DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:
- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp şi mi cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.
- Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă. Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:
- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă?
- Da, răspunse omul.
- Dar două zile, o porţi?
- S-ar putea.
- Dar o săptămână sau o lună, o porţi?
- Nu, părinte, bineînţeles că nu.
- De ce? - îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.
- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.
- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se "murdăreşte" de păcate şi răutate şi cum 1-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului?!
"Intră în Biserică şi te căleşte! Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor. " ( Sfântul Ioan Gură de Aur )
. Sfânta Cruce
Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel e, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme, în felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Craca Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.
"Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne. " (Sfântul Atanasie cel Mare)
Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta PILDE SI POVESTIRI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PILDE SI POVESTIRI. Afișați toate postările
16 noiembrie 2013
Taina Sfintei Spovedanii-pilda
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
6 noiembrie 2013
FEMEIA VADUVA
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
O femeie vaduva traia numai din folosul ce il obtinea cu sudoarea fetei, depe un ogor pe care il obtinuse de la parinti.
Un vecin cu pamantul ei lacom si hain la inima, inscena femeii un proces la tribunal, reusi sa castige si puse mana pe ogorul vaduvei.
La predare in posesiune femeia il ruga pe uzurpator sa-i dea voie sa ia un sac cu pamant din mostenirea pe care o pierduse...
Acela ii permise .Dupa ce sacul fu umplut , femeia il ruga pe omul acela sa o ajute sa-l urce pe umar.Dar si pentru barbat sacul era prea greu de ridicat.
Atunci vaduva il intreba ,,DACA SI UN SINGUR SAC DE PAMANT TI SE PARE GREU CUM TI SE V-A PAREA TOT OGORUL INAINTEA JUDECATII LUI DUMNEZEU?"
Cuvintele acelea ii patrunsera bogatului ca niste sageti in inima si el renunta sa-i mai ia femeii pamantul..
O femeie vaduva traia numai din folosul ce il obtinea cu sudoarea fetei, depe un ogor pe care il obtinuse de la parinti.
Un vecin cu pamantul ei lacom si hain la inima, inscena femeii un proces la tribunal, reusi sa castige si puse mana pe ogorul vaduvei.
La predare in posesiune femeia il ruga pe uzurpator sa-i dea voie sa ia un sac cu pamant din mostenirea pe care o pierduse...
Acela ii permise .Dupa ce sacul fu umplut , femeia il ruga pe omul acela sa o ajute sa-l urce pe umar.Dar si pentru barbat sacul era prea greu de ridicat.
Atunci vaduva il intreba ,,DACA SI UN SINGUR SAC DE PAMANT TI SE PARE GREU CUM TI SE V-A PAREA TOT OGORUL INAINTEA JUDECATII LUI DUMNEZEU?"
Cuvintele acelea ii patrunsera bogatului ca niste sageti in inima si el renunta sa-i mai ia femeii pamantul..
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
23 octombrie 2013
Cine este cel mai bun???
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Se zice că Dumnezeu s-a adresat odată lui Moise şi
i-a spus:
ales o mie dintre
cei
mai buni.
După aceea i-a spus
Dumnezeu:
„Acum alege din această o mie, zece care să fie cei mai buni“. Şi a
ales Moise zece. După aceea iarăşi a vorbit Dumnezeu şi i-a spus:
„Alege din aceşti zece pe cel mai bun“. Şi l-a ales Moise pe cel mai
bun. Şi atunci i-a spus Dumnezeu: „Vreau să văd
dacă l-ai ales bine.
Trimite-l pe acesta unul, ca în termen de patru ani, să-l găsească
pe cel mai rău om din lume“.
Şi a umblat bietul om căutând în dreapta şi în stânga şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii care păreau foarte răi, dar îşi zicea:
„De unde ştiu eu, poate că aceasta
Şi a umblat bietul om căutând în dreapta şi în stânga şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii care păreau foarte răi, dar îşi zicea:
„De unde ştiu eu, poate că aceasta
este doar o aparenţă. Poate că el în sinea lui e om drept. Poate că aşa îmi apare mie. De ce să-l judec eu? Eu n-am dreptul să mă înşel. Dacă m-a ales Moise ca pe cel mai bun din poporul lui Israel, înseamnă că
eu nu am dreptul să mă înşel“.
Şi a căutat, şi a căutat şi a ajuns până în ultima zi. Şi atunci a zis:
„Va să zică
nu sunt în stare să-l aflu pe cel mai rău.
