26 septembrie 2014

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


     
                                         Motto: „Pomeneşte-mă, Doamne,
                                     când vei veni întru Împărăţia Ta“ (Luca23:42).
                                                                                                    Preot Ioan
                                        Iubiţi credincioşi,
Mergând Duminica la Sfânta Biserică, bucuria şi mulţumirea
noastră sufletească parcă nu este deplină dacă nu ducem (după
posibilităţi), o mică jertfă la altar, înainte de a începe Sfânta şi
dumnezeiasca Liturghie: un pomelnic, o prescură, una sau mai multe
lumânări, smirnă, tămâie, cărbuni pentru cădelniţă, ulei pentru candele...
                                P O M E L N I C U L
Ce este un pomelnic? Pomelnicul este o listă cu numele
persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în
slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni“ -
aducere aminte. Deci a pomeni - în ritualul creştin - înseamnă a rosti
numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a atrage harul lui
Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui etc. În Noul Testament
acest termen de pomenire este folosit de multe ori:
1. Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă, a
turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis: „Oriunde se va propovădui
Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI(Matei
26:13).
2. Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se
arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!... Rugăciunile tale şi
milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui
Dumnezeu“ (Faptele Apostolilor 10:4-31).
3. Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis:
POMENEŞTE-MĂ, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta “(Luca
23:42).
4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul omului, că-l
cercetezi pe el? “(Evrei 2:6).
                  CUM SE SCRIE CORECT UN POMELNIC
Trebuie să ştim cum se face un pomelnic, adică cum şi ce trebuie
scris. În primul rând să avem grijă să scriem pe cei vii în partea stângă,
iar pe cei morţi în partea dreaptă, şi în nici un caz invers, cum am
observat pe câteva pomelnice.
RUBRICA CELOR VII, aflată în partea stângă a pomelnicului,
trebuie să înceapă prin pomenirea celor care păstoresc cu ajutorul lui
Dumnezeu Sfânta Biserică Ortodoxă (de exemplu: Teoctist patriarhul,
Teofan mitropolitul, Gurie episcopul, Nicodim episcopul), apoi trebuie să
scriem numele preotului care ne-a botezat, numele celui care ne-a
cununat (dacă preotul care ne-a botezat sau ne-a cununat nu mai
trăieşte, trecem numele în partea dreaptă, la cei morţi), şi să nu uităm
niciodată să trecem numele preotului duhovnic prin care ni s-au iertat
păcatele (de exemplu: Vasile preotul). Aşa este bineplăcut lui Dumnezeu
să ne rugăm unii pentru alţii: PREOŢII SE ROAGĂ TOTDEAUNA
PENTRU POPOR ŞI POPORUL SĂ SE ROAGE TOTDEAUNA
PENTRU PREOŢI ŞI ASTFEL VOR MERGE ÎMPREUNĂ LA
CER! Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care
ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi
numele nostru (căci aşa îmi spunea părintele meu duhovnic: „Roagă-te
tu pentru toţi, că de tine are Dumnezeu grijă!“).
RUBRICA CELOR MORŢI trebuie să fie neapărat în partea
dreaptă a pomelnicului. O completăm la fel: începem cu cei adormiţi din
clerul bisericesc (se înţelege, pe care i-am cunoscut, spre exemplu:
Nestor mitropolitul, Firmilian mitropolitul, Cleopa arhimandritul...) şi
continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru. Oamenii au obiceiul de
a pune după numele celui care a murit fără lumânare o cruce (), după
numele celui care a murit nespovedit şi neîmpărtăşit pun două cruci (††)
iar după numele celui care a murit fără lumânare, nespovedit şi
neîmpărtăşit, trei cruci (†††), lucru care nu are nici-un rost, fiindcă
murind aşa, nepregătiţi din vina lor sau a familiei, nu există rugăciuni
în plus sau speciale pentru ei. Deci nu trebuie nici să punem acele
cruci, nici să scriem cu litere: fără lumânare, nespovedit , neîmpărtăşit.
Nu trebuie scris în dreptul numelor nici: „pomenit de şase săptămâni,
pomenit de un an, pomenit de şapte ani“, pentru că nici în aceste cazuri
nu există rugăciuni speciale.
