21 noiembrie 2012

Intrarea in biserica a Maicii Domnului!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Astăzi Fecioara Maria a fost adusă la Ierusalim, în biserica Domnului să se roage, să vorbească cu Dumnezeu şi cu îngerii, să se îndumnezeiască, să se facă biserică vie a Duhului Sfânt, să se pregătească pentru a naşte pe pământ pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Maica Domnului
s-a născut prin rugăciune, a petrecut 12 ani la templu numai în post, în rugăciune şi în neîntinată feciorie.

Dar cum a trăit Fecioara Maria la templu 12 ani?
Templul lui Solomon, care fusese refăcut de Zorobabel, avea în jurul lui 90 de camere, cum arată vechiul istoric iudeu Iosif Flavius.
Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care îşiduceau văduvia în curăţenie, în post şi rugăciune şi erau pururea în templu. Aşa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Aşer şi alte multe văduve care petreceau şi se hrăneau din venitul templului şi slujeau la curăţenie şi latoate trebuinţele lui.
Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere în care locuiau nazoreii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriţi,asemenea călugărilor de astăzi.

Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camereunde petreceau fecioarele templului.
Toţi credincioşii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat, le aduceaula templul lui Solomon şi le dădeau sub îngrijirea preoţilor şi arhiereilor, să petreacă în rugăciuni şi cântări, cosind veşminte şi broderii şi spălând şi curăţind templul. Într-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioară Maria şi a dat-o în mâna fecioarelor celor mai în vârstă.
Fiind foarte luminată de Duhul Sfânt aici a învăţat Fecioara Maria toată Scriptura, precum şi lucrul de mână, aşa cum învaţă şi Sfântul Ghermano.

Şi semirau fecioarele celelalte de isteţimea şi de curăţia minţii ei, căci a deprins îndatătoată dumnezeiasca Scriptură şi tot lucrul mâinilor, cel mai gingaş şi mai curat pentru folosul templului. Şi era iubită de toţi pentru înţelepciunea ei.

Despre nevoinţa ei îngerească în templu ne spun sfinţii Teofilact, Ghermano,Teodorit şi alţi părinţi bisericeşti, că Fecioara Maria priveghea de seara pânădimineaţa în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu, în răpire şi în extazul minţii.



Acolo se ruga pentru mântuirea întregului neam omenesc.

În zorii zilei adormea puţin, apoi iar se scula la rugăciune. Şi era purureaîn genunchi de la ceasul al treilea până la al nouălea, când se ducea la locaşulfecioarelor şi începea lucrul mâinilor.
Însă, cum spun Sfinţii Părinţi , pururea era
în rugăciune şi cugetare la legea lui Dumnezeu ziua şi noaptea.

Seara la ora şase venea Arhanghelul Gavriil şi i aducea Fecioarei Maria hrană îngereascădin cer în Sfânta Sfintelor. Aşa sa hrănit ea timp de 12 ani, nu cu hrană pământească, ci numai cu hrană cerească adusă de Arhanghelul Gavriil.

Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori îl vedea şi se
minuna foarte, cum un înger din cer vine s-o hrănească pe această copilă, să-i
aducă o dată pe zi împărtăşire îngerească şi cugetaîntru sine:
"Oare ce are să fie această Fecioară aleasă de Dumnezeu?"

Îşi aducea aminte că Dumnezeu a hrănit un popor întreg în pustie cu mană;
îşi aducea aminte că Dumnezeu a hrănit pe Ilie proorocul, dar a trimiscorbii săi aducă de două ori pe zi hrană.
Îşi aducea aminte Zaharia că Dumnezeu a hrănit pe Daniil în groapa cu lei,
dar n-a venit nici un înger, ci a răpit îngerul pe Proorocul Avacum din
Ierusalim cu pâine şi zeamă, cum spune Scriptura, şi l au dus să hrănească
pe Daniil în groapa leilor, când acesta striga:
"
Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, că am flămânzit!"


