3 noiembrie 2010

O rugaciune este un remediu puternic


Vancouver (olimpic) panoramic cu mai multe detalii în anumite locuri. CliK pe aceste puncte si aveti locul respectiv deasemenea panoramic
O rugaciune este un remediu puternic
Oamenii pot sa se vindece intr-adevar in biserici, atunci cand ating sfintele moaste sau altarele. Savantii din Petersburg au dovedit-o si au descoperit si mecanismul „material” al acestui fenomen Divin.
„O rugaciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica Bekhterev din Petersburg. „Rugaciunea nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, dar ea repara si structura grav afectata, a constiintei.”
Profesorul Slezin facut ceva de necrezut: a masurat puterea rugaciunii. El a inregistrat electroencefalogram ele unor calugari, in timp ce se rugau si a captat un fenomen neobisnuit: „stingerea” completa a cortexului cerebral.
Aceasta stare poate fi observata numai la bebelusii de trei luni, atunci cand se afla langa mamele lor, in siguranta absoluta. Pe masura ce persoana creste, aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali devine rar, numai in timpul somnului profund sau al rugaciunii, asa dupa cum a dovedit omul de stiinta. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscuta „trezie usoara in rugaciune” si a dovedit ca are o importanta vitala, pentru orice persoana.

Este un fapt cunoscut ca bolile sunt cauzate mai ales de situatii negative si agresiuni care ne raman infipte in minte. In timpul rugaciunii, insa, grijile se muta pe un plan secundar, sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibila atat vindecarea psihica si morala cat si cea fizica.
Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii. Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicala si Biologica, a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sanatatii unor enoriasi, inainte si dupa slujba. A rezultat ca slujba in biserica normalizeaza tensiunea si valorile analizei sangelui.
Se pare ca rugaciunile pot sa neutralizeze chiar si radiatiile. Se stie ca dupa explozia de la Cernobil, instrumentele de masura pentru radiatii au aratat valori care depaseau capacitatea de masurare a instrumentului. Insa in apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, aflata la patru km de reactoare, valoarea radiatiilor era normala.
Oamenii de stiinta din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, ca apa sfintita, semnul Crucii si batutul clopotelor pot sa aiba, de asemenea, proprietati vindecatoare. De aceea, in Rusia, clopotele bat intotdeauna in cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoara virusii de gripa, hepatita si tifos.. Proteinele virusilor se incovoaie si nu mai poarta infectia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect si mai semnificativ: omoara microbii patogeni (bacilul de colon si stafilococi) nu numai in apa de la robinet, ci si in rauri si lacuri. Este chiar mai eficient decat aparatele moderne de dezinfectie cu radiatie magnetica.
Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina Industriala si Navala a analizat apa inainte si dupa sfintire. A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandarile Ortodoxe de a binecuvanta orice mancare sau bautura nu au numai o valoare spirituala, ci si una preventiva. Apa sfintita nu este numai purificata, ci isi schimba si structura, devine inofensiva si poate sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei sfintite, ca si cum aceasta ar fi inteles sensul rugaciunilor si l-ar fi pastrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.
Singura limita este ca vindeca numai pe cei credinciosi (nu n umai pe credinciosii crestini).
„Apa „distinge” nivelul de credinta al oamenilor”, spune A. Malenkovskaia. Atunci cand un sacerdot sfinteste apa, densitatea optica este de 2,5 ori mai mare, atunci cand sfintirea este efectuata de o persoana credincioasa laica, numai de 1,5 ori mai mare.

Tradus din rusa in engleza de Julia Bulighina
Trad. Din engleza in romana Cristina M. ©1999-2009
„Pravda Ru”

