28 aprilie 2011

Invierea Domnului - Sfintele Pasti

DOAMNE AJUTA!


Pastile este cea mai veche si cea mai importanta sarbatoare crestina, fiind celebrat inca din epoca apostolica. Sfantul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre Sarbatoarea Pesah, a evreilor, lui Iisus Hristos si i-a indemnat pe crestini sa-l omagieze pe Mantuitor. Numele de Pasti a fost rostit de primii crestini la comemorarea anuala a Cinei celei de Taina. In primele veacuri ale crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastile Crucii si Pastile Invierii. Cu timpul, intelesul cuvantului Pasti s-a restrans numai la Sarbatoarea Invierii. Celebrarea incepea dupa prima luna plina ce urma echinoctiului de primavara. Deoarece data Pastelui este legata atat de echinoctiul de primavara, cat si de fazele Lunii, stabilirea acestuia a dus la calcule diverse si complicate, mai ales ca multe orase mari nu luau in consideratie aceeasi zi pentru echinoctiul de primavara. Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic au stabilit, in anul 325, ca toata crestinatatea sa sarbatoreasca Pastile in prima duminica cu luna plina a echinoctiului de primavara, fara a fixa precis data acestui echinoctiu. Urmand aceasta regula, Pastile nu putea fi mai devreme de 22 martie si mai tarziu de 25 aprilie.
Aceste zile ale celei mai importante sarbatori crestine care si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, aduc fiecaruia dintre noi un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa cat si de traditii: oul pictat sau incondeiat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale, cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii. In seara de Inviere, conform traditiei, toata lumea merge la biserica pentru a participa la slujba si pentru a lua lumina. La sfarsitul slujbei, preotul imparte tuturor Pasca, adica paine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma. Fiecare credincios poarta in mana o lumanare aprinsa din lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Aceasta lumanare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului.
Catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastile decalat, dar lumea ortodoxa de rit vechi sau nou a convenit sa-l celebreze in acelasi timp. Culte precum cel penticostal, adventist sau baptist sarbatoresc Pastile alaturi de religia majoritara - in Romania alaturi de ortodocsi, iar in Occident alaturi de catolici. Indiferent de confesiune, Invierea lui Iisus este momentul pe care intreaga lume il sarbatoreste in acelasi spirit, chiar daca la date diferite. Slujba de Inviere incepe de la miezul noptii, practicata inca din Evul Mediu, cand oamenii asteptau rasaritul soarelui pentru a se porni in procesiunea spre biserica.


Asa cum se obisnuieste din strabuni, slavitul praznic al Invierii Domnului este intampinat cu salutul crestinesc: "Hristos a inviat!" spus cu toata inima, la care raspundem senini, cu toata convingerea: "Adevarat a inviat!" Invierea lui Iisus este pentru noi crestinii o certitudine, un adevar de credinta si totodata un adevar istoric, un adevar suprarational devenit fapt istoric, realitate. Este o minune a lui Dumnezeu demonstrata istoric, un miracol inscris cu martori in filele istoriei, pentru eternitate.
Tinand seama de cele doua naturi unite tainic in persoana lui Iisus, cea omeneasca si cea divina, Invierea Domnului este, dupa cele doua firi, istorie si miracol, fapt istoric si divin totodata. Ca fapt istoric, evenimentul Invierii s-a petrecut pe cand, la Roma, domnea imparatul Tiberiu iar in Palestina guvernatorul Pilat.
Invierea Domnului este un eveniment probat cu martori, numerosi fiind cei ce L-au vazut si-au stat de vorba cu El dupa Invierea Sa. Primul martor a fost Maria Magdalena, dar L-au vazut si-au stat de vorba cu El si femeile mironosite. Petru si Ioan au fost primii Sai ucenici care au alergat la mormant, dar l-au gasit gol, acolo aflandu-se numai giulgiul de inmormantare. Ei au crezut ca Domnul a inviat cu adevarat, dupa cuvantul Scripturii. In aceeasi zi, Iisus s-a aratat celor doi ucenici Luca si Cleopa, care mergeau spre Emaus, iar in seara aceleiasi zile s-a aratat ucenicilor Sai, care se adunasera de frica iudeilor, intr-o casa, zicandu-le: "Pace voua! Eu sunt, nu va temeti".
Un martor cu totul incontestabil ca Iisus a inviat este Sfantul Apostol Pavel, care, intalnindu-se si stand de vorba cu El, pe drumul Damascului, din adversarul cel mai de temut al lui Iisus si al crestinilor, a devenit Apostolul neamurilor, marele propovaduitor si martor al Invierii Domnului.
In afara de martorii invierii Domnului sunt si marturiile acestora din care reiese in mod cu totul evident ca Invierea Domnului e un eveniment istoric a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala sau inlaturata din memoria istoriei. Un sir neintrerupt de crestini au vestit-o si si-au dat viata marturisind-o in decursul istoriei. Certitudinea Invierii Domnului sta la temelia crestinismului si este izvorul nadejdii noastre in invierea cea de obste.