Ia să mă întorc eu către mine. Sunt eu oare chiar cel mai bun? Câte greşeli nu am eu, şi Moise m-a ales totuşi pe mine, poate neştiind el câte ascunzişuri am eu. Şi
dacă aş fi eu cel mai bun cu adevărat şi cel
mai înţelept, aş fi ştiut să-l găsesc pe cel mai rău“. Şi s-a dus înapoi
la Moise şi i-a spus: „N-am găsit şi
mi-am dat seama că eu sunt cel
mai rău om din lume“. Şi atunci din nou i-a vorbit Dumnezeu lui
Moise şi i-a zis: „Acesta fiindcă nu i-a judecat pe ceilalţi, fiindcă
nu s-a aşezat deasupra celorlalţi, fiindcă
s-a judecat pe
sine, acesta este cel mai bun. Într-adevăr, bine l-ai ales!“
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
13 octombrie 2013
PILDE
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Cine-i mai mare?
Într-un sat, oamenii trăiau bine între ei, făcând sânge rău diavolului, căruia nu-i place o asemenea bună înţelegere.
Ca să-i dezbine, Satana a pus între acei oameni tot felul de vrajbe, care, însă, nu i-au clintit din unirea lor.
Văzând aceasta, puterea întunecată a aruncat în adunarea acelor oameni glasul acesta: "Cine e mai mare între voi?"
Cum au auzit acest glas, fiecare s-a grăbit să zică: "Eu sunt mai mare!"
Şi s-a pornit atunci o vrajbă aşa de cumplită între ei, că praf s-a ales din unirea lor.
Aşa păţim toţi când dăm ascultare acestui glas diavolesc.
Telefonul ceresc
Un om cu învăţătură, dar trufaş, văzând pe un om credincios închinându-se, îi zise:
- "Ce-o mai fi şi rugăciunea asta? Stai de vorbă cu văzduhurile, ca nebunii..."
Omul cel credincios tăcu. În altă zi, el găsi pe trufaş vorbind la telefon, şi-i zise:
- ?Ce faci aici, domnule?"
- "Ce să fac? Vorbesc la telefon.?
- "Tare mă mir eu, cum stai d-ta de vorbă cu pereţii.
Trufaşul se supără, dar celălalt îi zise:
- "Eu nu m-am supărat când mi-ai spus că vorbesc cu văzduhurile, d-ta de ce te superi? Avem şi noi un telefon mai bun ca al d-tale, noi vorbim cu Dumnezeu şi-i spunem păcatele şi căinţa noastră, iar El ne iartă şi ne călăuzeşte. Trufaşul rămase cu nasul în jos.
Într-un sat, oamenii trăiau bine între ei, făcând sânge rău diavolului, căruia nu-i place o asemenea bună înţelegere.
Ca să-i dezbine, Satana a pus între acei oameni tot felul de vrajbe, care, însă, nu i-au clintit din unirea lor.
Văzând aceasta, puterea întunecată a aruncat în adunarea acelor oameni glasul acesta: "Cine e mai mare între voi?"
Cum au auzit acest glas, fiecare s-a grăbit să zică: "Eu sunt mai mare!"
Şi s-a pornit atunci o vrajbă aşa de cumplită între ei, că praf s-a ales din unirea lor.
Aşa păţim toţi când dăm ascultare acestui glas diavolesc.
Telefonul ceresc
Un om cu învăţătură, dar trufaş, văzând pe un om credincios închinându-se, îi zise:
- "Ce-o mai fi şi rugăciunea asta? Stai de vorbă cu văzduhurile, ca nebunii..."
Omul cel credincios tăcu. În altă zi, el găsi pe trufaş vorbind la telefon, şi-i zise:
- ?Ce faci aici, domnule?"
- "Ce să fac? Vorbesc la telefon.?
- "Tare mă mir eu, cum stai d-ta de vorbă cu pereţii.
Trufaşul se supără, dar celălalt îi zise:
- "Eu nu m-am supărat când mi-ai spus că vorbesc cu văzduhurile, d-ta de ce te superi? Avem şi noi un telefon mai bun ca al d-tale, noi vorbim cu Dumnezeu şi-i spunem păcatele şi căinţa noastră, iar El ne iartă şi ne călăuzeşte. Trufaşul rămase cu nasul în jos.
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
6 octombrie 2013
TALHARUL SI MAICA DOMNULUI
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
În anii cei de demult, în aceste locuri greu de străbătut și neroditoare, trăia un tâlhar. Îl numeau Balaurul. Multe povestiri s-au spus despre el în atâția ani. Spuneau că era înfricoșător la înfățișare, cu păr și barbă negre și lungi și cu un glas atât de puternic, de speria chiar și un câine.
