Adormirea Maicii Domnului

.

Adormirea Maicii Domnului este sarbatoarea in amintirea zilei in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit. Este praznuita de ortodocsi si catolici in fiecare an, pe data de 15 august. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in Traditia Bisericii. Potrivit acestei Traditii, Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata.

Aceeasi Traditie spune ca Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Prin pronia divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantare, sosind trei zile mai tarziu. A cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol. Acest mormant a fost identificat in Ierusalim, cu toate ca sunt persoane care afirma ca Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut multi ani dupa Inaltarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului in invatatura ortodoxa si romano-catolica

Biserica Ortodoxa invata ca Fecioara Maria s-a nascut cu pacatul stramosesc si a primit iertare de acest pacat in momentul in care a acceptat sa-L nasca pe Hristos.

Biserica Romano Catolica vorbeste de Imaculata Conceptie, o dogma primita de catolicism in anul 1854, prin care afirma ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc. Biserica Ortodoxa nu a acceptat aceasta invatatura, motivand ca daca Fecioara s-ar fi nascut fara acest pacat, firea ei ar fi fost alta decat cea a tuturor oamenilor. Iar daca ea ar fi daruit Cuvantului o alta fire decat cea pe care noi o avem, firea umana a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Impotriva unei invataturi de acest gen, Sfintii Parinti au afirmat ca Hristos a mantuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mantuit.

Biserica Romano Catolica, afirmand ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc, ne face sa credem ca invierea si inaltarea sa la cer se datoreaza meritelor sale si nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia invata ca aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai asteptat invierea obsteasca, pentru ca insasi Viata S-a salasluit in ea. Dar Maica Domnului a murit in virtutea legii omenesti si s-a inaltat prin Hristos. Ea "este faptura in care Dumnezeu este de pe acum totul in toate", dupa cum spune parintele Staniloae.

Adormirea Maicii Domnului in iconografie

In icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentata stand intinsa pe pat, in mijlocul Apostolilor, in vreme ce Hristos primeste in brate sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figura mica de copil imbracat in alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este asezata pe tron intr-o mandorla pe care ingerii o poarta spre ceruri, reprezentare care vine sa intareasca si mai mult Inaltarea sa la ceruri.

In unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunati "de la marginile pamantului, pe norii cerului" (Condac, glas 2), este infatisat in partea de sus, in cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gandul de a-l rasturna, apare in majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Traditiei, cand acesta a pus mana pe pat, un inger i-a taiat amandoua mainile "fara de veste odata cu orbirea i s-au taiat si mainile ce au ramas lipite de pat...” (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria "L-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata pentru noi a muri si a invia ..." (Arhim. Benedict Gius)

Adrian Cocosila

Sfânta Scriptură (Sfintele Scripturi, Dumnezeieştile Scripturi, Biblia

Sfânta Scriptură (Sfintele Scripturi, Dumnezeieştile Scripturi, Biblia), Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divina, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris influentaţi de Duhul Sfant. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a incredinţat omului cunoştinţele necesare in vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale.Ele sunt norma pentru caracter, criteriul de verificare pentru experienţa, revelarea supremă a dogmelor si relatarea demnă de încredere a intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie.

Nici o carte nu a fost atât de iubita, atat de urâta, atât de venerată şi atât de blestemată ca Biblia. Pentru Biblie au murit oameni, alţii au fost ucişi in numele ei. Ea a inspirat cele mai nobile si mai marete acţiuni ale oamenilor şi a fost condamnata pentru cele mai condamnabile si degradante fapte. Pentru Biblie s-au declansat razboaie, paginile ei au hranit revoluţii, iar imperii s-au spulberat datorita ideilor ei. Oameni de toate facturile - de la teologi ai eliberarii pana la capitalişti, de la fascişti la marxişti, de la dictatori la eliberatori, de la pacifişti la militarişti - toţi cercetează paginile ei, pentru a căuta cuvinte cu care sa-şi justifice acţiunile.

Dar unicitatea Bibliei nu este data de influenţa ei politica, sociala şi culturală fară egal, ci e data de conţinutul ei. Ea este revelaţia dată de Dumnezeu cu privire la la unicul Dumnezeu-om: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos-Mântuitorul lumii.
]REVELATIA DIVINA

În timp ce, în decursul istoriei, unii au pus la îndoiala existenţa lui Dumnezeu, mulţi au susţinut plini de încredere ca El există şi că S-a făcut pe sine cunoscut. Dumnezeu S-a dezvăluit in două feluri, iar Biblia a avut un rol in această dezvaluire.

Revelaţia generală

Întelegerea caracterului lui Dumnezeu pe care o dobândim privind la comportamentul şi conştiinţa umana şi la natură este în mod frecvent numita "revelaţia generală", pentru că ea este la îndemâna tuturor şi se adreseaza raţiunii. Pentru milioane de oameni "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte întinderea lor"
- cf Psalm 19:1
Strălucirea soarelui, ploaia, munţii şi izvoarele, toate mărturisesc despre un Creator iubitor.
"Căci Dumnezeu se descoperă din Cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor ...cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făptuiri, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor iar inima lor cea nesocotită s-a întunecat. - cf Epistolei către Romani 1:18-21

Alţii văd in relaţiile armonioase şi în iubirea uimitoare dintre prieteni, dintre membrii familiei, soţ şi soţie, parinţi şi copii, dovada existenţei unui Dumnezeu plin de iubire "După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi..." - cf Carţii Sf Prooroc Isaia 66:13
"În ce chip miluieşte tatăl pe copii, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de El..." - cf Psalm 103:13

Cu toate acestea, aceeaşi strălucire a Soarelui care mărturiseşte despre un Creator iubitor poate transforma pământul într-un deşert pârjolit de arşiţă, aducând foamete. Aceeaşi ploaie poate să transforme în ingrozitoare inundaţii care să înece familii; aceleaşi culmi se pot sfărâma şi prăbuşi, nimicind totul. Relaţiile umane sunt adesea atinse de gelozie, invidie, mânie sau chiar ură, care împing la fapte reprobabile. Lumea din jurul nostru transmie semnale derutante, generând mai multe întrebări decât răspunsuri. Se poate observa un conflict între bine şi rău,dar nu se explică de ce şi cum a început coflictul, cine este angajat în luptă, de ce sau cine va birui la final.

Revelaţia specială

Păcatul stânjeneşte revelarea personala a lui Dumnezeu prin creaţie, întunecând capacitatea noastră de a interpreta mărturia lui Dumnezeu. Din iubire, Dumnezeu ne-a dat o descoperire speciala despre Sine, spre a ne ajuta sa primim raspunsuri la aceste intrebari. Prin Vechiul si Noul Testament, El se face cunoscut intr-un mod special, ce nu lasa nici o urma de indoiala cu privire la caracterul si iubirea Sa. La inceput, revelarea lui Dumnezeu s-a produs prin profeti, iar apoi a urmat revalarea suprema prin Persoana Domnului Hristos.

Biblia contine, atat adevaruri despre Dumnezeu, cat si descoperiri ale persoanei Sale. Amandoua domeniile de revelatie sunt necesare. Noi avem nevoie sa -L cunoastem pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, precum si adevarul care este in Iisus. Si, prin mijlocirea Dumnezeiestilor Scripturi, Dumnezeu trece dincolo de limitarile noastre intelectuale, morale si spirituale (duhovnicesti), comunicandu-ne dorinta Lui arzatoare de a ne salva.