                                                                  Miracolul Invierii

Privita dupa natura divina a persoanei lui Iisus, Invierea Sa e un miracol, pentru ca El n-ar fi putut invia, daca n-ar fi fost si Dumnezeu in acelasi timp. Mantuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu n-a fost niciodata lipsit de putere dar, vietuind ca om, intr-o desavarsita smerenie si umilinta, nu si-a aratat puterea Sa divina. Inviind din morti, Mantuitorul nu s-a intors la viata Sa de mai inainte de moarte, in trupul Sau omenesc, asemenea lui Lazar din Betania, fiicei lui Iair sau fiului vaduvei din Nain, pe care Iisus ii inviase din morti. Acestia, fiecare la sorocul cuvenit, au murit din nou, fiindca ei imbracasera la inviere trupurilor lor pamantesti supuse osandei mortii din pricina pacatului.
Invierea lui Hristos care a urmat unei parodii blasfemiatoare de judecata, dupa oprobiul Rastignirii, moartea si chinurile istovitoare, ingroparea in mormantul inchis, pecetluit si pazit bine de strajeri, dupa bucuria lui Iuda, a lui Caiafa si a lui Varava, dupa explozia de ura, de minciuna si de rautate, a biruit, pentru El si pentru noi.
Prin moartea si Invierea Lui credem si ne mantuim si traim in marile idei morale care au devenit patrimoniul spiritual al intregii omeniri. Invierea lui Hritos a rupt valul care acoperea omului misterul existentei post-mortem, a deschis vietii omenesti o privire spre zarea vesniciei, a luat mortii rolul si caracterul de sfarsit tragic si dureros.
Iisus Hristos "a fost dat mortii in trup", cum spune Sfantul Apostol Petru, dar "a fost facut viu in duh", a murit in trup omenesc, dar a inviat in trup dumnezeiesc. Cu trupul Sau innoit si desavarsit, deplin induhovnicit, Iisus a trecut prin piatra mormantului sau, prin usile incuiate ale camerei unde erau Sfintii Apostoli. Cu acelasi trup duhovnicesc s-a inaltat la cer in vazul Sfintilor Sai Apostoli. In felul acesta, inviind din morti, Mantuitorul S-a descoperit ca adevarat Fiu al lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru. Pe scaunul maririi, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in ceruri sade si aici cu noi este, in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.


   Intrucat Mantuitorul "a gustat moartea pentru fiecare om", oamenii toti au fost rascumparati de sub osanda mortii. Din marea lui dragostea fata de noi, Dumnezeu, iertandu-ne greselile, ne-a daruit si viata in duhurile noastre, facandu-ne vii impreuna cu Hristos.
Fie ca Invierea Domnului, sarbatoarea sarbatorilor si praznic al praznicelor, sa aduca bucurie in toate casele si inimile credinciosilor. Pretutindeni unde este inchinat Domnul nostru Iisus Hristos, ziua Invierii Lui sa reverse mai multa lumina in cugetele noastre, mai multa bunatate in oameni, multa liniste si spor intru toate.
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, in fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin. In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin: HRISTOS A INVIAT!
de Attila Varga
..................................
Ce minunata esti tu ,primavara....
Autor: Maria Luca

Ce minunata esti ,tu ,primavara,
cand viata-n jur renaste tumultos,
cand mugurii pe ram se desfasoara,
si ceru-i mai albastru,si campul mai frumos.

Iubesc zefirul bland si razele de soare
ce dulce imi mangaie obrazul obosit,
si apa care canta in sipot de izvoare,
si pasarea ce zboara c-un dor namarginit.

Natura se imbraca in strai de sarbatoare,
o sarbatoare sfanta cand Domnu-a inviat!
La poala crucii Sale venim cu mic cu mare,
sa-i multumim ca-n jertfa-i de moarte ne-a salvat!