                                          AC A T I S T U L
Uneori primim în Sfântul Altar de la creştini pomelnice cu titlul
ACATIST. Termenul acatist (din limba slavonă - akatistu sau din limba
greacă modernă - akatistos) are două înţelesuri:
1. Slujbă bisericească ortodoxă cuprinzând rugăciuni în cinstea
Domnului Iisus Hristos, a Pururea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi.
2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele
înscrise pe ea. În mod greşit unii înţeleg prin acatist o slujbă de
blestem. Expresia „A da acatiste (un acatist)“ înseamnă a cere preotului
să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, pentru persoanele din acatist. În
timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în
genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. La
Acatist aducem pomelnicul pe care se trec numai numele celor vii pentru
care ne rugăm, tămâie şi untdelemn şi le dăm preotului. Acatistele se pot
citi şi acasă, de către fiecare credincios. Cei care citesc Acatiste trebuie
să ştie că nu sunt unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci
totul depinde de cel care citeşte, adică de credinţa şi convingerea cu
care se roagă.
                            CUM SE SCRIU NUMELE
                        PE POMELNIC ŞI PE ACATIST
Numele celor dragi pe care vrem să le pomenească sfinţiţii preoţi,
trebuie scrise pe pomelnic corect, aşa cum le-au primit în Taina
Sfântului Botez şi nu folosind prescurtări (Bobo, Noni, Piţi, Mimi, Nae,
Uţa, Miticuş, Coco, Bibi, Ela, Ică, Ţuţu, Miţi...) sau diminutivele cu
care i-am alintat noi sau cei din jurul nostru. Spre exemplu citim uneori
pe pomelnice:
Mişu, Mihăiţă.... în loc de MIHAIL;
Lolu, Iulică.... probabil în loc de IULIAN;
Miţa, Mariţa, Măriuca, Măruţa, Marieta, Mărioara,
Maricica.... în loc de MARIA;
Tanţa, Tanţi.... în loc de CONSTANŢA;
Paulică.... în loc de PAUL;
Găbel, Gabi, Găbiţă, Biţă.... în loc de GABRIEL;
Culina.... în loc de NICULINA;
Gogu, Goguţă.... în loc de GRIGORE;
Costel, Costică, Tică, Ică, Tache, Costache.... în loc de
CONSTANTIN;
Adi, Adiţă.... în loc de ADRIANA;
Nuţi, Nuţa, Nuţica, Lencuţa, Lina, Lenuţa, Leana, Leanca.... în
loc de ELENA;
Nicu, Nicuşor.... în loc de NICOLAE;
Veta, Elisaveta.... în loc de ELISABETA;
Fane, Ştefi, Ştefăniţă.... în loc de ŞTEFAN;
Cristi, Cristişor.... în loc de CRISTIAN;
Ioniţă, Ionuţ, Ionică, Ică, Ionişor.... în loc de IOAN;
Gigi, Gigel, Ghiţă, Gheorghiţă.... în loc de GHEORGHE;
Lisandru.... în loc de ALEXANDRU;
Vassy, Vasilică, Sică.... în loc de VASILE;
Georgica, Geta.... în loc de GEORGETA;
Lucica, Luci, Luciana.... în loc de LUCIA;
Florinel.... în loc de FLORIN;
Florica, Flori.... în loc de FLOAREA;
Mitra.... în loc de DUMITRA;
Rica, Aurica, Reli.... în loc de AURELIA;
Amelia.... în loc de CAMELIA;
Pătru, Petrică, Petrache, Petrişor.... în loc de PETRE;
Catarina, Cati, Catrinel, Catrina.... în loc de ECATERINA;
Zâna.... probabil în loc de ZENOVIA;
Tibi.... de la TIBERIU;
Andra, Andi, Andruş.... în loc de ANDREI;
Jana, Janeta, Janina.... în loc de IOANA;
Fevica.... în loc de FEVRONIA.
Uneori întâlnim diminutive care nici nu sunt nume creştineşti şi
nici nu ştim rădăcina lor: Nina, Lia, Bebe, Neta, Cola, Norica, Ela,
Sica, Miorel, Edit
... În calendarul nostru oricât am căuta nu vom găsi nici un sfânt cu
numele: Tolică, Lori, Gimi, Lilică, Bebe, Puşa, Gogu, Deian, Miruna,
Rozeta, Patrichi...