Parintele Gherontie Puiu si minunile maicii domnului


Ocrotit de Maica Domnului
Intreaga viata a parintelui Gherontie, azi de 71 de ani, e un martiriu. Acest om s-a aflat permanent sub protectia Maicii Domnului si a ocolit moartea de 3 ori pana acum. A venit pe lume in 1933, la Todiresti, aproape de Iasi. Mama lui a decedat la spitalul din Ruginoasa, in timp ce il aducea pe lume, iar tatal plecase de acasa, nu se stie din ce cauza. Crezandu-l mort si pe prunc, moasele l-au pus intr-un lighean si l-au aruncat pe malul garlei, printre gunoaie. Peste putin, s-a nimerit sa treaca pe acolo o taranca si, auzind copilul scancind, l-a luat in brate. Asa a ajuns micutul in casa familiei Puiu Petrache din Todiresti. N-a fost nici botezat, nici infiat, insa oamenii l-au ingrijit cu multa dragoste. Pe cand avea 7 ani, fiul cel mare al familiei, fratele sau vitreg, Ilie, a plecat pe front si nu s-a mai intors. Atunci a visat baiatul pentru prima data "o tanara cu chip de lumina, imbracata in straie manastiresti", care i-a spus domol: "Vei fi ocrotit! Fratele tau se va intoarce dupa un lung prizonierat". Copilul a pastrat taina. Dupa 12 ani de la plecare, fratele vitreg avea sa se intoarca acasa. Intre timp, parintii adoptivi murisera, iar ceilalti frati se risipisera prin lume. Ilie s-a odihnit putin dupa anii petrecuti in Siberia, apoi s-a apucat sa-si construiasca o casa. Si-a gasit o femeie cu care s-a casatorit si au devenit impreuna parintii adoptivi ai viitorului preot Gherontie.

"Ne-au tuns barbile si pletele si ne-au zis sa vorbim cu tovarase!"
Abia dupa majorat, Gheorghe Puiu, cum se numea la inceput, a primit Taina Botezului. Intr-o zi, parintele Paslaru, staretul Manastirii Neamt, cauta un ucenic. S-a oferit el. Asa a pasit tanarul Gheorghe pe calea calugariei, devenind Gherontie. A stat la Manastirea Neamt pana in 1959, fiind doar frate, intrucat comunistii nu mai lasau pe nimeni sa se calugareasca. Tot in acel an a venit ca un traznet decretul de evacuare a lacasurilor manastiresti. "Intr-o zi cenusie, au sosit cateva masini cu militieni si ne-au luat pe sus, povesteste parintele. La plecare, staretul ne-a binecuvantat. Am fost purtati toata noaptea pe drumuri, iar in zorii zilei urmatoare am ajuns la Iasi, unde ne-au bagat in niste baraci, la o fabrica de tesaturi. Ne-au tuns barbile si pletele, ne-au dat straie muncitoresti si ne-au zis sa nu mai vorbim decat cu tovarase. Era un fel de lagar de munca, unde am stat vreo 3 saptamani. Intr-o noapte mi-am pus in gand sa fug". Pe drum, Gherontie s-a intalnit cu 2 militieni care l-au dus la arest, obligandu-l sa semneze proces verbal ca ar fi incercat sa-i ucida. Acuzat de tentativa de evadare si agresarea organelor de militie, e condamnat la 15 ani de munca silnica in lagarul de la Periprava.

Ai lui il credeau mort
Acolo oamenii erau schingiuiti, impuscati, iar unii se aruncau in Dunare, sa-si afle moartea. Intamplator, detinutul e dat pe mana unui brigadier-sef pe care il recunoaste ca fiind fost preot la Manastirea Cetatuia din Iasi. Acesta il ajuta sa evadeze, trimitandu-l la Tulcea pentru descarcarea unor slepuri. "In timp ce ma aflam pe o strada destul de populata, mi s-a parut c-o vad pe Maicuta Domnului pe trotuarul celalalt. I-am auzit glasul clar in ureche: Pleci chiar in clipa asta, traversezi strada si te urci in camion! Intr-adevar, o masina a oprit fara sa-i fac vreun semn. Unde sa te las? - m-a intrebat soferul. Pe drum! - i-am raspuns". Asa a ajuns Gherontie la Timisul de Sus. De acolo, a urcat pe platoul Bucegilor si, dupa 2 zile de mers, a descoperit o pestera bine ascunsa, intre Claia Mica si cea Mare. Aici avea sa traiasca 10 ani. Si-a inchipuit un altar din piatra, unde slujea Sf. Liturghie. Se imbraca in zdrente de la ciobani, manca radacini sau fructe si vorbea numai cu jderii si cu ursii. Nopti intregi se ruga la crucea cea mare de pe Caraiman, jurandu-i Maicii Domnului ca, daca se va intoarce cu bine in lume, va construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci. Dupa anii de sihastrie, in urma unei vedenii a Preacuratei, Gherontie coboara din munte si se duce pe jos, pana la Todiresti, la tatal sau adoptiv. Aici descopera ca familia, care il credea mort, ii facuse demult cele crestinesti, iar in cimitirul satului se gasea o cruce cu numele lui!