Aşa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria în Sfânta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de înţelepciune. Era ca un serafim pentru că ardea cu dragostenecontenită pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zămislit
-o în pântecele sterp al mamei sale. Inima ei era în cer, iar trupul ei curat era în Sfânta Sfintelor, ca un înger cuvântător şi dumnezeiesc căreia îi slujea cel mai mare peste arhangheli,
Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neîncetat în rugăciunea inimii şi Îl odihnea pe Dumnezeu în gândirea ei cu lacrimi şi extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hrănea şi o păzea pentru că era biserică a Dumnezeului celui viu şi se pregătea să fie sălaş al Mântuitorului lumii, pe Ca
re nu-L încape cerul şi pământul.
Fraţilor, dacă am alege partea Mariei în viaţa noastră, dacă am sta la
picioarele Domnului ca Fecioara în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune şi în
gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii dincer; dar noi ne punem nădejdea mai mult în mâinile şi în priceperea noastră.

Dar iată ce spune proorocul Ieremia:
Blestemat este omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc
(Ieremia 17, 5). În alt loc zice: Nebun este acela
care sărută mâinile sale şi zice că acestea mau hrănit pe mine. Te
-au hrănit mâinile tale? Dar dacă Dumnezeu îţi dădea o boală, ai fi putut face ceva cumâinile şi cu priceperea ta?

La fel şi psalmistul zice:
Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni
(Psalm 54, 25).
Să nădăjduim mai întâi în Dumnezeu şi apoi să lucrăm cu cinste, cu dragoste şi cu dreptate
, că zice iarăşi Scriptura:
Cel ce nu vrea să lucreze, acela să nu mănânce
(II Tesaloniceni 3, 10).
Deci lucrul nostru trebuie să fie însoţit de rugăciune, să fie început şi terminat cu rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu şi atunci toate vor fi cu spor.
Ea şi acum se roagă neîncetat în bisericile noastre, împreună cu toţi sfinţii, pentru noi, pentru mamele şi copiii noştri, pentru toţi cei ce cred în Dumnezeu şi iubesc poruncile Lui.
Maica Domnului stă în genunchi înaintea Preasfintei Treimi şi se roagă împreună cu îngerii şi cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea păcatelor şi mântuirea tuturor oamenilor.
Să ne rugăm şi noi, fraţilor, lui Dumnezeu împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii. Să venim cât mai regulat la Sfânta Biserică, mai ales în Duminici şi sărbători.
Să ascultăm cu evlavie sfintele slujbe, să ducem viaţă curată pe pământ, să ne iubim unii pe alţii şi să iertăm, ca să fim iertaţi.
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-ne pe oi!"
Amin!


Și noi am intrat de o săptămână în lucrarea postului…pe care o lucrăm zi de zi, în
fiinta noastră.
Postire pentru luminare.
Postire pentru curăție.
Postire pentru împrietenire cu toți.
Postire ca revedere/ reevaluare de sine.
Postire ca citire, ca ascultare de ceva frumos, ca bucurie de colind.
Postire și iar doinire. Pentru că trebuie să ne doinim/ să ne spunem cu durere păcatele în fața lui Dumnezeu.
Pentru că o să cădem, de nu știu câte ori,și în postul ăsta…dar nădăjduim!

Nădăjduim la tine, Prea Curată Stăpână, să ne ajuți nouă, împreună cu toțI Sfinții
și cu toate Puterile cerești, ca să ne pocăim frumos și să ne bucurăm întru iertarea Domnului nostru!

17 noiembrie 2012

Cele cinci cai de pregatire a sufletului



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



"Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu" (Romani 12, 1)

Un om din California a vazut intr-una din vitrinele unui magazin de portelanuri si cristaluri o vaza tare frumoasa care i-a patruns inima de cum a vazut-o. Astfel, a inceput sa faca economii si cand a adunat suma respectiva a mers si a cumparat vaza mult dorita. Bucuria a fost foarte mare, asa ca a luat vaza si mergand acasa a asezat-o la loc de cinste, in cea mai buna incapere.

Cu timpul, in contrast cu frumusetea vazei de portelan, omului i s a parut ca peretii acelei incaperi sunt degradati si i-a zugravit. Dupa un timp oarecare a considerat ca dusumeaua este uzata si a inlocuit-o. Mai apoi i s-a parut ca geamurile sunt murdare si le-a curatat. Pentru ca si mobila din acea odaie i-a parut veche si uzata, a inlocuit-o cu una noua. Si astfel el a facut o incapere frumoasa si stralucitoare, pe masura acelei vaze pe care a cumparat-o.