Isus si-a dat viata pe cruce , la calvar,
cand blanda primavara impodobea pamantul,
apoi a inviat si ne-a adus in dar
o viata pe vecie....asa spune cuvantul.

Veniti acum cu totii , veniti sa ne-nchinam
in fata celui care din morti a inviat!
Veniti cu osanale si imnuri sa-I cantam
caci ne-a saivat de moarte si viata El ne-a dat ! Amin!

.............................................
http://www.youtube.com/watch?v=Usd2V8_CogYCe mare esti Tu - negativ + versuri
http://www.youtube.com/watch?v=C3Y2Q1IJpZk Ramona Ibanescu - Ce mare Esti
http://www.youtube.com/watch?v=qvxlkIL9BMsEkkl... mare esti TU
http://www.youtube.com/watch?v=qNXfkuMCzlQCe mare esti tu Alin Timofte
http://www.youtube.com/watch?v=PoqB0htXL-4Ce Mare Esti Tu - Bethania's
http://www.youtube.com/watch?v=cX8CkK-iOxoCoru... Zorilor - Ce Mare Esti.wmv

Am si un CADOU de IEPURAS. primit si desigur din inima daruit:
http://www.360tr.com/kudus/kiyamet_eng/index.h...
Si filme multe, multe....Tot primite si cu drag cu IEPURASUL trimise.http://www.metacafe.com/

Si desigur urarea mea pentru voi dragii mei dragi prieteni virtuali. Din pacate numai virtuali pana acum,nu am reusit sa cunosc inca si in realitate pe nici unul din voi,dar sa stiti ca imi sunteti dragi si VA IUBESC.

Un suflet viu,care traieste,ii lasa Domnului primul loc intru toate si cel putin o farama de inima pentru semeni.Sa aveti rabdarea si seninatatea de a descoperi BUCURIA ca nu sunteti singuri.Domnul a coborat la iad pentru a-i sfarama portile. Invierea lui Isus este adevarul fulminant al credintei noastre.

Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să reverse sănătate, iubire şi bucurii, iar Lumina să vă ridice sufletele şi să vă însoţească paşii pe drumul vieţii.

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas şi un răspuns la fiecare întrebare.

Sarbatori fericite si binecuvantate! Cristos a inviat!

.......................................

Astãzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necãjite si mânjite,
Zece ouã înrosite .

Un ou alb , abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vã este , frãtioare,
- Ce vã doare ?
Nu vã ninge, nu vã plouã,
Stati gãtite-n hainã nouã,
Parcã, Dumnezeu mã ierte,
N-ati fi ouã...

- Suntem fierte !
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urmã tot nu scap!
- Ne gãteste de paradã .
- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n stradã...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sã fiu omletã !

- Eu, de m-ar fi dat la closcã ,
As fi scos un pui albastru...

- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sã tac:
Asa galben sunt, cã-mi vine
Sã-mi închipui cã pe mine
M-a ouat un cozonac !...

( La Pasti - George Toparceanu )

19 aprilie 2011

Saptamana Patimilor - Martea Mare


In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci "intelepte" si cinci "neintelepte", care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine "mire", iar Apostolii poarta numele de "prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.


In aceasta pilda, Imparatia cerurilor este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au iesit in intampinarea mirelui. Mentionam ca la evrei exista obiceiul ca la casatorie, mirele sa mearga in casa miresei, unde era asteptat de ea si de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospatul de nunta.

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au iesit in intampinarea mirelui", nu trebuie sa intelegem ca fecioarele au iesit pe strada, ci doar din incaperea unde se aflau, in mod firesc alaturi de mireasa, asteptandu-l pe mire.

Mirele intarzie, iar fecioarele adorm. La miezul noptii, se vesteste sosirea lui. Fecioarele se trezesc sa-l intampine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfarsite. Fecioarele "neintelepte" (nebune) vor cere celor intelepte sa le imprumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest imprumut.

Astfel, fecioarele nebune merg sa cumpere untdelemn. In timp ce ele lipsesc, soseste mirele. Acesta intra la nunta impreuna cu fecioarele "care erau gata de nunta" si usa se inchide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua". Mirele le raspunde: "Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi". Parintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu in voi", deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se incheie cu aceste cuvinte: "Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului".

Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa ne descopere importanta pregatirii in vederea judecatii de apoi. Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfantul Serafim de Sarov sustine ca lampile goale simbolizeaza absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor.

Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.

Nu exista osanda mai grea decat aceea de a-I ramane necunoscut lui Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, "Iata, mirele vine", reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.