Ani de-a rândul el și oamenii lui au fost frica și groaza acelei regiuni. Dar lucru ciudat era, despre care unii spun și astăzi, că niciodată nu vătăma pe sărac și neputincios. Numai pe bogați îi chinuia.
Cei care l-au cunoscut spuneau că inima lui avea două fețe. De acolo de unde era ca o fiară neîmblânzită și împrăștia spaimă și groază oricui se afla înaintea lui, dintr-odată putea să plângă la vederea unui animal neputincios, prins în vreo capcană, și care-și rupea cărnurile în încercarea sa de a se elibera. Nu-i plăcea să vadă suflete îndurerate. Nu putea să facă asta.
Mare taină este sufletul fiecărui om. Numai Dumnezeu știe din ce material este făcut.
Într-o zi, așa cum ne spune istorisirea noastră, Balaurul cu voinicii lui au intrat pe ascuns în casa lui Mamalis, marele moșier, și au furat din cufăr obiecte de aur și bani. Toți erau la ogoare și nimeni nu și-a dat seama. De altfel, cine s-ar fi așteptat ca ziua în amiaza mare să pătimească un astfel de rău? Fugind, au prins de veste câinii și au început să latre. Câinii au fost auziți de niște slujnice, care l-au înștiințat pe moșier, și îndată un întreg detașament din oamenii lui Mamalis, au alergat în urma lui. Desigur, Balaurul cu voinicii lui aveau avantajul și ar fi scăpat cu siguranță dacă…
În timp ce alergau cu caii, au văzut în aria lui Mamalis, puțin mai jos, o bătrână gârbovită și câțiva copii din sat, care își băteau joc de ea și aruncau cu pietre asupra ei.
- Mergeți voi înainte, a spus el oamenilor lui, iar eu voi veni mai pe urmă!
- Ce faci, căpitane? Ai înnebunit?, i-au spus aceia. Hai să plecăm repede! Te vor prinde.
- Plecați, v-am spus! Vin și eu.
Oamenii lui au plecat, cu toate că nu voiau să-l lase singur. Atât de mulți îl urmăreau, dar el a alergat repede în arie la bătrâna.
- Ce faceți aici, măi neghiobilor? Ce v-a făcut bunica, măi corciturilor, de o bateți?
Copiii au înlemnit de frică, dar apoi au luat-o la fugă spre sat, strigând:
- Balaurul, Balaurul!!!
El însă a coborât de pe cal și, ridicând-o îndată pe bătrănă, încerca s-o facă să-și revină. I-a șters fața de sânge și o mângâia pe păr cu dragoste și cu durere.
- Iartă-i, bunicuțo! Iartă-i! Nu sunt ei de vină, ci părinții lor i-au făcut așa… Sunt mici. Iartă-i!
Atunci bătrâna s-a întors și l-a privit în ochi, spunându-i:
- Să ai binecuvântarea mea, fiule! Să ai binecuvântarea mea!
A privit-o și el în ochi și sufletul lui a tresăltat dintr-o dată. S-a pierdut în ochii ei. Toată dragostea și durerea lumii erau în acei doi ochi pe care îi privea. Și a rămas acolo, pierdut, ținând bătrâna în brațe și privind în ochii ei. Îndată, din ochii lui au început să curgă șiroaie de lacrimi. Balaurul, groaza și spaima acelui loc, plângea ca un copil. Nici el însuși nu înțelegea ce se întâmpla. Plângea, plângea, plângea. Astfel l-au găsit oamenii lui Mamalis, ținând bătrâna în brațe și plângând.
În acea vreme judecata se făcea repede, și mai ales pentru Balaurul, cu atât mai mult. Foarte repede. Frânghie, laț, un copac și s-a dus Balaurul.
Ultimul lucru de care și-a adus aminte a fost bătrâna, care-l privea de la o mică distanță. Nu putea uita privirea ochilor ei. Apoi, cu un suspin, și-a închis și el ochii săi, în timp ce funia se întindea.
