De ce plânge Maica Domnului?..... Danion Vasile

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Iubite frate al meu, îţi scriu un scurt cuvânt despre lacrimi. Înainte de a mă apuca să îţi scriu, am privit vreme îndelungată o poză a unei icoane a Maicii Domnului, icoană care a plâns prin minune dumnezeiască. Şiroaiele de lacrimi se văd foarte clar în fotografie. Izvorăsc din locul în care sunt pictaţi ochii Preasfintei Fecioare. Poate că te gândeşti că lacrimile acestea sunt false, că preoţii vor să amăgească poporul pentru a-l transforma într-o turmă credulă, lipsită de discernământ. Nu este deloc aşa. Am văzut cu ochii mei icoane care au lăcrimat, şi icoane din care a curs mir. E semn dumnezeiesc. Un părinte mi-a spus o întâmplare deosebită cu o icoană din care izvora mir. Tatăl părintelui era necredincios, iar el l-a ajutat să vină la credinţă cu ajutorul acelei icoane. Tatăl său a pus vată în spatele icoanei, a sigilat bine icoana şi, după o vreme, când a deschis sigiliul, a văzut vata plină de mir. Efectul a fost impresionant. Nu voi vorbi acum despre convertirile care au loc prin intermediul unor astfel de minuni. Dumnezeu ar putea ca prin minuni să îi convingă pe toţi oamenii că El există. Dar nu vrea aşa ceva. Vrea să ne lase şansa de a-L descoperi, de a alerga mai întâi după El şi apoi de a ne lăsa copleşiţi de dragostea pe care ne-o poartă.

Da, sunt icoane care plâng…. Mulţi oameni, când aud de vreo astfel de minune, se grăbesc să se convingă: dacă nu e adevărat şi dacă e vorba de o înşelătorie? Au fost şi înşelătorii de-a lungul timpului, ce-i drept, dar au fost mult mai multe minuni care au întărit credinţa credincioşilor.

Pe mulţi oameni i-am auzit vorbind despre icoanele care plâng, cu lacrimi sau cu sânge, fie că este vorba de icoane ale Maicii Domnului, de icoane ale Mântuitorului sau de icoane ale sfinţilor. Dar pe foarte puţini oameni i-am auzit întrebând: „Oare de ce plâng icoanele?”.

Sau, dacă am auzit întrebări de acest fel, am auzit şi răspunsuri gen: „Plâng pentru că lumea stă departe de Biserică. Plâng pentru că pe lume sunt atâtea crime şi atâtea avorturi”. Pe foarte puţini oameni i-am auzit spunând că icoanele plâng pentru că noi trăim în păcat. Nu, întotdeauna alţii păcătuiesc.

Eu nu cred asta. Eu cred că Maica Domnului plânge şi pentru că eu nu trăiesc o viaţă mai curată, o viaţă după voia lui Dumnezeu. Ce vreau să îţi scriu acum este că Maica Domnului plânge şi pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale, aşa cum plânge pentru ale tuturor oamenilor.

Lacrimile ei sunt lacrimi grele pentru că, paradoxal, deşi oamenii nu o iubesc ca pe o mamă, ea ne iubeşte pe toţi, pentru că este Maica neamului creştinesc.

Dacă am vedea o femeie pe stradă plângând în hohote, ne-am opri şi am încerca să vedem dacă o putem ajuta cu ceva. O băbuţă plângea pe stradă de rupea pământul. Am întrebat cu ce pot să o ajut. Mi-a spus că hoţii îi furaseră poşeta cu actele, pensia şi cheile de la casă. Era singură, nu avea pe nimeni care să o ajute şi nici nu putea sparge uşa de la casă. Cum tocmai primisem nişte bani, o sumă destul de măricică, i-am dat-o băbuţei, m-am dus cu ea să căutăm un meşter care să îi spargă uşa, să îi înlocuiască apoi sistemul de închidere etc. S-a rezolvat. Am făcut greşeala de a-i da băbuţei numărul meu de telefon. Câteva luni m-a tot sunat să îmi mulţumească pentru cât am ajutat-o. Dar nu aveam nevoie de mulţumiri. În fond, şi eu primisem banii pe care îi aveam la mine, nu fusese un sacrificiu prea mare. Dar pe bătrânică nu o interesa de unde aveam eu banii, o interesa faptul că reuşise să intre în casă şi să îşi plătească meşterul.

