CAINELE

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
“Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!”
în acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
“Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!”
Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.
Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii însă sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.
Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi însă că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

“Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!” (Fericitul Augustin)

 PILDA CU SORICELUL CEL VITEAZ

Un soricel de casa, de rasa, bine crescut si placut la vedere, alergând mereu disperat din calea pisicii, se pomeni într-o buna zi în pivnita unei case de oameni înstariti.

Din pricina întunericului, cazu într-o baltoaca ciudata.

Era o balta de palinca, din cea mai de soi, scursa de sub cepul prost asezat al unui butoias facut din lemn de stejar.

La început, soricelul nostru gusta timid din acea licoare curiosa.

Îi placu savoarea ei. Avea un gust puternic si bine definit, aluneca pe gâtlej asemeni focului.

Când ,,bau” tot ce era în balta, soricelul nostru se îndrepta de spate, se batu cu pumnii în piept, îsi lua o înfatisare feroce si striga:

-Unde-i pisica?

În vremea noastra prea multa lume are curaj doar cât un soarece.
Dreptatea inseamna intuneric!
Ai cantarit si argumentat toate lucrurile triste, dureroase, din jurul tau si ai descoperit ca aceasta nu aduce nici un fel de imbunatatire. Nu ai facut decat sa te simti si mai rau si sa multiplici durerea. De fiecare data cand proiectezi la nivel mental, retraiesti. Si, pentru ce?

Iesi din intuneric si disperare, si paseste spre Lumina, bucurie si umor. Fa-o! „Dreptatea, judecata…inseamna intuneric”, iata cea mai mare capcana. Crezand ca ti s-a facut o nedreptate, vei gandi, vei simti si vei alimenta starea de rau. In numele integritatii, onestitatii si dragostei, te retragi in ura si condamnare, urand si condamnand pe cei ce urasc si condamna! Ridicol, nu-i asa?

Daca te gandesti sau discuti despre toate acele lucruri negative pe care consideri ca ti le fac altii, negativul, de fapt, creste in interiorul tau. Nu faci altceva decat sa il cultivi si sa il raspandesti. Suferi si te imbolnavesti. Contempland acest rau, te vei simti rau, si, toate acestea, in numele unei asa zise dreptati…

Nu hartui sarpele veninos dupa ce te-a muscat, nu ridica armele impotriva soldatului. Incercand sa invingi raul cu rau nu vei face decat sa il cultivi in interiorul tau. Te vei simti rau, vei fi nervos, deprimat si indignat, ceea ce iti va produce mai mult rau decat insasi ofensa initiala. Si asta, pe timp indelungat.