Apoi… i-a redeschis. Dar, unde se afla? Nu era spânzurat de copac, ci era pe un coridor alb, având de-o parte și de alta cele mai frumoase flori și pomi, pe care nu le mai văzuse vreodată. Nu-l durea nimic și se simțea foarte ușor. Ca fulgul. „Ce sunt toate acestea?”, s-a întrebat. „Ce se întâmplă? Și cine sunt cei care vin spre mine?”. O femeie, care răspândea lumină, mergea înaintea tuturor și se apropia de el. De-a dreapta și de-a stânga ei erau mii de îngeri preafrumoși, care zburau și o însoțeau psalmodiind. Femeia s-a apropiat repede și i-a întins mâna, zâmbind:
- Hai, vino! Bine ai venit în casa Fiului meu. În casa ta.
- Maica Domnului!!!, a strigat el.
Și îngenunchind înaintea ei, și-a plecat capul. Dacă ar fi putut plânge acolo unde se afla, sigur ar fi izbucnit în plâns. Dar acolo nu se plânge.
Atunci Maica Domnului l-a atins ușor, spunându-i iarăși:
- Hai, vino!
- Maica Domnului, eu? Ce să caut eu printre voi? Eu sunt un răufăcător, sunt tâlhar, am vătămat multă lume. Pe mine trebuie să mă pedepsiți, nu să mă primiți aici.
Atunci Maica Domnului i-a spus:
- Ai uitat că primul care a intrat în Raiul Fiului meu a fost tâlhar? El a fost făcut, fiul meu, pentru tâlhari, hoți și pentru toți călcătorii de lege și păcătoșii care se pocăiesc.
- Dar eu nu am apucat să mă pocăiesc, a răspuns Balaurul care stătea mereu cu capul plecat.
- Te-ai oprit s-o ajuți pe acea bătrână, deși puteai să fugi și să scapi. Acesta a fost biletul tău pentru Împărăția Fiului meu. I-ai curățat fața și ți s-au curățat păcatele tale. Și lacrimile pe care le-ai vărsat, ținâd-o în brațe pe bătrână, a fost pocăința ta. Cu toate acestea ți-ai curățat sufletul. Vino, fiul meu! Cu cinstiri și cu multă slavă vei intra în Rai.
Atunci Balaurul și-a ridicat pentru prima oară capul ca s-o privească pe Maica Domnului. Și a văzut ochii bătrânei din arie cum îi zâmbeau… Ochii Maicii Domnului.
Și în timp ce îngerii l-au ridicat la înălțime, cântând laude cu fermecătoare melodii cerești, pornind cu toții spre uriașa poartă luminoasă ce se vedea la capătul acelui coridor, Balaurul o privea mereu pe Maica Domnului în ochi. A fost singurul suflet care a intrat vreodată în Rai, plângând de bucurie și fericire. Cel mai curat suflet.
Pe pământ oamenii mai spun istorisiri despre Balaurul, dar și în Rai unde va trăi veșnic.
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
31 august 2013
Căldura focului - pildă
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde țurțurele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.
„Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune” (Fericitul Augustin).
În timpul Sfintei Spovedanii, un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, îmi simt sufletul greu de păcate. Cum pot să fiu iarăşi liniştit, când ştiu că am greşit?
- Fiule, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă am păcătuit, Dumnezeu ne va ierta greşelile, dar cu o condiţie: să ne căim. Să ne căim cu sinceritate, din suflet. O să-ţi dau un exemplu. Afară este iarnă grea, gerul este mare. Du-te şi adu-mi un ţurţure de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţa în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde țurțurele a început imediat să se topească la căldura focului.
- Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară?! Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar mai fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum, că ai adus-o înăuntru, vezi cum a început să se topească? Devine iarăşi apă curată şi folositoare. Cât era îngheţată nu era bună de nimic.
La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul Domnului topesc tot ce-i rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet.
- Priveşte pomii de afară, i-a mai spus părintele. Sunt îngheţaţi de ger, dar, la primăvară, soarele îi va încălzi şi iarăşi se vor trezi la viaţă.
La fel să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel căinţa sinceră vindecă sufletul bolnav de păcate.
„Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune” (Fericitul Augustin).
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
13 august 2013
Lacomia de bani ucide
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Istorioare duhovnicesti pentru crestinii ortodocsi – Lacomia de bani ucide
Într-un oraşel de pe malul unei mări, cu o corabie, a sosit într-o zi un strain .A tras la o mica pensiune ca sa manance dar n-a vrut sa ramana peste noapte acolo .Le-a spus ca e fiul unei familii din oras si ca se duce sa isi vada parintii.Plecase de mult in America si acum se intorcea neanuntat., voind sa faca o surpriza parintilor sai.A mers la casa parintilor sai si a cerut gazduire ca un strain oarecare.