Cele cinci cai
Epicur, un filosof neinteles in mare masura, scria: "Nu este niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a te ingriji de bunastarea sufletului". In timp ce incercam sa intelegem ce anume ar putea insemna pentru noi ingrijirea sufletului, poate ar fi bine sa tinem minte principiul epicurian care spune ca rasplata pe care o cautam ar putea fi una destul de obisnuita si s-ar putea gasi chiar sub nasul nostru, chiar atunci cand privim stelele sperand intr o revelatie extraordinara sau in atingerea perfectiunii.

Mare lucru este sufletul. Cel mai mare din cate exista. Cineva a spus "Universul nu are nimic mai pretios decat sufletul omenesc". Mare este si valoarea sa. Pentru aceasta va spun neincetat: "Daca cineva aseaza intr-o parte a cantarului toate bogatiile pamantului, tot aurul si argintul, toate rangurile si titlurile, toate bunatatile materiale, intreg Cosmosul, iar in cealalta parte ar pune un suflet omenesc, cantarul se va inclina in partea in care se afla sufletul. Pentru valoarea lui, Domnul Hristos a spus mereu aceste cuvinte: "Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?" (Matei 16, 26). Infinita este valoarea sufletului. De aceea, infinita trebuie sa fie si grija noastra pentru el.

Cinci sunt caile prin care noi, crestinii ortodocsi, ne putem pregati sufletul: rugaciunea, postul, participarea la Sfanta Liturghie, citirea din Scriptura si Dumnezeiasca Euharistie.

Rugaciunea
Rugaciunea este pentru suflet ceea ce este hrana pentru trup. Rugaciunea este o scara pe care ne suim spre cer cu mintea si cu inima, iar Dumnezeu coboara la noi si ne impartaseste harul Sau sfintitor care este tot atat de folositor vietii duhovnicesti, precum este ploaia pentru pamantul insetat. Rugaciunea, fiind hrana sufletului, nu trebuie sa lipseasca din cugetul si din inima noastra niciodata. Sfantul Apostol Pavel ne invata: "Rugati va neincetat" (1 Tesaloniceni 5, 17).

Rugaciunea este legatura noastra permanenta cu Dumnezeu care ne mentine cugetele treze si ne inalta sufletele. Cand ne rugam, noi suntem insotiti de sfinti prin rugaciunile lor, dupa cum ni se arata in descoperirea facuta de Sfantul Ioan: "..si fumul tamaii s a suit din mana ingerului inaintea lui Dumnezeu impreuna cu rugaciunile sfintilor". Dar modelul cum trebuie sa ne rugam si ce trebuie sa cerem in rugaciunile noastre il avem in rugaciunea "Tatal nostru...", care ne a fost transmisa prin ucenicii Mantuitorului care i au spus: "Doamne invata ne sa ne rugam".

Drept, aceea, si noi, fratilor, sa nu cautam loc de rugaciune, nici sa o graim cu lungi cuvinte impodobita, ci oriunde esti, asa sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste ma pe mine pacatosul!"

Referitor la locul de rugaciune, Sfintii Parinti ne spun ca rugaciunea este ascultata in tot locul, daca se face cu credinta. Astfel Sfantul Pavel nu in Biserica s a rugat, ci inchis in temnita si cu picioarele in butuci, nici sezand drept, nici genunchii plecandu si, ca nu putea sa stea astfel in butucul in care i erau prinse picioarele si Dumnezeu i a ascultat rugaciunea.

Postul
Postul cel bineprimit este departarea de pacate, instrainarea de patimi, dragostea cea catre Dumnezeu, osteneli in abtinerea de la anumite mancaruri, lacrimile de umilinta si milostenia. Nu este imparatia lui Dumnezeu mancare si bautura, ci dreptate, nevointa, sfintenie...

Vreme de pocainta si pricinitoare de viata vesnica este nevointa postului numai daca vom intinde mainile spre facerea de bine. Milostenia unita cu postul scapa pe om chiar si de la boli grave.

