“1. Credinţa părin
ţilor
noştri a cinstit dintotdeauna însemnătatea, numele şi fiinţa Sfintei
Fecioare Maria, Maica Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi
orice cuget evlavios de creştin adevărat se va uni totdeauna, cu toată
fiinţa sa, întru această cinstire.
2. Din marea şi eterna clipă a
Bunei-Vestiri, când slăvitul arhanghel Gavril – îngerul care stă chiar
în faţa lui Dumnezeu, cum a spus el însuşi –, a fost trimes să ducă
preafericitei Fecioare Maria vestea cea strălucită, ea a fost acea
taină şi minune prin care s-a început lucrarea mântuirii noastre.
3. Această fiinţă unic de mare şi de
aleasă a căpătat o slavă eternă, atât în faţa cerurilor, cât şi a
pământului. Asupra ei s-a coborât atunci tot harul Dumnezeirii.
4. Arătarea prezenţei Sfintei Treimi şi
împreună-lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh s-a arătat
pentru prima dată clar în istoria omenirii şi în scrierile Sfintelor
Scripturi nu la Botezul Domnului, în Iordan – cum de obicei se spune –,
ci S-a arătat pentru prima dată prin vestirea marelui arhanghel Gavril
către Sfânta Fecioară Maria.
5. Sfântul arhanghel îi spune
uimitoarele cuvinte – unice de la o fiinţă cerească atât de strălucită
spre o fiinţă pământească –, zicându-i: Plecăciune ţie, căreia ţi s-a
făcut mare har! Puterea Tatălui te va umbri, Duhul Sfânt Se va coborî
peste tine şi Fiul lui Dumnezeu Se va naşte din fiinţa ta… (Lc 1, 35).
6. Iată, toată strălucita Prezenţă a
Sfintei Treimi!… Iată începutul şi mijlocul minunat al marii şi
veşnicei noastre mântuiri. Iată fiinţa care şi-a unit jertfa şi
suferinţa ei împreună cu Fiul lui Dumnezeu, cu Jertfa şi suferinţa Lui.
Pentru că lucrarea Fiului Sfânt totdeauna cuprinde în ea şi ceva din
lucrarea şi jertfa Mamei Lui sfinte.
7. În poporul nostru şi în Biserica
noastră, cinstirea biblică a Maicii Sfinte are o tradiţie de veacuri,
chiar de la naşterea noastră ca popor în istoria acestei lumi. Şi
trebuie să aibă o astfel de cinstire, pentru că ea este potrivită cu
Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „… toate neamurile mă vor numi
fericită” (Lc 1, 48 ).
8. Maica Domnului a fost fiinţa cea mai
aleasă de pe pământ, investită cu cel mai mare har, acela de a fi
împreună-lucrătoare cu Sfânta Treime, în cel mai gingaş şi mai minunat
fel, la mântuirea lumii din păcat şi la împlinirea făgăduinţei lui
Dumnezeu făcută primilor oameni ca singura lor salvare din osânda
păcatului şi a morţii.
9. Din partea noastră a tuturor este o
sfântă şi dulce datorie să aducem faţă de Preasfânta Fecioară Maria,
Maica Mântuitorului nostru, pioasa şi sfânta noastră cinstire. Prin
Iisus, Domnul nostru, ea este şi Maica noastră rugătoare şi
mângâietoare pentru noi.
10. După cuvintele Sfintelor Scripturi,
ea este acum la Dreapta Tronului Împărătesc al Fiului ei şi
Mântuitorului nostru, îmbrăcată în aur de Ofir – şi merită această
cinstire, pentru că a stat la dreapta Fiului său şi când El era pe
Cruce, îmbrăcată în haina de jale şi de ocară (Ps 45, 9).
11. Dacă împăratul Solomon a făcut acea
cinstire pentru mama sa când stătea pe scaunul său împărătesc şi ea a
venit să-i facă o rugăminte, şi el s-a închinat înain-tea ei şi a pus-o
să stea pe un tron împărătesc la dreapta lui, în slava sa (I Regi 2,
19), atunci cu cât mai mult va face aceasta, la vremea Sa, faţă de
Maica Lui, Iisus, Fiul ei, când El este nespus mai mare şi mai înţelept
ca Solomon! Şi, prin urmare, mult mai mărinimos şi mai iubitor ca el.