Nu l-au recunoscut ,dar vl-au primit .Vazand insa ca venea din America cu cateva geamantane pline , cu multe lucruri de valoare , si -au zis gazdele :.Nu l-a vazut nimeni intrand la noi!
A intrat noaptea venind direct de la vapor. Are multe bunuri şi va fi având şi bani.S-au hotarat sa-l omoare. L-au omorat ,l-au scos afara si l-au aruncat in mare.
A doua zi dimineaţă, proprietarul pensiunii a venit la familia respectiva cu flori si i-a intrebat : ,, Cum a fost surpriza?" Care surpriza -pai n-a venit fiul vostru aseara? -Care fiu ?
- „Nu vă mai ascundeţi. Fiul vostru cel plecat în America a venit aseară şi a mâncat la noi, spunând că vrea să vă facă o surpriză astăzi de dimineaţă. Am venit să serbăm cu voi bucuria reîntoarcerii lui dupa 25 de ani!
Ce s-a întâmplat mai departe, vă puteţi imagina. Îşi omorâseră propriul fiu, care adusese toate acele bunuri pentru dânşii, dar ei, orbiţi de demonul avariţiei, l-au omorât.
Istorioare duhovnicesti pentru crestinii ortodocsi – Lacomia de bani ucide
Într-un oraşel de pe malul unei mări, cu o corabie, a sosit într-o zi un strain .A tras la o mica pensiune ca sa manance dar n-a vrut sa ramana peste noapte acolo .Le-a spus ca e fiul unei familii din oras si ca se duce sa isi vada parintii.Plecase de mult in America si acum se intorcea neanuntat., voind sa faca o surpriza parintilor sai.A mers la casa parintilor sai si a cerut gazduire ca un strain oarecare.
Nu l-au recunoscut ,dar vl-au primit .Vazand insa ca venea din America cu cateva geamantane pline , cu multe lucruri de valoare , si -au zis gazdele :.Nu l-a vazut nimeni intrand la noi!
A intrat noaptea venind direct de la vapor. Are multe bunuri şi va fi având şi bani.S-au hotarat sa-l omoare. L-au omorat ,l-au scos afara si l-au aruncat in mare.
A doua zi dimineaţă, proprietarul pensiunii a venit la familia respectiva cu flori si i-a intrebat : ,, Cum a fost surpriza?" Care surpriza -pai n-a venit fiul vostru aseara? -Care fiu ?
- „Nu vă mai ascundeţi. Fiul vostru cel plecat în America a venit aseară şi a mâncat la noi, spunând că vrea să vă facă o surpriză astăzi de dimineaţă. Am venit să serbăm cu voi bucuria reîntoarcerii lui dupa 25 de ani!
Ce s-a întâmplat mai departe, vă puteţi imagina. Îşi omorâseră propriul fiu, care adusese toate acele bunuri pentru dânşii, dar ei, orbiţi de demonul avariţiei, l-au omorât.
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
10 august 2013
Oarba care vede
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Într-o ţară trăia o femeie care până pe la patruzeci de ani dusese o viaţă păcătoasă. Cu toate că avea ochi trupeşti buni, ea nu vedea cu duhul. Era o oarbă sufleteşte şi, din pricina aceasta, ducea o viaţă ticăloasă. Ducând o asemenea viaţă, s-a îmbolnăvit şi şi-a pierdut vederea. Atunci s-a petrecut o minune.
A început, în orbirea ei, să vadă bine cu ochiul lăuntric.
Şi şi-a văzut, astfel, toate păcatele mai dinainte.
Într-o zi, nişte vecini o căinau, zicându-i: - "Sărmana de tine!"
Ea însă, le-a răspuns:
-"Nu-s de plâns, dragii mei. Eram de plâns când vedeam. Dumnezeu mi-a trimis această învăţătură ca, nemaivăzând cu ochii trupului, să văd cu cei ai sufletului. Acuma văd ce grele păcate am făcut, nu mă plângeţi pe mine, ci pe cei cari cu toate că văd, sunt orbi!?
Iată ce învăţătură luminoasă poate ţine o femeie oarbă.
Cele două spice.
Cu omul bun şi credincios se întâmplă ca şi cu spicul plin.
Soarele coace spicul plin, pe când pe cel gol îl usucă. Aşa şi Dumnezeu: ajută pe cel credincios, îl "coace" în vrednicie şi în credinţă, pe când cel necredincios se "usucă" în păcate, ajungând în netrebnicie.
A început, în orbirea ei, să vadă bine cu ochiul lăuntric.