Unii creştini pun la Botez copilului lor în loc de numele unui sfânt,
un diminutiv cum ar fi BEBE!. În copilărie, până la o anumită vârstă mai
merge cum mai merge să-l strigăm BEBE, dar după ce a atins o vârstă
respectabilă (spre exemplu 87 de ani), ne este greu să-i spunem:
„DOMNUL BEBE, CE MAI FACEŢI?“
Mai există şi oameni care le pun copiilor nume din diferite
domenii:
geografic: Elveţia, Asia, Europa;
din domeniul electric: Lumina;
din lumea filmelor: Supermanu, Vandana, Manix...;
din lumea electronicelor: Patifon...;
din industria metalurgică: Inoxidabil, Spadasin...;
din telenovele: Marimar, Sindbad, Manix..
Uneori, cei drept mai rar, găsim în pomelnicele anumitor persoane,
nume de zeităţi: DIANA, MINERVA, VENERA, AFRODITA... Mult
mai bine ar fi fost dacă purtau numele unui sfânt, căci sfântul
respectiv, s-ar fi rugat pentru ele cât ar fi fost în viaţă, iar în clipa
grea a morţii, ar fi mijlocit la Dumnezeu pentru iertarea celor sau
celora care i-a purtat numele.
De foarte multe ori găsim în pomelnice nume care nu sunt creştinortodoxe:
ALYSSA, JACK, GILBERT, GUNTER, VILMA, ENZO,
STREBETA, CLEOPATRA, MORGANA, DOLORES, VILUŢA,
GRAZZYANO, BELMONDO, ERICO, ANGEL, CRISA,
LORELLA, SUZETA, NATALINO, RICHY,SMOCKY, BINA,
FRANCO, VANESA, CILIBICA, ALPHRED...
Dacă nu sunt botezaţi într-o Sfântă Biserică Ortodoxă, nu-i putem
pomeni în rugăciuni. Şi iată un exemplu: A venit odată o doamnă care
voia să dea la Sfântul Altar un pomelnic pe motiv că are copiii bolnavi.
Privind pomelnicul, am observat nume pe care nu le poartă creştinii:
Ahmed, Husein...şi mi-a spus că este căsătorită cu un musulman şi
acelea sunt numele copiilor ei. Şi am întrebat-o: - „Sunteţi cununată cu
cel care ziceţi că vă este soţ?“ - „Nu, părinte, că nu vrea să intre în
Biserica Ortodoxă fiindcă nu crede că Iisus Hristos este Dumnezeu şi
nu m-a lăsat să botez nici copiii în religia noastră“. Şi atunci i-am zis:
- „Îmi pare tare rău că trebuie să vă spun, dar nu pot primi acest
pomelnic din două motive: în primul rând, pentru că aceşti copii,
nefiind botezaţi, nu-i putem pomeni în Sfânta Biserică şi în al doilea
rând pentru că dumneavoastră nu sunteţi cununată religios cu
musulmanul (lucru care nici nu se poate face) şi trăiţi în păcatul
desfrânării“.
                      MENŢIUNI CARE NU TREBUIE SCRISE
                                          ÎN POMELNICE
Copii din lume fără nume... Este cu totul greşit a scrie aşa ceva,
fiindcă neavând nume, preoţii nu-i pot pomeni şi apoi scrie „din lume“,
adică din care lume? Lumea aceasta sau cealaltă? În lumea aceasta nu
mai sunt, iar în cealaltă nu i-a primit Dumnezeu, nefiind botezaţi.
Ioni şi Ioane, prunci înainte de vreme... (adică copii care au fost
avortaţi şi dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, le-ar fi pus numele de Ion... şi
Ioana...)
Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi,
întrucât are fixată o învăţătură în această privinţă. Copiii avortaţi nu
intră în Împărăţia lui Dumnezeu, ei rămân în planul iconomiei, milei şi
iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei
nu sunt părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin
botez: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să
intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:5).
Tiberiu - spânzurat ; Elena - sinucidere acum 7 ani ; Alexandra
- sinucidere...
Cei sinucişi nu trebuie trecuţi pe pomelnice, întrucât conform
Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că
toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit.
Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci
este vinovat de osânda veşnică(Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce şi-au
curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem
pe pomelnic.
                           ALTE CERERI CE N-AR TREBUI
                            SĂ FIE NOTATE ÎN POMELNICE
Domeniul cererilor de pe pomelnice este foarte mare. Foarte mulţi
credincioşi, alături de nume adaugă pe pomelnic:
- Să vând video şi să nu mai vină garda financiară pe la chioşc;
- Baftă la revizie; Mersul de bine în afaceri;
- Să fiu văzută bine de şefi şi de restul personalului;
- Să fiu văzută bine de patron;
- Îmblânzirea şi potolirea şefilor;
- Înmuierea inimilor şefilor lui Lilică...;
- Obţinerea unei funcţii importante la locul de muncă;
- Avansarea în funcţie;
- Pentru patronii firmelor: BOMBOANA SRL; DAN-OIL şi S.C.
CÂRCEA;
- Ajutor în ancheta socială de la primărie;
- ştig de bani;
- Strângere de bani;
- Noroc şi câştig de bani ;
- Baftă; Succes şi prosperitate;
- Noroc şi mergere de bine ;
- Noroc, sănătate şi dar de la Dumnezeu;
- Noroc să aibă în viaţă...
Asemenea cereri nu trebuie să-şi aibă locul în pomelnicele noastre
fiindcă Dumnezeu ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă
(Matei16:33).
Iar despre idolul Noroc, iată ce ne spune Părintele Cleopa (în „Ne
vorbeşte Părintele Cleopa“, volumul 7, pagina 68): „Am văzut pe unele
pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe DRACUL NOROC,
zicând: Pentru norocul fetei, norocul băiatului, pentru norocul
familiei. De ce mi-aţi pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost
Noroc? Cel mai mare demon care a secerat milioane de suflete...“
             CERERI PENTRU ADUCEREA SCRISEI
                    ŞI DEZLEGAREA CUNUNIILOR
Aducerea scrisei cât mai repede, a ursitei, a destinului;
Dezlegarea cununiilor;
Dezlegare de cununie şi grabnică căsătorie;
Mă rog pentru un bărbat bun fără vicii;
Să mă dorească, să mă iubească cu o dragoste adevărată, să se
gândească în orice moment numai la mine şi să nu mai fie timid în
prezenţa mea;
Îndepărtarea femeilor beţivane, desfrânate şi clevetitoare care
vor să ne distrugă familia.
Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate. Ca atare,
omul este o fiinţă demnă, adică este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu:
„Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“...(Facerea 1:26). În
acelaşi timp omul este înzestrat cu liberul arbitru, omul fiind liber să
aleagă „ calea luminii” sau „calea întunericului”. Deci nu există scrisa,
destinul sau ursita cuiva, sau alt fel spus predestinarea, ci există doar
PREŞTIINŢA lui Dumnezeu. Chiar punerea ursitorilor la copii este
păcat, fiind o reminescenţă păgână. Spre exemplu: dacă ar exista„
scrisa“, la judecata lui Dumnezeu ar spune femeile cu avorturi sau cei
care au făcut desfrânare: „Doamne, pentru ce vrei să ne judeci, Tu
ne-ai predestinat să facem aceste păcate iar noi le-am făcut!“. Cât
despre dezlegarea cununiilor, în Molitfelnic, cartea după care slujesc
preoţii, nu există nici-o asemenea rugăciune.
                          CERERI DIN DOMENIUL JUSTIŢIEI
                              ŞI AL CIRCULAŢIEI RUTIERE
Întâlnim şi dorinţe de genul acesta:
Dreptate în procesul de partaj cu fosta mea soţie;
Reuşită la tribunal (curtea de apel) în procesul cu robii lui
Dumnezeu...;
ştigarea judecăţii în dosarul 19049/2003...;
Să fiu lăsată în liniştită posesie în curtea mea;
Demararea lucrărilor pentru apă şi rezolvarea problemelor
pământului;
Ferirea de accidente pe soselele şi autobenzile de circulaţie
naţionale şi internaţionale.
                      DESPRE ACATISTELE DE BLESTEM
Uneori, ce-i drept foarte rar, se aduce la Sfântul Altar câte un
pomelnic pe care scrie aşa:
Să le dea Domnul Dumnezeu duşmanilor ce ne doresc ei nouă...
