DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

5 martie 2015

RUGACIUNEA UNEI MAME






DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


  • Doamne, ajuta-ma sa le ofer copiilor mei ce este mai bun; nu lucruri, ci ceea ce este mai bun din mine, pretuindu-i in zilele bune si in zilele rele, atat ale lor cat si ale mele. 
  • Invata-ma sa-i accept pentru ceea ce sunt ei, nu doar pentru ceea ce fac; sa ascult ceea ce spun si ei sa ma asculte pe mine; sa-i incurajez in atingerea obiectivelor lor , nu ale mele. Ajuta-ma sa le ofer un camin unde respectul si integritatea sunt pietre de temelie si unde exista suficienta încredere pentru a le ridica moralul.
  •  Fa sa le inspir curajul de a fi sinceri cu ei insisi; independenta de a-si purta singuri de grija si credinta de a se baza pe Tine.
  •  Ajuta-ma sa-i disciplinez fara sa-i injosesc, sa le cer o purtare buna, fara sa uit de purtarea mea si ajuta-i sa stie ca au parte de dragoste nelimitata din partea mea, indiferent de ceea ce fac.
  •  Ajuta-ma sa-i hranesc bine, sa-i imbrac cum se cuvine si sa am suficient pentru a le da bani de buzunar- nu pentru munca pe care o fac ei, ci pentru placerea pe care o aduc. Ajuta-ma sa fiu moderata in toate aceste privinte, asa incat bucuria de a primi sa-i ajute sa descopere bucuria de a darui. 
  • Vegheaza ca responsabilitatile lor sa fie reale, dar sa nu fie o povara pentru ei; asteptarile mele sa fie inalte, dar nu coplesitoare, iar lauda sa fie chibzuita si adusa cand trebuie. Ajuta-ma sa-i invat ca perseventa este cea mai buna rasplata a muncii. Iar cand vine vremea ajuta-ma sa ma bucur de fiecare realizare, oricat de mica, fara sa ma prefac nici macar o data ca as avea vreun merit. 
  • Mai presus de toate, ajuta-ma sa-i inradacinez bine in adevarul Tau, incat sa-i pot lasa sa plece. In numele lui Iisus, Amin!

3 martie 2015

DESPRE SMINTEALĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

              CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                                              DESPRE
                                      S M I N T E A L Ă



            Motto: „Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală
                                        (1Corinteni 14:13).

                                                                                            Preot Ioan
                                   Iubiţi credincioşi,

                     Sminteala, a sminti, înseamnă a întoarce pe cineva de la
drumul bun prin exemple rele, prin corupere. Uneori sminteala sau
scandalizarea este produsă prin cuvânt, alteori, o faptă, o acţiune, un
gest pot produce o sminteală, cum ar fi fost neplata dării pentru Templu:
„Venind ei la Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng
darea (pentru Templu) şi i-au zis: învăţătorul vostru nu plăteşte
dare? Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat-o înainte,
zicând: Ce ţi se pare Simone? Regii pământului de la cine iau dări
sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El i-a zis: De la străini. Iisus
i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând
la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi,
deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l
lor pentru Mine şi pentru tine“ (Matei 17:24-27).
Sfântul Apostol Pavel spune adesea: „Să nu daţi fratelui prilej de
poticnire sau de sminteală (1Corinteni 14:13).
Sminteala este lucrarea diavolului, care seamănă zâzanii,
împotriviri şi dezbinări, corupţie, erezii, ură între fraţi etc. Iar cei ce
săvârşesc acestea şi toate celelalte păcate care depărtează omul de
Dumnezeu şi de credinţa mântuitoare a Bisericii, sunt numiţi „fiii
diavolului“: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea,
fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta a
strâmba căile Domnului cele drepte?“ (Faptele Apostolilor 13:10).
Sminteala ca şi ispita, ne dă ocol, nu se poate fără ea, dar creştinul
adevărat nu cedează: „Fericit bărbatul care rabdă ispita“ (Psalm
19:3). „Cel care va răbda până la sfârşit acela se va mântui“ (Matei
10:22). În Psaltire se mai spune: „Pace multă au cei ce iubesc legea Ta
şi nu se smintesc“ (Psalm118:165). Aşadar, putem spune că sminteala
vine de la oameni şi prin oameni, din interes şi din răutate.