Şi şi-a văzut, astfel, toate păcatele mai dinainte.
Într-o zi, nişte vecini o căinau, zicându-i: - "Sărmana de tine!"
Ea însă, le-a răspuns:
-"Nu-s de plâns, dragii mei. Eram de plâns când vedeam. Dumnezeu mi-a trimis această învăţătură ca, nemaivăzând cu ochii trupului, să văd cu cei ai sufletului. Acuma văd ce grele păcate am făcut, nu mă plângeţi pe mine, ci pe cei cari cu toate că văd, sunt orbi!?
Iată ce învăţătură luminoasă poate ţine o femeie oarbă.
Cele două spice.
Cu omul bun şi credincios se întâmplă ca şi cu spicul plin.
Soarele coace spicul plin, pe când pe cel gol îl usucă. Aşa şi Dumnezeu: ajută pe cel credincios, îl "coace" în vrednicie şi în credinţă, pe când cel necredincios se "usucă" în păcate, ajungând în netrebnicie.
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
28 iulie 2013
COCALARUL SI VINUL SFINTIT
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Primit prin mail de pa Preot Ioan
Cocalarul
şi vinul sfinţit
de Bruno Ştefan
Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de
cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la
fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care
straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe
degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele
pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie
la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
Când
m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în
jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată
în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut
şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar
reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii
maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în
faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o
parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc
mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din
cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza
locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe
terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în
apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din
jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce
mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă.
Tocmai în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de
oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au
spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor,
i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i
cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam
să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi
lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat: Haideţi băieţi să-l
ajutăm pe dom' profesor.
Odată
aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat
până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au
dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor
mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie
din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi
povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul
lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe
picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom' profesor e de-acum
fratele meu şi trebuie să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe
fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia
lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat.
Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului,
lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin.
Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart
în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins
niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii
furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam
la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind
că m-am băgat în banda lor.
De mai
multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la
autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze
pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional,
apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a
nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei
reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii,
jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre „cei buni“
şi „cei răi“, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia
noastră subiectul unui interesant articol.
Cu
vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens
la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare
la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că
spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher
- cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai
influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene
sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au
vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase
cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi
studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor
autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie
recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu
el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui
a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai
bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea
mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea
lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre
timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate,
iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi
cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la
această petrecere, iar versuri precum: „puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai
fost tu mie“ ori „n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor“ au răsunat
până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a
cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. „Dom'
profesor eşti deştept / I-ai tras pe gabori în piept“ a fost refrenul cel
mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.
În a
doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească
despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre
modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de
optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mănăstiresc adus de
la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a
mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut.
Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la Biserică - lucru neobişnuit
pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mănăstirea Neamţ să se călugărească.
Banda
lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei
lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au
plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat.
Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături
de Traian Băsescu - idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între
timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin
s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi
personaje mai actuale.
În săptămâna
patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La
Izvorul Tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu
înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul
care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un
cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor.
Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos
anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mănăstirea Marea Lavră, cei
mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna
cu preşedintele României, mai ales că
venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti.
Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi
are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toţi călugării au făcut atunci câţiva
paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl
poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.
L-am
privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu
o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se
diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul
extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să
ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne
spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că
degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va
împlini abia peste alţi 3 ani (ce e
scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să
scurtezi termenul). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele
nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a
descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi
jumătate.
Când a
ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui călugăr sfinţit,
aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi
m-a întrebat: Dom' profesor, nu mă recunoşti?
Abia
după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a
vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie
este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită
cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de
inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau
înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor
mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia
lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.
Mădălin?
- l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a
rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o
curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în
sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am
pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
Stiam că
ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc
că mi-ai deschis ochii.
Despre
ce vorbeşti? - l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
Nu dom'
profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ţii
minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să
dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să
renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat
atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă.
Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a
spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce
am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o
peşteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte, marea a devenit dintr-o dată
agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi
am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până
la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am
pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată
de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în
oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.
Am stat
ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic
studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am
întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu
grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi
violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la
nici un alt om.
La despărţire
m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte
una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui
Fane de la etajul 4, lui Sile }menaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale
Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.
Ajuns
în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui
bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti.
M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad.
Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după
care ne-am despărţit.
Ieri
însă sora lui Sile Şmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre
Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone
de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din
România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar
manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic,
apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
Eşti nebun? - m-a întrebat
el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.