(adică ce facem, venim la Sfânta Biserică să blestemăm sau să ne
rugăm?).
Iată încă un exemplu: Într-o zi a venit la mine un om înaintat în
vârstă, dintr-o comună din apropiere de Dunăre şi m-a întrebat:
„Părinte nu cumva ştiţi unde este aici, în Craiova, biserica neagră,
pentru că vreau să mă duc acolo şi să dau un ACATIST DE
BLESTEM pentru nişte vecini de-ai mei care mi-au făcut mult rău în
viaţă.“ Eu i-am spus: „Tăicuţă dragă, biserica neagră nu se află în
Craiova, ci în Braşov, şi nu se numeşte aşa pentru că acolo s-ar primi
acatiste de blestem, ci pentru că au incendiat-o turcii si de atunci a
ramas, neagra, afumată . Însă iată ce ne-a poruncit Dumnezeu: <<
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i
blestemaţi... Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui
Dumnezeu), căci scris este: A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti,
zice Domnul... Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele >>
(Romani 12:14-19-21)“.
                       DESPRE VISELE URÂTE ŞI DESPRE FARMECE
Alţi creştini insistă în pomelnice cu cereri către Dumnezeu pentru
izbăvirea de vise urâte şi de farmece, ca în exemplele următoare:
Îndepărtarea viselor urâte din somn;
Ferirea de duşmanii vizibili şi invizibili;
Anihilarea blestemelor;
Eliberare de sub atacurile satanice;
Plecarea farmecelor şi releleor din casă;
Spargerea de farmece şi spor în toate;
Limpezirea minţii duşmanilor şi îmblânzirea lor;
Ferirea de farmecele şi aruncăturile de la casa noastră;
Alungarea necuratului de lângă noi;
Alungarea ghinioanelor;
Izbăvirea de vrajbă...
Trebuie ştiut faptul că, farmece există, se fac, dar nu în acea măsură
exagerată cum cred unii. Toţi cei care nu se roagă dimineaţa, aprinzânduşi
„candela sufletului“, nu se roagă seara, nu iau anaforă şi apă sfinţită
dimineaţa pe nemâncate, nu spun „Tatăl nostru“ de câte ori se aşează la
masă, nu-i mulţumesc lui Dumnezeu după ce se ridică de la masă, nu
merg în fiecare Duminică la Sfânta Biserică, nu postesc cel puţin
Miercurea şi Vinerea, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc (cel puţin de
4 ori pe an), nu aprind candela în casă cel puţin când se roagă, nu fac în
fiecare sfânt post sau cel puţin o dată pe an sfeştanie casei în care
stau...sunt convinşi că au „FĂCĂTURI“. Adevărul este cu totul altul:
NU SUNT PE CALEA LUI DUMNEZEU! De fapt creştinii care
participă cu regularitate la slujbele din Sfânta Biserică Ortodoxă ştiu că,
dacă n-au făcut rău nimănui, chiar dacă cineva ar face farmece împotriva
lor, ele nu se prind, pentru că nu îngăduie Dumnezeu aşa cum ne şi spune
prin gura Sfântului Apostol Pavel: „...fiţi întelepţi spre bine (adică să
faceţi bine pe cât vă stă în putere) şi nevinovaţi faţă de rău (adică să nu
faceţi rău nimănui). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub
picioarele voastre pe satana (diavolul fiind duh, nu poate să fie zdrobit
sub picioarele cuiva dar ceea ce scrie aici se poate tâlcui prin faptul că
Dumnezeu nu-i va îngădui să facă rău)(Romani 16:19-20).