12. Hristos, Dumnezeul-Creator, Care din
veşnicie le-a creat pe toate şi fără de Care n-a fost făcut nimic din
creaţiune, a ales din veşnicie şi a creat în Timp acea creatură unică
din care, într-o Zi unică şi printr-o taină şi minune unice, El S-a
Re-creat pe Sine din ea, făcând-o pe veşnicie Maica Lui şi Împărăteasa
fericită.
13. Hristos, Împăratul Ceresc, prin
Maica Sa sfântă S-a înomenit pe Sine şi, prin înomenirea aceasta din
Maica Lui, a îndumnezeit-o pe ea.
14. Sfânta Fecioară Maria a fost femeia
profeţită încă din Eden, pentru ca sămânţa născută din ea să zdrobească
puterea şarpelui (Gen 3, 15).
În planul cel veşnic şi tainic al Dumnezeirii, ea era cunoscută de atunci, rânduită de atunci şi fericită de atunci.
15. Sfânta Fecioară Maria a fost văzută
cu uimire de profetul Isaia, inspirat de Duhul Sfânt când a zis, fără
să înţeleagă cum se va face asta, că „Fecioara va rămâne însărcinată şi
va naşte un fiu”… Cum să fie fecioară şi să nască?… Cum să nască şi să
fie fecioară?… Ce taină unică şi nepricepută!
Şi totuşi Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, din-colo de orice înţelegere a noastră.
Cât de adânc trebuie să ne smerim noi acum!
16. Copilul din ea născut va fi numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veşniciilor, Domn al Păcii (Isaia 9, 6).
Ce măreţie slăvită cuprind aceste cuvinte care au putut ajunge până la
îngeri şi până la noi numai prin Sfânta Fecioară Maria, Maica
Dumnezeului Tare, a Părintelui Veşniciilor, a Domnului Păcii, Care este
Mântuitorul nostru, făcându-Se Fiul ei!
17. Îngerul care stă înaintea Feţei lui
Dumnezeu, venind să-i aducă cereasca Bună-Vestire, s-a apropiat
cutremurat de ea şi, plecându-se înaintea ei, i-a zis: „Plecăciune ţie,
căreia ţi s-a făcut mare har!…”
Ce uimit trebuie să fi fost chiar
măritul arhanghel în cer când Însuşi Tatăl i-a poruncit să meargă şi,
înainte de a-i spune Dumnezeiasca Veste, să i se închine, arătându-ne
prin aceasta şi nouă cum trebuie să ne apropiem şi noi de acest vas şi
altar sfânt.
18. Ce slăvit este arătată înălţimea
necunoscută a omenescului pe care, prin Sfânta Fecioară Maria, Fiul lui
Dumnezeu ne-o dezvăluie acum prin faptul că El Se face Fiul unei Maici
dintre oameni şi fratele oamenilor, Care din dragostea Sa desăvârşită
de oameni Se dă pe Sine ca Jertfă pentru omenire, având-o pe Maica Lui
părtaşă la această iubire şi jertfă.
19. În faţa acestei Taine şi Minuni, să
ne aplecăm şi noi, smeriţi, împreună cu strălucitul arhanghel Gavril,
binecuvântând Numele Sfintei Treimi, Care, în nepătrunsa Sa iubire şi
înţelepciune, a ales această minunată fiinţă pentru a Se Întrupa din ea
minunata noastră mântuire şi Minunatul nostru Mântuitor Iisus Hristos.
20. Preasfântă Fecioară Maria, te
rugăm, primeşte şi din partea noastră o cântare fericită şi
recunoscătoare pentru toată partea pe care, după alegerea Tatălui şi
umbrirea Duhului, ai adus-o la Întruparea, la suferinţele şi la Jertfa
Fiului pentru mântuirea noastră.
Şi roagă-te Fiului tău Dumnezeiesc pentru iertarea şi mântuirea noastră! Amin.”
Traian Dorz
din cartea ” Întâi să fim”, pag. 108 -112