                                      Anii de sminteală

           Legea şi Proorocii se termină cu Sfântul Ioan Botezătorul, capătul
Proorocilor. De la Botezul lui Iisus începe Era Creştină, era
propovăduirii împărăţiei lui Dumnezeu. De atunci este intrare în
împărăţia lui Dumnezeu, unde intră toţi „cei ce se silesc şi o răpesc pe
ea“. Despre această divină pecete asupra timpului, Iisus avea o
siguranţă absolută. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu
vor trece, până ce nu vor fi toate“ (Matei 24:25).
Hristos a prevăzut că vor veni şi anii de sminteală. Întruparea lui
Hristos înseamnă împărţirea istoriei în două: cea de dinainte de Hristos
şi cea de după Hristos. Dar între timp a mai apărut şi a treia parte: cea
împotriva lui Hristos. Dar ca Unul ce este începutul şi sfârşitul: „... Eu
sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da
să bea, în dar, din izvorul vieţii“ (Apocalipsa 21:6), ştie şi sfârşitul
smintelii.

                         Sminteala şi smintitorii

„Sminteala este asemenea ciumei care începe de la om şi
molipseşte pe mulţi din cei ce trăiesc aproape de el“ (Sfântul Tihon
de Zadonsk).
„Cei scandalizaţi devin aproape întotdeauna ameninţători.
Fereşte-te pe cât poţi să nu sminteşti pe aproapele tău. Câte
păcate proprii avem noi! Pentru ce să ne îngreuiem cu cele
străine?“ (Sfântul Tihon de Zadonsk).
„Nu e nimic mai greu, nimic mai păgubitor, decât să aduci
vătămare nu numai ţie, ci şi aproapelui“ (Avva Dorotei).
„Cel ce atrage spre păcat (prin sminteală) săvârşeşte o crimă
mai mare decât acela care păcătuieşte numai pentru el“ (Origen).
„Smintitorul este cel mai mare duşman al lui Dumnezeu, al
aproapelui şi al său însuşi. Cel ce atrage pe alţii spre rău
dovedeşte cutezanţă împotriva lui Dumnezeu, nedreptate
împotriva aproapelui, cruzime împotriva lui însuţi“ (Prot. I.
Tolmacev).
„Ce poate fi mai grozav decât smintitorii? Lumea se îngrozeşte
de incendiatori, de tâlhari, de ucigaşi, de otrăvitori, dar cât de
groaznic trebuie să fie creştinul care răspândeşte pretutindeni
molima păcatului, răpeşte de la fraţii săi viaţa nobilă, şi aduce în
robia diavolului, şi aruncă în iad“ (Prot. I. Tolmacev).
„Să nu crezi că nu eşti ucigaş dacă l-ai povăţuit pe aproapele
tău spre păcat. Tu corupi sufletul celui ce l-ai smintit, şi-i răpeşti
veşnicia“ (Fericitul Augustin).
„Dacă Ahar a fost pedepsit atât de aspru pentru că a răpit un
galben din câştigul afierosit Domnului (Isus Navi 7:20-25), atunci
la ce fel de chinuri vor fi supuşi aceia care răpesc de la Iisus
Hristos sufletele câştigate şi răscumpărate nu cu preţ de aur şi
argint, ci cu sângele Domnului Iisus Hristos“ (D. Sobolevski).
„Smintitorul va da socoteală în faţa lui Dumnezeu nu numai
pentru el, ci şi pentru aceia pe care i-a smintit“ (Prot. I. Tolmacev).
„Atrăgându-i pe alţii spre păcat, vom fi îndoit pedepsiţi“
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
„Păcatul pe care îl faci înaintea ochilor aproapelui nu numai
că te înjoseşte în faţa acestui semen, ci şi în faţa întregii împărăţii
dumnezeieşti, ca pe un propagator al păcatului: „Cel ce va strica
una din aceste porunci, foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni,
foarte mic se va chema întru Împărăţia cerurilor“ - Matei 5:19
(Mitropolitul Filaret al Moscovei).
„Scandalizarea fraţilor neputincioşi este un păcat aşa de greu
încât noi, ca să scăpăm de el, trebuie să ne lepădăm chiar de cele
îngăduite potrivit legii dumnezeieşti şi omeneşti, de îndată ce
aceste lucruri îngăduite pot tulbura o conştiinţă neputincioasă şi
să slujească drept poticnire pentru semeni: „De aceea, dacă o
mâncare (din cărnuri jertfite idolilor - 1 Corinteni 8:7) sminteşte pe
fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală
fratelui meu“ (1 Corinteni 8:13).