                   DESPRE CERERILE SFINTEI BISERICI
                                PENTRU TOATE NECAZURILE
Unele pomelnice cuprind fel de fel de cereri care nu ar trebui să fie
scrise, deoarece Sfânta Biserică are rugăciuni pentru toate necazurile,
nevoile şi neputinţele noastre. Pentru a înţelege mai bine de ce trebuie să
scriem pe pomelnic doar numele, iată o partea din rugăciunile pe care le
spune preotul slujitor în Sfântul Altar, scoţând părticele (miride) pentru
toţi cei al căror nume este scris pe pomelnice, pentru cei vii, în timp ce
spune prima rugăciune (cea de mai jos) şi pentru cei morţi când spune
cea de-a doua rugăciune:
1. „Primeşte, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor
tuturor fraţilor celor întru Hristos şi pentru tot sufletul creştinesc cel
necăjit şi întristat, carea are trebuinţă de ajutorul Tău; pentru
apărarea ţării acesteia şi a celor care vieţuiesc într-însa şi pentru
pacea şi bună aşezarea întregii lumi; pentru bunăstarea Sfintelor lui
Dumnezeu Biserici; pentru mântuirea şi ajutorul celor ce cu osârdie
şi cu frică de Dumnezeu se ostenesc şi slujesc, părinţi şi fraţi ai
noştri; pentru cei trimişi, pentru cei care sunt în călătorie; pentru
tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiţi; pentru
cei care sunt în judecăţi, în ocne, în închisori, în izgoniri, în necazuri
şi strâmtorări; pentru cei care ne urăsc şi pentru cei care ne iubesc
pe noi; pentru cei care ne miluiesc şi slujesc nouă şi pentru cei care
ne-au cerut nouă, nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii; pentru
fraţii noştri care sunt în slujbe, şi pentru toţi cei care slujesc şi au
slujit în sfânt locaşul acesta“.
2. „Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din
veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale moşilor,
ale părinţilor, ale maicilor, ale fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi
fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor dintr-o seminţie cu noi şi
ale tuturor celor care au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii
veşnice; ale ctitorilor Sfânt locaşului acestuia, ale miluitorilor şi
făcătorilor de bine; ale tuturor celor care s-au ostenit şi au slujit în
sfânt locaşul acesta: arhierei, arhimandriţi, ieromonahi, preoţi,
ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, slujitori şi dregători; ale
fericiţilor patriarhi, ale ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale
dreptmăritorilor creştini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile,
izvoarele, bălţile, puţurile, sau războiul i-a secerat şi cutremurul i-a
cuprins, tâlharii i-au ucis şi focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor,
jigăniilor şi la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; a celor
răpiţi fără de veste, ale celor arşi de trăsnete şi ale celor îngheţaţi în
munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor care au pătimit
în zile bune şi în nenorocire, în închisori şi în lagăre; ale celor pe
care i-au ucis calul sau grindina, zăpada, ploaia înmulţită, cărămida
şi ţărâna i-au împresurat şi de năpraznă au căzut; ale celor pe care
i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviţi
de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului şi a oricărui fel de
piatră; ale celor sfârşiţi de chiotul tare, de alergare grabnică, de
palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete,
de muşcături înveninate, de călcarea cailor, de sugrumare de cel de
aproape, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de
toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, de parte
bărbătească sau femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă
sau din uitare, Însuţi îi pomeneşte Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi
vârsta fiecăruia“.
De asemenea, în timpul Sfintei Liturghii, în ecteniile mari şi cele
mici sunt cuprinse tot felul de cereri pentru: pacea lumii şi a noastră a
fiecăruia, buna întocmire a văzduhului, îmbelşugarea roadelor
pământului, cei bolnavi, cei ce se ostenesc şi pentru a lor mântuire,
pentru ţara noastră, oraşe şi sate, pentru a fi izbăviţi de necaz,
nevoie, mânie, pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer,
pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi, pentru
ca să fim izbăviţi de tot necazul, mânia şi primejdia, pentru cei
adormiţi din neamurile noastre (stămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi
toţi cei dintr-o rudenie cu noi...).
Deci, pe pomelnic trebuie să trecem

doar numele celor pentru care ne rugăm !
                                         Iubiţi credincioşi,
Întrucât împlinirea cererilor şi a dorinţelor noastre bune şi decente,
presupune continuitate în rugăciune, înseamnă că a avea în Sfântul Altar
în permanenţă dat un pomelnic (anual sau reînnoit din 6 în 6 săptămâni),
trebuie să fie o preocupare consecventă a credinciosului. Ca nu cumva
să greşim şi să ni se spună ca şi celor doi Sfinţi Apostoli Iacob şi Ioan:
„Nu ştiţi ce cereţi!“ (Marcu 10:38), să recapitulăm cele ce le-am
învăţat din această cateheză:
1. Pomelnicul şi Acatisul se dau la Sfântul Altar pentru pomenirea
celor pentru care ne rugăm. Acatistul este şi el tot un pomelnic în care se
trec numai numele celor vii şi se dă preoţilor spre a-i pomeni pe cei
pentru care ne rugăm , înainte de slujba Sfântului Acatist (luni, miercuri
şi vineri).
