DOAMNE AJUTA!
Articol preluat din formula as...
Cel mai mare pelerinaj al Ardealului
* Pelerinajul la Nicula, de Sfanta Marie Mare, rescrie, an de an, insusi drumul vietilor noastre. Un urcus greu, opintit, pe cai strajuite deopotriva de sfinti si de semne dumnezeiesti, dar si de infinite tentatii lumesti. Un drum cu ceturi grele, de nu mai vezi la doi pasi, dar si cu seninuri aducatoare de liniste. Un drum lung, foarte lung, pe care singura credinta te poate mana, iar la capatul drumului - speranta. Speranta in puterea facatoare de minuni a Maicii Domnului *
Minunea de la Nicula
O luna intreaga a plans Maicuta Domnului la Nicula. Ochii cei mari si milosi au prins a lacrima pe15 februarie 1699, siroind amarnic pe lemnul pictat cu har de preotul Luca din Iclod. Soldatii catolici din armata imperiala de
Hohenzollern, cantonati langa Nicula, care veneau adesea sa se roage la biserica ortodoxa din sat, au fost primii care au bagat de seama minunea si i-au dat de stire preotului Mihail Popa. Intr-o saptamana, vestea s-a raspandit pana hat, departe, pe toate coclaurile Ardealului. S-au gasit multi carcotasi. Au cercetat atent icoana, in cel mai mic detaliu, la lumina sfesnicelor, apoi au sfarsit si ei prin a se inchina Maicii Domnului. Minune Curata! Fata cea lungareata, de culoarea spicului de grau, cu ochi negri si privire plina de gratie, in toata splendoarea si farmecul ceresc, cum nimeni pana la Luca din Iclod nu reusise sa cuprinda sub magia penelului sau, fata aceea a Maicii Domnului li se arata plansa toata, celor ce o priveau. Erau zile cand lacrimarea se oprea, ca sa inceapa mai dramatic dupa o vreme. Cum ii stergeau oamenii lacrimile, cum apareau altele. Intr-una din zile, niste soldati mai milostivi au pus o marama alba sub icoana. Dimineata, au gasit-o uda toata. Lumea privea infiorata si se ruga neincetat, in timp ce inaltii prelati de la Cluj strangeau marturii peste marturii, pentru a intari intru vesnicie adevarul nemaipomenit al minunii de la Nicula. Multi ardeleni au vazut atunci cu ochii lor minunea si au inteles ca Maica Domnului e alaturi de ei, de crestinii osanditi la asuprire straina, iar rugile la icoana facatoare de minuni n-au incetat nicicand, de atunci. Ochii cei mari si milosi ai Fecioarei au secat de lacrimi pe 12 martie, in acelasi an, dar ochii indurerati ai celor ce o cauta pentru alinare siroiesc mereu la Nicula.
Pelerinajele la icoana facatoare de minuni a Maicutei au luat amploare pe an ce trecea, pana la Marea Unire. Intre razboaie, pe timpul pastoriei Episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, pana la 50.000 de oameni se adunau pentru a se ruga la icoana facatoare de minuni a Fecioarei si pentru a se umple de chemarile la pace si dragoste de tara si de Dumnezeu ale Prea Sfintitului. Iar traditia marilor pelerinaje a fost reinnodata in mod fericit dupa Revolutie. Sute de mii de credinciosi, atat ortodocsi, cat si greco-catolici, iau drumul Niculei, in preajma zilei de 15 august. Aici, pelerinii au ascultat an de an faimoasele predici ale Mitropolitului Bartolomeu al Clujului. Vladica Bartolomeu a consacrat un adevarat cult in jurul manastirii, locul sau preferat de asceza si rugaciune, dar si locul in care, inspirat de Duhul Sfant, a realizat una dintre cele mai plastice diortosiri ale Bibliei in limba romana.
Calea crucilor
Articol preluat din formula as...
Cel mai mare pelerinaj al Ardealului
* Pelerinajul la Nicula, de Sfanta Marie Mare, rescrie, an de an, insusi drumul vietilor noastre. Un urcus greu, opintit, pe cai strajuite deopotriva de sfinti si de semne dumnezeiesti, dar si de infinite tentatii lumesti. Un drum cu ceturi grele, de nu mai vezi la doi pasi, dar si cu seninuri aducatoare de liniste. Un drum lung, foarte lung, pe care singura credinta te poate mana, iar la capatul drumului - speranta. Speranta in puterea facatoare de minuni a Maicii Domnului *
Minunea de la Nicula
O luna intreaga a plans Maicuta Domnului la Nicula. Ochii cei mari si milosi au prins a lacrima pe15 februarie 1699, siroind amarnic pe lemnul pictat cu har de preotul Luca din Iclod. Soldatii catolici din armata imperiala de
Hohenzollern, cantonati langa Nicula, care veneau adesea sa se roage la biserica ortodoxa din sat, au fost primii care au bagat de seama minunea si i-au dat de stire preotului Mihail Popa. Intr-o saptamana, vestea s-a raspandit pana hat, departe, pe toate coclaurile Ardealului. S-au gasit multi carcotasi. Au cercetat atent icoana, in cel mai mic detaliu, la lumina sfesnicelor, apoi au sfarsit si ei prin a se inchina Maicii Domnului. Minune Curata! Fata cea lungareata, de culoarea spicului de grau, cu ochi negri si privire plina de gratie, in toata splendoarea si farmecul ceresc, cum nimeni pana la Luca din Iclod nu reusise sa cuprinda sub magia penelului sau, fata aceea a Maicii Domnului li se arata plansa toata, celor ce o priveau. Erau zile cand lacrimarea se oprea, ca sa inceapa mai dramatic dupa o vreme. Cum ii stergeau oamenii lacrimile, cum apareau altele. Intr-una din zile, niste soldati mai milostivi au pus o marama alba sub icoana. Dimineata, au gasit-o uda toata. Lumea privea infiorata si se ruga neincetat, in timp ce inaltii prelati de la Cluj strangeau marturii peste marturii, pentru a intari intru vesnicie adevarul nemaipomenit al minunii de la Nicula. Multi ardeleni au vazut atunci cu ochii lor minunea si au inteles ca Maica Domnului e alaturi de ei, de crestinii osanditi la asuprire straina, iar rugile la icoana facatoare de minuni n-au incetat nicicand, de atunci. Ochii cei mari si milosi ai Fecioarei au secat de lacrimi pe 12 martie, in acelasi an, dar ochii indurerati ai celor ce o cauta pentru alinare siroiesc mereu la Nicula.
Pelerinajele la icoana facatoare de minuni a Maicutei au luat amploare pe an ce trecea, pana la Marea Unire. Intre razboaie, pe timpul pastoriei Episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, pana la 50.000 de oameni se adunau pentru a se ruga la icoana facatoare de minuni a Fecioarei si pentru a se umple de chemarile la pace si dragoste de tara si de Dumnezeu ale Prea Sfintitului. Iar traditia marilor pelerinaje a fost reinnodata in mod fericit dupa Revolutie. Sute de mii de credinciosi, atat ortodocsi, cat si greco-catolici, iau drumul Niculei, in preajma zilei de 15 august. Aici, pelerinii au ascultat an de an faimoasele predici ale Mitropolitului Bartolomeu al Clujului. Vladica Bartolomeu a consacrat un adevarat cult in jurul manastirii, locul sau preferat de asceza si rugaciune, dar si locul in care, inspirat de Duhul Sfant, a realizat una dintre cele mai plastice diortosiri ale Bibliei in limba romana.
Calea crucilor