               File din „Patericul egiptean“ despre sminteală

A zis părintele Evprepie: Cele trupeşti sunt materie. Cel ce
iubeşte lumea, iubeşte sminteala şi împiedicările. Deci, de se va
întâmpla cândva ceva, aceasta trebuie să o primim cu bucurie şi
cu mărturisire, fiindcă ne-am izbăvit de griji.
Zis-a părintele Antonie cel Mare: De la aproapele tău este viaţa
şi moartea. Că de vom dobândi pe fratele, atunci pe Hristos
dobândim, iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.
Era un om care vâna animale sălbatice prin pustie şi a văzut pe
avva Antonie cel Mare glumind cu fraţii şi s-a smintit. Iar bătrânul
părinte Antonie, vrând să-l încredinţeze pe el că trebuie puţin câte
puţin să se pogoare fraţilor, i-a zis lui: „Pune săgeata în arcul tău şi
întinde-l“. Şi a făcut vânătorul aşa. Şi avva Antonie i-a zis lui:
„Întinde-l încă puţin“. Şi l-a întins. Şi iarăşi i-a zis: „Întinde-l şi mai
mult“. Şi a zis vânătorul: „De voi întinde arcul peste măsură se va
frânge“. Zis-a lui avva Antonie: Aşa este şi cu lucrul lui Dumnezeu:
Dacă-i întindem pe fraţi peste măsură, degrabă se frâng. Trebuie
deci, câte puţin şi câteodată, a ne pogorî fraţilor. Auzind acestea,
vânătorul s-a umilit. Şi mult folosindu-se s-a dus. Iar fraţii întărindu-se
au mers la locul lor.
Povestesc unii despre avva Agathon, că a muncit împreună cu
ucenicii lui zidind o chilie şi apoi au venit să locuiască în ea. Dar a
văzut avva Agathon chiar din prima săptămână a şederii lor, că nu le
era de folos să locuiască acolo şi le-a zis: „Sculaţi-vă să mergem de
aici“. Iar ei s-au tulburat şi l-au întrebat: „Dacă voiai să ne mutăm,
pentru ce atâta osteneală să zidim această chilie, căci smintindu-se
oamenii vor zice: Iată, iarăşi s-au mutat nestatornicii!“ Şi văzându-i
avva Agathon, împuţinaţi la suflet le-a zis: Deşi se vor sminti unii,
însă iarăşi se vor zidi alţii, zicând: „Fericiţi sunt unii ca aceştia, că
pentru Dumnezeu s-au mutat şi toate le-au defăimat“. Însă cel ce
voieşte să vină după mine, să vină că eu mă mut. Şi ucenicii lui i-au
făcut metanie până la pământ, rugându-l să-i ierte.
Din ispita diavolului, un Sfânt a fost acostat într-o piaţă publică de
o femeie de moravuri uşoare, care îi cerea plată, acuzându-l pe nedrept
că s-ar fi culcat cu ea. Sfântul însă, nu s-a smintit şi în loc să se mânie,
i-a zis însoţitorului său: „Dă-i ceea ce cere!“ Ea, a primit banii, dar a
căzut doborâtă la pământ de un diavol. Dar Sfântul a gonit diavolul
prin rugăciune.
„Orice vei face împotriva fratelui care te-a nedreptăţit pe tine,
toate spre sminteală ţi se vor face în vremea rugăciunii tale“ (Sfântul
Nil).