2. Când dăm la o Biserică, la o Mănăstire, un pomelnic pe 6
săptămâni, pe 3luni, pe 6 luni sau pe un an întreg, scriem numele celor
vii în stânga iar numele celor morţi în dreapta.
3. Acatiste de blestem nu se dau şi nici nu se primesc în Sfânta
Biserică pentru că preoţii se roagă din tot sufletul numai pentru binele
tuturor.
4. Atât pe pomelnice cât şi pe acatiste să-i trecem în primul rând pe
slujitorii lui Dumnezeu fără de care nu ne-am putea mântui (patriarh,
mitropolit, episcopi, preot duhovnic, apoi călugări, călugăriţe etc.) şi
apoi pe cei dragi ai noştri.
5. Pe pomelnic, la rubrica celor vii, scriem numele corect, adică
cel cu care a fost botezat (dacă i s-au pus două nume, le scriem pe
amândouă).
6. În dreptul numelor scrise în pomelnic sau în acatist nu se trece
nici-o altă cerere (noroc, sănătate, bani, câştig la procese, dezlegări de
cununii, alungarea de farmece, aducerea ursitei...).
7. Când dăm pomelnic la slujba Sfântului Maslu scriem pe el
numai numele celor vii.
8. De asemenea, atunci când dăm pomelnicul la slujba Litiei vom
trece pe el numai numele celor vii.
9. Lângă numele celor morţi nu trebuie să mai adăugăm nimic
altceva (spre exemplu: nespovedit, neîmpărtăşit şi fără lumânare) sau
(adică nespovedit ), ††(adică nespovedit şi neîmpărtăşit), †††(adică
nespovedit, neîmpărtăşit şi fără lumânare).
10. Să nu mai scriem la rubrica celor morţi „Copii din lume fără
nume“ sau „Ioni şi Ioane, prunci înainte de vreme... “.
11. Să nu trecem în rubrica celor morţi pe cei care s-au sinucis.
   12. Să nu mai adăugăm după numele celui decedat menţionări ca acestea: „Pomenit(ă) de 3 zile, 6 zile, 9 zile, 6 săptămâni, 1an, 7 ani...“.

                          Iată, în imaginile de mai jos, un exemplu
                                    de pomelnic şi de acatist:




Bibliografie: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1995; Preot prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie
    si înnoire în slujirea liturgică, Editura Episcopiei Dunării de jos, Galaţi, 2001; Preot dr.
Ioan  Mircea, Dicţionar al Noului Testament, E.I.B.M. al B.O.R.,1995; Învăţătura de
   
credinţă   creştin ortodoxă, Cluj, 1993;
 Pr. prof. Nicolae Necula, „Cum şi ce trebuie să se roage creştinii
în locaşul de cult şi în rugăciunea particulară“; Vestitorul Ortodoxiei, ianuarie, 2002, pag. 15.

22 septembrie 2014

Completare la cateheza despre Lumânare, candelă şi mântuire

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
                                                                                                       PREOT IOAN
    În cadrul cultului lumânările se aprind şi se ţin în mână sau se pun în sfeşnice. La evrei, candela avea forma unui sfeşnic cu şapte braţe aşezate pe o ţeavă, pentru untdelemn, cu orificii pentru fiecare braţ. Creştinii proveniţi din evrei au adus cu ei deprinderea de a folosi lumânări şi candele în cultul creştin. „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui“ (Matei 25:1). „Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele“ (Psalm 118:105).