In nasterea duhovniceasca, mai intai murim si mai tarziu ne bucuram de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii" - Romani 6, 4). Vietuirea duhovniceasca este diferita de vietuirea lumeasca. De aceea, viata duhovniceasca nu incepe cu nunta, ci cu moartea.

Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi .

Pilda celor zece fecioare este un indemn la o neincetata priveghere: "De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni".

                                                                    Mirele Bisericii

Mareste imaginea. Una dintre cele mai profunde si graitoare teme din Sfanta Scriptura este paralela ce se face intre Imparatia Cerurilor si nunta. In acest sens, Mantuitorul Insusi ne spune ca "Imparatia Cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau". (Matei 22-2)

Aceasta relatie este prefigurata in numeroase locuri din Vechiul Testament insa, in mod cu totul deosebit, in Cantarea Cantarilor. Aici, raporturile dintre "Cel Iubit" sau "Mire" si dintre "Cea Iubita" si ,"Mireasa" sunt, potrivit talcuirilor Sfintilor Parinti, raporturile legaturii harice si tainice dintre Iisus Hristos Dumnezeu si Biserica sau cu sufletul omenesc arzand de iubire pentru Creatorul sau.

                                                               Hristos - Mirele Bisericii

Limbajul nou-testamentar abunda in termeni si sintagme specifice ritualului nuptial: Hristos este Mirele, si atat timp cat e cu ei, apostolii nu pot fi tristi (Mt. 9, 15). La fel, Ioan Botezatorul se numeste pe sine si "prietenul Mirelui“ (Ioan 3, 29), iar cele cinci fecioare intelepte intra in camara Mirelui (Mt. 25). Prin Intruparea, Moartea si Invierea Mantuitorului, prin activitatea Sa rascumparatoare si prin trimiterea Duhului Sfant, aceasta unire tainica dintre Mire si Mireasa a fost realizata.

    Sfantul Ioan Gura de Aur este cel de la care ni s-a pastrat un cuvant minunat despre unirea dintre Hristos si firea umana, supusa pacatului: "Dumnezeu si-a dorit pentru sine o desfranata. Da, o desfranata! Despre firea noastra omeneasca vorbesc. El era Inalt, ea umila. Inalt nu ca statura, ci ca fire. Intru totul curat era, fiinta Lui, neprihanita, iar firea Lui, fara de stricaciune.[...] El atat de mare si preainalt, Si-a dorit pentru Sine o desfranata. De ce? Pentru ca sa o schimbe din desfranata in fecioara. [...] Fiica a demonilor era deci mai inainte, fiica a pamantului, nevrednica si pentru pamant. Acum devine fiica a Imparatului. Si aceasta pentru ca asa hotarea Cel ce o iubea asa de mult. Pentru ca cel ce iubeste nu se intereseaza de purtarea celuilalt. Cel ce iubeste nu vede lipsa de frumusete. De aceea se numeste dragoste, pentru ca iubeste si ceea ce este urat. Asa a facut Hristos. A vazut o uraciune, S-a umplut de dragoste pentru ea si a innoit-o a facut din ea fiinta noua".

Mantuitorul, innoind firea omeneasca a aratat Biserica Sa "fara pata si fara intinaciune, - dupa cuvantul Apostolului - "sa o infatiseze siesi Biserica slavita, neavand pata sau intinaciune, ori altceva de acest fel, si sa fie sfanta si fara de prihana" (Efes. V, 27). Aceasta relatie de dragoste jertfelnica freprezinta modelul oricarei iubiri dintre barbat si femeie, desavarsita in Taina Nuntii, de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, numind-o "mare" in Hristos si in Biserica.

                                                                         Deniile Mirelui

Sufletul, un alt simbol al miresei, e tot asa de iubit de Mire ca si de Biserica de care de altfel el este nedespartit. Acest fapt este evidentiat in randuiala deniilor oficiate incepand din seara Duminicii Floriilor pana in seara din Miercurea Mare, numite si "Deniile Mirelui" sau "Slujbele Mirelui" (Akolouthia tou Nimfiou). Numele slujbei provine de la Mirele intalnit in parabola celor zece fecioare ce se citeste la Denia din Marea Marti.

Trebuie amintit faptul ca atat din punct de vedere liturgic, cat si din punct de vedere al invataturilor subliniate, aceste trei denii ale Saptamanii Patimilor prezinta un tot unitar.