Ce legătură are o băbuţă pensionară cu icoanele care plâng?

Are. Pentru că uneori ne este uşor să ştergem lacrimile omului pe care îl vedem că suferă lângă noi, dar poate niciodată nu ne gândim să ştergem lacrimile Maicii Domnului. Nu ne gândim să ştergem lacrimile unei mame care plânge din cauza noastră.

Poate că rândurile mele par siropoase, dar nu este aşa. Ce este siropos în faptul că o icoană plânge şi nimeni nu o bagă în seamă?

Maica Domnului plânge pentru că ştie că ar trebuie să trăim altfel. Fiul ei, Preadulcele ei Fiu, a murit pe cruce pentru mântuirea noastră. Ea L-a văzut bătut, batjocorit, scuipat. Ea L-a văzut suferind pentru noi. Şi tot ea vede cum noi, în loc să mergem pe calea mântuirii, ne uităm prea puţin la Dumnezeu şi la cele cereşti, şi ne lăsăm târâţi de poftele trupeşti.

Cum să ne doară lacrimile Maicii Domnului, când pe noi nu ne interesează nici mântuirea noastră? Noi trăim pentru plăcerile trupeşti, şi nu vrem să ne gândim că aceste plăceri se vor termina în cele din urmă.

Încearcă să ai curajul să o întrebi pe Maica Domnului de ce plânge. Încearcă să fii sincer cu tine însuţi. Îţi vei da seama că o mică parte din lacrimile ei se datorează păcatelor tale. Aşa cum o alta se datorează păcatelor mele.

Să nu ne minţim. Viaţa noastră nu este aşa cum ar vrea Dumnezeu. Poate că te întrebi în ce calitate vorbesc despre asemănarea dintre păcatele mele şi păcatele tale. Nu te cunosc, dar păcatul, orice păcat ar fi, în esenţă este acelaşi: îndepărtarea de voia lui Dumnezeu şi împlinirea voii îngerilor căzuţi.

„Crezi că mă vei păcăli atât de ieftin? Crezi că e de ajuns să îmi vorbeşti de lacrimile unei icoane ca să îmi schimb viaţa?”

Nu, nu vreau să te amăgesc. Problema este că, într-adevăr, pentru lacrimile acestea ar merita să ne schimbăm viaţa. Totuşi, mai aproape ne este cămaşa decât haina, mai aproape ne sunt prietenii din gaşcă decât îngerii din cer sau decât Maica Domnului (sau cel puţin aşa ni se pare, nu. În fond, la urma urmei, Maica Domnului nu face parte din gaşca noastră, şi nici din viaţa noastră. Nu îi dăm prea multă atenţie. Să se facă lacrimile ei baltă în faţa icoanei, că nu ne interesează.

Şi totuşi, chiar dacă nu ne interesează că Maica Domnului plânge, ar trebui să ne intereseze faptul că noi înşine mergem pe un drum înfundat. Patimile şi poftele ne leagă din ce în ce mai tare cu lanţurile lor şi ne va fi din ce în ce mai greu să fim liberi.

Cât ne vom minţi? Cât vom accepta compromisul? Motive pentru a alege păcatul găsim destule.

Dar cu ce ne vom alege? Viaţa este o pregătire pentru întâlnirea cu moartea. Dar noi fugim de moarte cu disperare. Moartea trebuie ştearsă din peisaj. Trebuie să vină fără să ne prevină, trebuie să vină ca un accident. Viaţa este atât de plăcută! De ce să ne gândim la moarte când mai avem atât de trăit?

Nu încerc să îţi spun că nu ştii cât mai ai de trăit. Poate că ai şanse foarte mari să mai trăieşti mult şi bine. Şi totuşi, tu, care alergi după satisfacerea poftelor şi a patimilor, de ce nu înţelegi că de fapt cea mai mare plăcere, care împlineşte omul în întregime, nu poate fi oferită de această lume? Dacă omul era creat pentru această lume, şi nu pentru cealaltă, Hristos nu primea răstignirea şi nici moartea pe cruce.