"Matale esti un sfant"
Dupa 1989, se intoarce la Neamt. Este recunoscut de noul staret al manastirii si se inscrie la Seminar. Necazurile continua insa. In anul 1995, tocmai cand spovedea o credincioasa, parintele Gherontie sufera un accident vascular cerebral si paralizeaza. Dupa 3 luni de suferinta, e trimis la sanatoriul din Sinaia, unde dr. Const. Dinu ii spune ca va avea nevoie de cativa ani buni pentru refacerea completa. In aceeasi noapte, Maica Domnului ii apare in gand, chiar acolo, in rezerva in care era internat: 'S-a uitat lung la mine si mi-a spus sa ma trezesc iute, ca nu sunt bolnav. Apoi sa caut un brad cu 6 ramuri, langa o apa curgatoare de unde se vede marea cruce la care m-am jurat. Acolo sa fac manastirea!". Preotul s-a ridicat brusc din pat, in timp ce 2 vecini de camera, care il stiau paralizat, se uitau la el incremeniti. A doua zi, medicul il privea la fel de uluit. Dupa aceea i-a zis: "Matale esti un sfant. Mergi si cauta-ti locul de manastire!". Si parintele a plecat din spital pe picioarele lui.

Semnul
Dupa ce s-a rugat la moastele Sfintei Parascheva de la Iasi, s-o induplece pe Maica Domnului sa-i arate locul unde sa construiasca, parintele s-a dus la primarul din Busteni, sa-i explice pasul. Acesta i-a spus ca are un teren pe plaiul Palanca. "Cand am ajuns aproape de bradul retezat, am vazut de 3 ori o stralucire puternica, asa ca de la o lampa de sudura. Am pus mana la ochi. Mi-am dat seama ca acela era semnul! Primarul n-a vazut nimic. Se gandea ca am luat-o razna. Dar eu nu sunt nebun! M-am intors a doua zi si, asezat pe o buturuga, priveam locul, imaginandu-mi cum va fi biserica imprejmuita de chilii. Atunci a aparut Maicuta Domnului inca o data. Era chiar pe ramura din partea de rasarit a bradului, unde am facut agheazmatarul. Imi facea semn cu mana, de parca ar fi vrut sa-mi arate ca manastirea trebuia sa imprejmuiasca chiar acel brad, ca o imbratisare".

Cu un picior in Rai
Zi de zi, tot mai numerosi sunt cei ce trec prin Palanca, sa se roage si sa lase cate un pomelnic. Femei care plang cu evlavie, copii curati la suflet, batrani bolnavi si singuri. Cand ajung sub crucea Caraimanului, sufletul lor se linisteste, durerile dispar si lumea parca e mai buna. Preotul spune ca de cate ori trimite pe cineva sa se roage sub brad, il insoteste cu gandul, iar daca acela e cu adevarat credincios, copacul se aureoleaza cu o lumina vazuta numai de Gherontie. "Vine lume din toata tara aici, din cele mai indepartate sate si orase. Daca eu vad ca au credinta, atunci stiu ca-i pot ajuta si ca nu ma rog zadarnic pentru ei. Unii dintre ei au castigat procese, s-au insanatosit, s-au impacat inainte de divort, si-au regasit fratii si surorile. Multi au venit aici in carucior si, dupa doua saptamani, au coborat dealul pe picioarele lor".

Preotul este ajutat de inca 3 preoti tineri. El spune ca numai dupa ce va savarsi asezamantul religios va putea sa paraseasca aceasta lume, impacat ca si-a dus la bun sfarsit menirea. Astazi, in aerul proaspat ca o respiratie de inger, parintele Gherontie este cu un pas in Rai si cu unul in Busteni.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