Când se arde candela, în faţa Sfintelor icoane, îngerul candelei, înger păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială. Stă deci atâtea zile cât ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo, tot atâtea zile te plimbi prin Rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ, şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te duci la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale din viaţă. Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta care o face în Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, îţi aduce o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin. Iată cum ţi-ai pregătit grădina ta în ceruri încă fiind tu în viaţă şi pe pământ. Dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi între timp candela s-a stins, primul lucru pe care îl faci, spălându-te mai întâi pe mâini, este s-o aprinzi. Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te  iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o aprinzi din nou. Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă, cu voia lui Dumnezeu, să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, cu lumina candelei te însoţeşte îngerul pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumânare aprinsă şi nu mori în întuneric.
 Când aprinzi candela sau adaugi ulei, adu-ţi aminte de turcul acela care aprinde în fiecare zi candela la icoana Sfântului Nicolae (icoana o luase dintr-o Biserică creştină pe care o jufuiseră semenii săi după căderea Constantinopolului) şi de minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce îi prădase casa în lipsa sa. Este bine să dai de pomană, pentru mântuirea sufletului tău candele. Dumnezeu şi Maicuţa Domnului să vă aibă sub Sfântul Acoperământ. (Din sfaturile părintelui Nicolas, Mănăstirea Marea Meteora, Grecia).

                             De ce aprindem candela înaintea icoanelor


 În primul rând – deoarece credinţa noastră este lumină. Hristos a spus: „Eu sunt lumina lumii“ (Ioan 8: 12). Candela ne aminteşte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând – pentru a ne reaminti de virtuţile strălucitoare întrupate de Sfântul înaintea icoanei căruia aprindem candela, întrucât Sfinţii sunt numiţi „fii ai luminii“ (Ioan 12: 36; Luca 16: 8).
 În al treilea rând – pentru a ne mustra pentru faptele noastre întunecate, pentru dorinţele şi gândurile noastre viclene, pentru a ne chema pe calea luminii Evangheliei, şi astfel să fim mai râvnitori în a împlini poruncile Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre cele bune“ (Matei 5:16).
 În al patrulea rând – deoarece candela reprezintă mărunta noastră jertfă adusă Domnului, Care pe deplin S-a dat pe Sine Însuşi ca jertfă pentru noi, şi ca semn de recunoştinţă şi de iubire arzândă faţă de El, de la Care cerem în rugăciune viaţa şi sănătatea, mântuirea şi tot ceea doar nemărginita iubire cerească poate dărui.
În al cincilea rând – pentru ca îngrozirea să cuprindă duhurile cele rele care uneori se năpustesc asupra noastră chiar şi la vremea rugăciunii, răspândindu-ne gândurile de la Ziditorul nostru. Puterile cele viclene îndrăgesc întunericul şi se cutremură la vederea oricărei lumini, mai ales înaintea celei ce vine de la Dumnezeu şi de la cei bineplăcuţii ai Săi.
În al şaselea rând – pentru ca lumina să ne dezrobească din chingile iubirii de sine şi să ne înalţe către uitarea de sine. Aşa precum untdelemnul şi fitilul ard în interiorul candelei, supuse voii noastre, tot astfel şi noi să avem întotdeauna sufletele înflăcărate de iubire în toate suferinţele noastre, de-a pururi plecându-ne voii dumnezeieşti.
 În al şaptelea rând – pentru a ne învăţa că aşa precum candela nu se poate aprinde singură, fără ajutorul nostru, tot astfel, inima noastră - candela noastră lăuntrică - nu se poate aprinde fără focul harului dumnezeiesc, chiar de s-ar împodobi cu toate virtuţile. Cu adevărat, toate aceste virtuţi ale noastre se aseamănă materiei combustibile, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu. În al optulea rând – pentru a ne aminti că, mai întâi de toate, Ziditorul lumii a creat lumina, şi abia după aceea toate celelalte: „Şi a zis Dumnezeu, să fie lumină: şi a fost lumină“ (Facere 1:3).
Aidoma trebuie să se petreacă şi în viaţa noastră duhovnicească, adică înainte de orice altceva lumina adevărului lui Hristos să lumineze înlăuntrul nostru. Căci de la această lumină a adevărului lui Hristos orice faptă bună a noastră răsare, se înfiripează şi creşte înăuntrul nostru (Sfântul Nicolae Velimirovici).
Fie ca Lumina lui Hristos să strălucească şi în sufletele noastre! Nu există suficient întuneric în tot universul ca să biruiască lumina unei singure candele!!!

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