Dumnezeu vrea ca tu să te mântuieşti. Adică să guşti din cele mai frumoase bucurii ale existenţei. Îmi permit o comparaţie forţată. Parcă Budha spunea că nu există plăcere lumească mai mare decât cea pe care o oferă actul sexual. În zilele noastre, cineva spunea că drogul produce un extaz cât o mie de orgasmuri, faţă de care toate celelalte senzaţii pălesc. Eu îţi spun, şi nu după mintea mea, ci în deplin acord cu învăţătura Bisericii, că bucuriile vieţii veşnice fac să pălească toate extazele pătimaşe care pot fi trăite în viaţa aceasta. Euforia pe care o dă drogul este frecţie la picior de lemn dacă o compari cu fericirea Împărăţiei Cerurilor.

Este adevărat că păcatul - fie el al beţiei, al desfrâului, al iubirii de sine - ne este de o mie de ori mai la îndemână decât raiul. Dar, aşa cum oamenii fac orice sacrificii pentru a-şi împlini o dorinţă egoistă, tot aşa ar putea să se lupte pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Maica Domnului plânge, iar creştinii se prefac că nu bagă de seamă. Încearcă să o evite. Nu contează că ea plânge. Fie, zic şi eu. Nu contează. Dar va veni vremea când ne vom da seama cât de mult am greşit faţă de Dumnezeu. Şi vom regreta amarnic faptul că nu am fost mai sinceri cu noi înşine. Şi, atunci când am auzit, când am citit sau chiar am văzut că Maica Domnului plânge, nu am încercat să îi ştergem cu năframa sufletelor noastre măcar o lacrimă. Cea vărsată din pricina vieţii noastre de zi cu zi…

---

Sfaturi duhovnicesti ....

Recent am ascultat un dragut audio-book cu un parinte care spunea ca pe om il mantuieste in primul rand ASCULTAREA fata de un duhovnic puternic, un duhovnic care sa-i faca randuiala in viata.
Spunea ca cei ce n-au duhovnic foarte greu se vor mantui, iar cei ce l-au gasit pe unul care sa-i indrume bine, sa faca ascultare de el si pot spera sigur la mantuire. Deci tot crestinul e dator sa aiba un duhovnic, iar daca vrei sa-l schimbi ca ti se pare ca e prea moale sau slab ptr puterile tale si ai nevoie de unul care sa-ti randuiasca mai bine viata, intai gaseste-l pe acela si roaga-l sa-ti fie duhovnic si apoi cere binecuvantarea vechiului duhovnic sa te lase, sa stiti ca un canon primit si nefacut il iei cu tine in groapa, il poate dezlega numai preotul care l-a dat si acela in general il dezleaga numai dupa ce-l faci.
Canoanele nu consider ca sunt grele, ci in general preotii iti dau un canon pe care orice crestin e dator sa-l fac in mod normal daca vrea mantuire. Am gasit intr-o carte editata de Muntele Athos care sunt lucrurile pe care orice crestin trebuie sa le faca astfel incat puterile rele nevazute sa nu mai aiba putere sa-l supere cu greutati in viata, si dupa ce am citit ce scria in carte mi-am dat seama ca erau exact lucrurile pe care mi le-a spus si mie duhovnicul sa le fac.