Primit prin mail de pa Preot Ioan
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
20 iulie 2013
Cei doi doctori şi preotul
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Într-un compartiment de cale ferată, mergeau, într-o zi, un preot şi doi doctori.
Doctorii, văzând pe preot, au început a vorbi batjocoritor despre cele sfinte, aruncând tot felul de cuvinte, din care se vedea că ei nu cunosc deloc lucrurile asupra cărora vorbeau atât de slobod. Preotul, văzându-le rătăcirea şi aflând din vorbirea lor că sunt doctori, vru să le dea o lecţie. Prinzând prilejul, începu convorbirea cu ei şi, într-o clipă prielnică, aduse vorba despre medicină.
Atunci, părintele începu a spune tot felul de lucruri batjocoritoare şi neadevărate despre medicină şi despre medici.
Doctorii se scandalizară, zicând:
- "Bine, părinte, dar cum e cu putinţă ca d-ta să vorbeşti aşa de greşit despre medicină, când nu ştii ce-i aceia?"
Preotul zâmbi uşor - şi le răspunse:
- "N-am făcut decât exact ce-aţi făcut dumneavoastră." Doctorii se mirară. Preotul urmă:
- "Tot atât de neştiutori şi de greşiţi eraţi şi dumneavoastră cu privire la cele sfinte, şi cu toate acestea vorbeaţi aşa de lesne... Asemenea am făcut şi eu despre medicină, ca tocmai să vă vedeţi greşeala.
Cei doi doctori nu mai avură ce răspunde.
Într-un compartiment de cale ferată, mergeau, într-o zi, un preot şi doi doctori.
Doctorii, văzând pe preot, au început a vorbi batjocoritor despre cele sfinte, aruncând tot felul de cuvinte, din care se vedea că ei nu cunosc deloc lucrurile asupra cărora vorbeau atât de slobod. Preotul, văzându-le rătăcirea şi aflând din vorbirea lor că sunt doctori, vru să le dea o lecţie. Prinzând prilejul, începu convorbirea cu ei şi, într-o clipă prielnică, aduse vorba despre medicină.
Atunci, părintele începu a spune tot felul de lucruri batjocoritoare şi neadevărate despre medicină şi despre medici.
Doctorii se scandalizară, zicând:
- "Bine, părinte, dar cum e cu putinţă ca d-ta să vorbeşti aşa de greşit despre medicină, când nu ştii ce-i aceia?"
Preotul zâmbi uşor - şi le răspunse:
- "N-am făcut decât exact ce-aţi făcut dumneavoastră." Doctorii se mirară. Preotul urmă:
- "Tot atât de neştiutori şi de greşiţi eraţi şi dumneavoastră cu privire la cele sfinte, şi cu toate acestea vorbeaţi aşa de lesne... Asemenea am făcut şi eu despre medicină, ca tocmai să vă vedeţi greşeala.
Cei doi doctori nu mai avură ce răspunde.
Labels:
PILDE SI POVESTIRI
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
ARHIVA BLOG
-
▼
24
(17)
- ▼ aprilie 2024 (4)
- ► martie 2024 (8)
- ► februarie 2024 (1)
- ► ianuarie 2024 (4)
-
►
23
(94)
- ► decembrie 2023 (2)
- ► noiembrie 2023 (2)
- ► octombrie 2023 (4)
- ► septembrie 2023 (9)
- ► august 2023 (27)
- ► iulie 2023 (7)
- ► iunie 2023 (1)
- ► aprilie 2023 (2)
- ► martie 2023 (14)
- ► februarie 2023 (9)
- ► ianuarie 2023 (12)
-
►
22
(124)
- ► decembrie 2022 (17)
- ► noiembrie 2022 (7)
- ► octombrie 2022 (6)
- ► septembrie 2022 (17)
- ► august 2022 (19)
- ► iulie 2022 (4)
- ► iunie 2022 (6)
- ► aprilie 2022 (2)