Pericopele evanghelice si imnurile fac referire indeosebi la Patimile Domnului si la a Doua Venire prin pomenirea lui Iosif (vandut de frati si care L-a prefigurat pe Hristos), a pildei maslinului neroditor, a pildei celor zece fecioare, a pildei talantilor, a femeii pacatoase care a spalat picioarele Mantuitorului, a tradarii lui Iuda.

Troparul "Iata, Mirele" ce se canta la inceputul Deniei in aceste trei seri subliniaza tocmai necesitatea trezviei si privegherii de care trebuie sa dam dovada in asteptarea Domnului, care va veni din nou sa judece vii si mortii: "Iata, Mirele vine in miezul noptii/ Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind/ Iar nevrednica-i aceea/ Pe care o va afla lenevindu-se./ Vezi, dar, suflete al meu,/ Cu somnul sa nu te ingreuiezi/ Ca sa nu te dai mortii/ Si afara de Imparatie sa te incui/ Ci te desteapta, strigand:Sfant, Sfant, Sfant/ Esti Dumnezeul nostru,/ Cu folosintele celor fara de trupuri/ Miluieste-ne pe noi!"

Din aceasta perspectiva, Deniile Mirelui sunt slujbe de priveghere, ce evidentiaza in special necesitatea pregatirii launtrice - constinetizarea pacatelor proprii si pocainta - in vederea intampinarii lui Hristos. Acestea subliniaza mai ales pocainta de care avem nevoie pentru a fi acceptati la nunta dintru Imparatie. Ele prezinta totodata un mesaj menit sa ne pregateasca pentru Patimile lui Hristos .

Mirele Bisericii este Unul smerit si aflat in suferinta. Este un Mire care iubeste si Se jertfeste pana la moarte pentru ca dragostea Sa sa fie impartasita de fiecare om. Acest adevar il infatiseaza si icoana numita "Hristos - Mirele Bisericii" care , in unele locasuri de cult, este purtata in procesiune si asezata pe iconostas, la Denia din Duminica Floriilor - in timp ce la strana este cantat troparul "Iata, Mirele"- fiind lasata spre inchinare pana dupa Denia din Miercurea Mare.

Icoana il infatiseaza pe Hristos purtand insemnele patimilor Sale, pregatind calea pentru nunta in Imparatia Sa. Hristos este reprezentat in timpul patimilor Sale, in special in timpul cand este biciuit si torturat de catre soldatii care Il incoroneaza, Il imbraca in mantie si ii dau in mana trestie, numindu-L batjocoritor "Regele iudeilor".

Coroana de spini de pe capul Mantuitorului este insa semnul nuntii cu Biserica si al iubirii Sale jertfelnice.
                                                                       Haina de nunta

Mirele Hristos ne chema pe toti cei ce formam Biserica Sa, sa I ne alaturam in Imparatia Cereasca. Insa, odata cu aceasta invitatie vine si o atentionare: "Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici". (Matei 22-8).

Se impune asadar ca fiecare dintre noi sa ne punem problema propriei vrednicii deoarece, tot Parintii Bisericii sunt cei care ne spun ca, in aceasta angajare nuptiala divino-umana nu e vorba de sufletul inca impur, bantuit de patimi, asa cum este cel in faze de despatimire, ci este vorba cu totul de altceva, "de cel ce a intrat in treapta superioara a contemplatiei mistuit acum de dorul cunoasterii supreme si al unirii desavarsite".

Avem nevoie, daca nu am facut-o inca pana acum in timpul Postului Mare, ca macar in Saptamana Patimilor, sa ne aflam asa cum suntem. Vom vedea ca prin patimile noastre am intinat "haina de nunta" primita prin Botez, dupa cum afirma troparul ce se canta dupa intreita afundare a pruncului: "Da-mi mie haina luminoasa Cela ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina".

Vom spune probabil catre Hristos, precum in Luminanda de la Deniile Mirelui:

"Camara Ta, Mantuitorul meu,/ O vad impodobita/ Si imbracaminte nu am/ Ca sa intru intr-insa".

Nu este insa de ajuns sa constientizam aceasta stare nefericita si nefireasca. Nu este de dorit sa ramanem aici. Trebuie sa facem mai mult decat atat, sa ne marturisim pacatele, sa ne pocaim si - avand binecuvantarea duhovnicului - sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, continuand:

"Lumineaza-mi haina sufletului meu,/ Datatorule de Lumina/ Si ma mantuieste!"
sursa Marian Pios

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