In carticica de la Muntele Athos scria:
-sa inceapa curatienia printr-o spovedanie generala de toate pacatele vietii sale din copilarie incepand (de la 7 ani) si pana in prezent, dupa indreptarul de spovedanie unde sunt scrise toate pacatele, sa fie notate pe hartie si in fata duhovnicului priceput pe care l-a gasit sa faca marturisirea cu mare parere de rau si hotarare ca vrea sa-si schimbe viata, sa consientiezeze ca pacatul ne imbolnaveste si trupeste dar si sufleteste si ne indeparteaza de ajutorul lui Dumnezeu, apoi sa faca ascultare de tot ce-i spune duhovnicul, ca prin gura sa vorbeste Dumnezeu, sa se roage inainte si dupa spovedanie la Dumnezeu ptr iertarea acelor pacate si ptr luminarea mintii duhovnicului sau;
- dupa aceasta, sa se spovedeasca de cel putin 4 ori pe an in cele 4 posturi mari, si ori de cate ori mai simte nevoia, dar daca e bolnav sau are o problema, lunar spovedanie, macar pana ce boala ii trece; (eu as adauga ptr cei aflati departe de biserica, macar o data pe an spovedanie);
-sa se impartaseasca macar in cele 4 posturi mari de pe an (daca are dezlegare), dar daca e bolnav se poate si mai des cu pregatire si spovedanie inainte, si dezlegare de la duhovnic, impartasania e foarte puternica ptr cei curat spovediti, te intareste si-ti da putere, e insusi Sangele si Trupul Mantuitorului in chip nevazut;
- sa mearga la Sfanta Liturghie in fiecare Duminica si de Sarbatori daca poate, de la ora 8.00-8.30 ptr a da pomelnic de pomenire la Proscomidie, unde ptr cei pomeniti si spovediti toate pacatele li se sterg, si-n timpul carei slujbe insisi ingerii din cer coboara in chip nevazut printre credinciosi si se roaga cu ei in biserica, sfintii au vazut asta, si Maica Domnului si Duhul Sfant; 3 Duminici la rand fara Liturghie esti anatemizat prin canoanele bisericesti, pierzi Duhul Sfant (eu as adauga ptr cei aflati departe de biserica, sa mearga Dumnica la orice ora de s-ar trezi dar sa mearga, macar lumanare sa aprinda, ca asa incet-incet, vor ajunge si de la ora 8.00); Si sa respecte Dumnica si (Sarbatorile dca poate) cu odihna.
- sa se roage in fiecare dimineata (macar 5 minute, dar bine ar fi mai mult) si in fiecare seara, ptr ca Duhul Sfant coboara in timpul rugaciunii si insisi ingerii asculta rugaciunea si o duc la Dumnezeu, dar trebuie zilnic facuta si din inima, ptr iertarea noastra, a familiei noastre si ale celor decedati din familie ptr ca le ducem tot noi pacatele, si apoi sa cerem ce dorim ptr viata noastra si sa-i multumim Domnului ptr toate;
-sa tina cele 4 posturi de peste an, dupa randuielile bisericesti (la unii duhovnicul le poate da dezlegare sa tina numai miercurea si vinerea, sunt bolnavi, tineri casatoriti etc, fac ascultare dupa duhovnic), si sa tina miercurile si vinerile de peste an, cine e bolnav sa tina toate zilele de post asa cum scrie, si daca poate si lunea pana-i trece boala, iar vinerea sa tina cat poate el post negru;
-sa citeasca in fiecare zi macar un capitol din Noul Testament, fara intrerupere, si Psalmul 50 zilnic, alaturi de Tatal Nostru "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" (zisa in orice clipa in minte de cat mai multe ori in minte, lucrand, mancand, stand, dormind etc), sunt rugaciuni de smerenie si iertare; si de poate sa citeasca zilnic cateva pagini si din alte carti cu sfaturi duhovnicesti scrise de sfinti parinti (despre rugaciune, despre Sfanta Liturghie, milostenie, Maslu etc); necitirea Noului Testament ne face sa ne ia viata si sa uitam de Dumnezeu in grijile lumii;
- si sa avem tot timpul grija la viata noastra, sa ne luptam cu patimile, cu mandria care este foarte neplacuta in fata lui Dumnezeu (Lucier din cauza ei a cazut), sa ne straduim sa castigam smerenia adevarata, rabdarea in necazuri si rugaciune, nadejdea in mantuire si in ajutor, credinta dreapta fara erezii in Dumnezeu, si credinta ca ne vor fi ascultate toate rugaciunile de folos, sa iertam din suflet, din inima tot ce ne-au gresit dusmanii, prietenii etc, sa-i luam pe fiecare in parte si sa stergem din inima si memorie necazurile ce ni le-au facut, si sa ne spovedim necazurile ce le-am facut altora, daca putem sa ne cerem scuze, sa ne impacam, ca se spune ca Dumnezeu de-asta nu asculta rugaciunea oamenilor, ca au ceva in inima impotriva aproapelui lor "daca vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aminti ca ai ceva impotriva fratelui tau, lasa darul tau acolo, si mergi de te impaca cu el, si apoi intoarce-te si adu darul tau din nou in altar".
- de esti bolnav mergi la cel putin 7 Sfinte Masluri si du faina, ulei, paine si consuma-le acasa, unge-te cu Sgant Mir zilnic, si bea Aghiazma in fiecare dimineata pe stomacul gol, ia si Anafura si ulei de la Maslu, da cu tamaie si Aghiazma zilnic daca poti in casa ta, si sa nu lipseasca cruciulita sfintita de la gatul tau si cate o icoana sfintita in fiecare camera, sa ai candela sfintita cu ulei si s-o aprinzi de poti si zilnic, iar in timpul rugaciunii tale seara aprinde 3 lumanari luate din biserica cu ceara curata, ca sa ajunga rugaciunea ta mai repede, si nu uita de Maica Domnului careia toate rugaciunile ii sunt ascultate de catre Dumnezeu si care se roaga permanent in genunchi cu lacrimi ptr noi in ceruri, si de sfinti, sa mergem pe la pelerinaje, sa participam zilnic la toate slujbele, sa ne rugam la Moaste sau la icoane si-atunci vom vedea cum vietile noastre se schimba si ne vindecam de boli trupesti sau suferinte sufletesti vechi.