- ► martie 2022 (17)
- ► februarie 2022 (6)
- ► ianuarie 2022 (16)
-
►
21
(158)
- ► decembrie 2021 (15)
- ► noiembrie 2021 (13)
- ► octombrie 2021 (3)
- ► septembrie 2021 (9)
- ► august 2021 (13)
- ► iulie 2021 (10)
- ► iunie 2021 (14)
- ► aprilie 2021 (15)
- ► martie 2021 (9)
- ► februarie 2021 (28)
- ► ianuarie 2021 (15)
-
►
20
(223)
- ► decembrie 2020 (3)
- ► noiembrie 2020 (18)
- ► octombrie 2020 (6)
- ► septembrie 2020 (10)
- ► august 2020 (30)
- ► iulie 2020 (20)
- ► iunie 2020 (16)
- ► aprilie 2020 (41)
- ► martie 2020 (12)
- ► februarie 2020 (25)
- ► ianuarie 2020 (20)
-
►
19
(160)
- ► decembrie 2019 (17)
- ► noiembrie 2019 (5)
- ► octombrie 2019 (5)
- ► septembrie 2019 (12)
- ► august 2019 (28)
- ► iulie 2019 (20)
- ► iunie 2019 (11)
- ► aprilie 2019 (6)
- ► martie 2019 (16)
- ► februarie 2019 (8)
- ► ianuarie 2019 (26)
-
►
18
(206)
- ► decembrie 2018 (23)
- ► noiembrie 2018 (21)
- ► octombrie 2018 (10)
- ► septembrie 2018 (18)
- ► august 2018 (24)
- ► iulie 2018 (17)
- ► iunie 2018 (11)
- ► aprilie 2018 (10)
- ► martie 2018 (15)
- ► februarie 2018 (15)
- ► ianuarie 2018 (14)
-
►
17
(190)
- ► decembrie 2017 (15)
- ► noiembrie 2017 (12)
- ► octombrie 2017 (15)
- ► septembrie 2017 (18)
- ► august 2017 (19)
- ► iulie 2017 (11)
- ► iunie 2017 (12)
- ► aprilie 2017 (13)
- ► martie 2017 (30)
- ► februarie 2017 (17)
- ► ianuarie 2017 (19)
-
►
16
(75)
- ► decembrie 2016 (6)
- ► noiembrie 2016 (4)
- ► octombrie 2016 (4)
- ► septembrie 2016 (11)
- ► august 2016 (3)
- ► iulie 2016 (10)
- ► iunie 2016 (5)
- ► aprilie 2016 (7)
- ► martie 2016 (9)
- ► februarie 2016 (5)
- ► ianuarie 2016 (4)
-
►
15
(122)
- ► decembrie 2015 (9)
- ► noiembrie 2015 (7)
- ► octombrie 2015 (5)
- ► septembrie 2015 (14)
- ► august 2015 (9)
- ► iulie 2015 (2)
- ► iunie 2015 (2)
- ► aprilie 2015 (11)
- ► martie 2015 (20)
- ► februarie 2015 (15)
- ► ianuarie 2015 (17)
-
►
14
(159)
- ► decembrie 2014 (13)
- ► noiembrie 2014 (17)
- ► octombrie 2014 (8)
- ► septembrie 2014 (13)
- ► august 2014 (12)
- ► iulie 2014 (9)
- ► iunie 2014 (9)
- ► aprilie 2014 (8)
- ► martie 2014 (18)
- ► februarie 2014 (10)
- ► ianuarie 2014 (31)
-
►
13
(192)
- ► decembrie 2013 (10)
- ► noiembrie 2013 (11)
- ► octombrie 2013 (7)
- ► septembrie 2013 (14)
- ► august 2013 (12)
- ► iulie 2013 (14)
- ► iunie 2013 (17)
- ► aprilie 2013 (22)
- ► martie 2013 (18)
- ► februarie 2013 (24)
- ► ianuarie 2013 (25)
-
►
12
(252)
- ► decembrie 2012 (8)
- ► noiembrie 2012 (13)
- ► octombrie 2012 (9)
- ► septembrie 2012 (14)
- ► august 2012 (26)
- ► iulie 2012 (29)
- ► iunie 2012 (20)
- ► aprilie 2012 (11)
- ► martie 2012 (28)
- ► februarie 2012 (35)
- ► ianuarie 2012 (27)
-
►
11
(254)
- ► decembrie 2011 (17)
- ► noiembrie 2011 (50)
- ► octombrie 2011 (6)
- ► septembrie 2011 (12)
- ► august 2011 (22)
- ► iulie 2011 (18)
- ► iunie 2011 (21)
- ► aprilie 2011 (14)
- ► martie 2011 (19)
- ► februarie 2011 (19)
- ► ianuarie 2011 (39)
-
►
10
(477)
- ► decembrie 2010 (59)
- ► noiembrie 2010 (74)
- ► octombrie 2010 (44)
- ► septembrie 2010 (29)
- ► august 2010 (47)
- ► iulie 2010 (56)
- ► iunie 2010 (69)