagă Fiului Tău şi Dumnezeu pentru noi;
Când, ruşinaţi vom sta înaintea Dreptului Judecător, pentru răspuns de faptele săvârşite, şi conştiinţa noastră ne va osândi, Maică Preacurată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să facă hotărâre milostivă pentru noi.
Dar, până atunci, Măicuţă sfântă, dă-ne har şi putere să vieţuim după voia lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin!

LICITAŢIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

           Un om bogat, pasionat de artă, avea în colectia lui opere ale

tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate

şcolile şi curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu,

admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul

şi fiul a fost înrolat şi trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj

şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a

primit anunţul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului

său fiu. O lună mai târziu, a auzit bătăi la uşă. În prag stătea un

tânăr cu un pachet mare în braţe. El a spus: - Domnule, nu ma

cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şia

dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi

dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur,

un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc...Deseori ne

vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi

pentru artă.

              Tânarul i-a înmânat pachetul. - Stiu ca este aproape un

nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul

dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său,

pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care

tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul, dar şi personalitatea

fiului său. Tatăl a scos un suspin şi cu ochii plini de lacrimi a

mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.

- O, nu se poate aşa ceva, domnule... Toata viaţa nu voi

putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut

pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea

vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său şi

numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere

colecţionate. După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitaţia

marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane

care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru

propriile lor colecţii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana

delegată să conducă licitaţia, adjudecătorul, a deschis sesiunea,

lovind cu ciocănelul: - Începem licitaţia cu acest portret al

fiului. Cine deschide oferta? În sala s-a lăsat liniştea....Apoi, de

undeva din fundul sălii, o voce a strigat: - Am venit să vedem

marile opere! Sari peste această piesă!... Dar, netulburat,

adjudecătorul a continuat: - Face cineva o ofertă pentru acest

portret?... 100?... 200?... Din sală, cineva a stigat iritat: - Nu am

venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui

Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale

celorlalţi maeştri!... Haideţi să trecem, cu adevărat, la

licitaţie!...

        Netulburat, adjudecătorul a continuat: -Fiul!... Fiul!... Îl vrea

cineva pe fiul?!... Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii

s-a auzit o voce timidă: - Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani mulţi, grădinarul tatălui şi al fiului.

Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult. - Exista o ofertă de

10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

         - Daţi-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeştri!...La

maeştri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie şi să cumpere

opere mari pentru colecţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:

- 10, odată!...10, de două ori!... Şi, lovind cu ciocănelul în masă:

- Adjudecat! VÂNDUT pentru 10! Din faţă, cineva a zbucnit:

- În sfârşit, putem trece la marea colecţie!... Calm, adjudecătorul

a pus jos ciocănelul, spunând: - Îmi pare rău, dar licitaţia s-a

încheiat.

              Rumoare în sală: - Dar tablourile?!...Cum rămâne cu

maeştrii?!...Colecţia?!... - Regret, a spus adjudecătorul. Când

am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat

o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o

fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai

la potretul fiului! Cine îl ia moşteneşte întreaga avere, care

include şi toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeşte

pe fiul obţine TOT!...

          Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul Său ca să

moară pe cruce. La fel ca mesajul adjudecătorului,

şi mesajul lui este: - Fiul, Fiul, cine-L primeşte

pe Fiul?! Pentru că, vezi tu, acela care Îl

primeşte pe Fiul obţine totul...

„Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe

Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot

cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă

viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Aceasta este adevărata

dragoste...

Dumnezeu şi Maica Domnului să vă binecuvânteze!