Apoi ascultarea de duhovnic e foarte importanta, dar si ascultatea in general de oamenii cu frica de Dumnezeu. Apoi cinstirea si iubirea parintilor "de vrei sa-ti fie bine pe pamant si sa traiesti ani multi, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta", altfel vei avea necazuri, apoi sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si sa nu-ti legi inima de nimic, sunt oameni care-si pierd servicul si dau coltul de suparare, asta inseamna sa-ti legi inima de ceva, ti se intampla si reversul medaliei, ci noi sa avem nadejde in Dumnezeu ca de pierdem ceva are grija El sa nu ducem lipsa de nimic "cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalta ti se vor adauga tie", "de ce te ingrijesti ce vei manca si ce vei bea" ... ca Dumnezeu stie asta si ti le da daca te rogi si muncesti, nu te mai ingrijora din nimicuri tot timpul, nu-ti lega inima de nimic din lumea sta, fii liber si lasa-te in voia lui Dumnezeu ca stie El mai bine ce-ti foloseste ce-ti trebuie si te are in grija.

Apoi sa avem dragoste in tot ce facem, tot ce facem sa facem din dragoste fata de semeni si fata de Dumnezeu, sa avem tarie in necazuri si tresvia mintii, adica sa ne pazim de pacat inca din stadiul cand e doar un gand, sa ne chinuim sa nu-l primim in mintea noastra ca cel rau ne da gandul, dar daca noi nu-l primim el fuge rusinat, dar daca il primim el nu se va lasa pana ce nu si infaptuim, apoi sa pazim poruncile cele 10, apoi sa ne pazim de cele 7 pacate de moarte (mandria, lenea, lacomia, mania, desfranarea, iubirea de arginti si zgarcenia si ultimul l-am uitat sincer
Milostenia e foarte importanta, cu o vorba sau fizica, curata din pacate, sa fim calmi, sa nu cadem in deznadejde sau tristete ca-i mare pacat si pierdem tot, putem ajunge si la sinucidere din acest pacat, ci sa pastram un duh al veseliei si sperantei in noi, nu conteaza cat de greu ne-ar fi, sa avem intelepciune, virtuti cat mai multe, blandete, sa nu cadem in necredinta ca-i pacat foarte mare, si bine-ar fi sa nu stam siguri, ci sa cautam compania oamenilor asemeni noua, sa vorbim cu ei, sa socializam, ca atunci cand ne vede singuri necuratul se intareste mai mult asupra noastra ca zice ca n-are cine sa ne sfatuiasca. Si sa avem Fericirile in mintea noastra, ca cei care-si duc viata pe acest pamant in conditii mai grele, vor capat mare rasplata in cer.

Dar de vom citi cartile sfinte, ne vor lumina ce sa facem si cum in timp.
Si sa avem totala nadejde ca Dumnezeu "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu", Sfantul Ciprian a fost cel mai mare vrajitor al timpului sau, isi vanduse sufletul necuratului si omorase multi oameni cu vrajile lui dar dupa ce s-a cait si a luat-o pe drumul bun si s-a luptat cu duhurile care-l scapasera din maini a ajuns sfant, Sf Apostol Pavel ii hulea si-i prigonea pe crestini si acum e Sfant, Sf Maria Egipteanca era mare prostituata in vremea sa si foarte frumoasa, si la urma a ajuns o sfanta, si lumea sfintilor e plina de pacatosi care s-au indreptat si au gasit alinare si iertare la Dumnezeu, asa ca orice-ar fi sa nu deznadajduim in mantuire, ci sa luptam ptr ea pana in ultima clipa a vietii, si cu siguranta Dumnezeu va vedea efortul nostru si-L va rasplati.Doamne-ajuta!

Sofia crestinortodox