Participarea la Sfanta Liturghie
Participarea la Sfanta Liturghie are fagaduinta prezentei Mantuitorului intre cei care se roaga: "Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 20). In Biserica primim invatatura crestina pentru intarirea credintei noastre, prin cuvantul Evangheliei, Apostolului, prin Cazanie, predicile slujitorilor si prin citirile si cantarile duhovnicesti ce alcatuiesc sfintele slujbe. In Biserica primim harul sfintitor, ne infratim prin rugaciune si cantare cu ceilalti credinciosi, fara deosebire de stare si de varsta, slavind pe Dumnezeu "cu o gura si o inima". La Sfanta Liturghie se infatiseaza privirilor noastre Trupul tainic al Domnului Iisus Hristos, adica biserica cea vie.

Citirea Sfintei Scripturi
Dintre citirile duhovnicesti pe care le putem face in casele noastre, cand sufletul ne indeamna sa-l indestulam cu hrana pentru mantuirea lui, cea mai de seama este Sfanta Scriptura. Ea cuprinde cartile scrise prin insuflarea Sfantului Duh in timpul unei perioade de peste 1500 de ani. Scriptura este cartea sfanta a Bisericii si aceasta ii garanteaza adevarul; ea a pastrat o de cand a aparut fiecare carte si a transmis o generatiilor de crestini. Biblia este de mare folos pentru mantuirea noastra: "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre intelepciunea cea intru dreptate" (2 Timotei 3, 16).

Impartasania
Prin Dumnezeiasca Euharistie ne unim cu insusi Domnul Iisus Hristos, izvorul nesecat al tuturor darurilor, al vietii si nemuririi noastre. Mantuitorul a fagaduit ca va da credinciosilor sai "painea vietii" care i Trupul Sau, dand certitudinea ca oricine mananca din Trupul Sau si bea din sangele Sau are viata vesnica (Ioan 6, 48 58). La Cina cea de Taina a indeplinit aceasta fagaduinta atunci cand, luand painea, a binecuvantat o si frangand o a dat o ucenicilor sai spunandu le: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu"; totodata, luand paharul si multumind, le a dat spunandu le: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26 28).

Sub chipul painii si al vinului, primim cu adevarat impartasirea Trupului si Sangelui lui Iisus Hristos (1 Corinteni 10, 16). De dorit este ca fiecare crestin sa se cuminece cat mai des, pregatindu se insa din vreme ca sa l primeasca pe Domnul Iisus Hristos in curatia constiintei si a inimii sale.

Am aratat, asadar, cum prin cele cinci cai practicate omul se curateste, se lumineaza ajutat fiind si de harul lui Dumnezeu.

In perioada postului mare e bine, de asemenea, sa vorbim cat mai putin si ce trebuie si sa ne abtinem de la manie, asa cum frumos ne indeamna Apostolul Iacob: "Fii grabnic la auzit, zabavnic la grait, zabavnic la manie".

Asadar, se poate vorbi de o anumita tactica si strategie in aplicarea celor cinci cai de primenire a sufletului si a modurilor de infruntare a patimilor omenesti. Iata, bunaoara, un bun strateg in cele ale razboiului nevazut, Sfantul Ioan Colov care ne da urmatorul sfat: "Asemenea sunt unui om care sade sub un copac mare si vede multe fiare si taratoare venind spre dansul. Si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si scapa. Asa si eu stau in chilia mea si vad cugetele cele viclene venind impotriva mea. Atunci ma urc in copacul vietii, la Dumnezeu, prin rugaciune si post, izbavindu-ma, in felul acesta, de vrajmas".

In consecinta, se impune ca si noi, crestinii ortodocsi, sa pregatim incaperea sufletului nostru pentru a l primi pe Iisus Hristos, "Cel mai frumos dintre fiii oamenilor", cum spune psalmistul David.

Fie ca Iisus Hristos si Maica Domnului sa ne ajute sa tinem postul Nasterii Pruncului Iisus spre folosul sufletului, al trupului si pentru mantuirea noastra. Amin.

Stefan Popa
Cluj-Napoca

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