                   Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit

              „Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit
pentru ei. Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.
N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul. Ci s-au
amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor. Şi au slujit
idolilor lor şi s-au smintit. Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor
idolilor. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor,
pe care i-au jerfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de
sânge. Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său
şi a urât moştenirea Sa. Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au
stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi
au fost nefericiţi sub mâinile lor“ (Psalm 105:32-42).

                           Sminteala, păcat îndoit

   Păcatul prin care smintim pe alţii este dublu păcat. Omul înţelept se
străduieşte ca nici să nu scandalizeze pe cei din jur, nici să-i ducă la
păcat prin exemplul lui păcătos. Sfântul Ambrozie a lăudat această
înţelepciune pe care a văzut-o la împăratul Valentian, cel care a murit la
o vârstă tânără, dând următoarele exemple din viaţa lui: „Auzind ce se
vorbeşte despre el în cetatea Romei, că e vânător pasionat şi iubitor
de animale sălbatice - cum în realitate nu era - şi auzind cum că
această (aşa-zisă) patimă a lui îl distrăgea de la problemele statului,
împăratul a poruncit îndată ca toate animalele de pe domeniile lui
imperiale să fie ucise. Apoi, auzind cum anumiţi oameni răutăcioşi
împrăştiaseră zvonul cum că împăratul prânzeşte foarte devreme - vrând
prin aceasta să-l facă în ochii poporului un lacom la mâncare - împăratul
luă cu stricteţe asupra lui regimul celei mai aspre postiri, atât în
particular cât şi la mesele oficiale. La mesele oficiale, rareori îl vedea
cineva gustând ceva, iar când surorile lui s-au aflat nevoite să-şi apere
pricina unei anumite proprietăţi faţă de un oarecare cetăţean, împăratul,
deşi avea el însuşi prerogativa de a judeca acea cauză, a preferat s-o
trimită înaintea unui tribunal public, astfel încât să nu poată fi acuzat de
părtinire faţă de surorile lui. Cu adevărat a păzit acest împărat cu mare
frică cuvântul Domnului şi anume acela că va fi vai de acela care va
sminti pe vreunul dintre aceştia mici care vor crede în El.
Toţi creştinii trebuie să păzească poruncile Domnului să nu calce
niciuna din ele, să nu lucreze vreun păcat ca să nu dea pricină de
sminteală celorlalţi fraţi creştini, cât şi păgânilor: „Nu fiţi piatră de
poticnire, nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu“
(1 Corinteni 10:32). Pentru că cei de o credinţă, ai lor creştini, văzândui
pe ei păcătuind, se smintesc. Iar cei necredincioşi, văzând pe creştini,
ucenicii şi urmaşii lui Iisus Hristos păcătuind, se smintesc şi ei şi se
pornesc nu numai să defăimeze şi să hulească sfântul, cinstitul şi
lăudatul nume al creştinismului şi pe toţi creştinii, dar să şi hulească
chiar pe Iisus Hristos. Orice creştin care va spune vreun cuvânt sau va
face vreun lucru rău, acesta îndoit se va osândi şi pentru cuvântul cel rău
şi pentru lucrul pe care l-a făcut şi pentru sminteala pricinuită altora
după cum spune Sfântul Vasile cel Mare: «Dacă din fire este lucrul
rău care se face sau se grăieşte, cel ce a făcut aceasta sau a zis şi
pentru greşeala sa şi pentru sminteală are să dea seamă, precum de
la Petru învăţăm, către care zice Domnul: „Mergi înapoia Mea,
satano! Sminteală îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci
cele ale oamenilor“» (Matei 16:23).

         De ce a numit Domnul Hristos pe Petru, Satană?

           Sfântul Petru auzind de la Iisus Hristos că trebuie să meargă la
Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la
cărturari şi să fie ucis, „luându-L la o parte, a început să-L
dojenească zicându-I: Fie-ţi milă de Tine, să nu ţi se întâmple Ţie
aceasta. Iar El (Iisus Hristos) întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi
înapoia mea, satano! Sminteală îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui
Dumnezeu,ci cele ale oamenilor“ (Matei16:22-23). Sfântul Apostol
Petru este numit de Iisus Hristos „smintealăşi „satană, deoarece
 „cugetând cele ale oamenilor şi nu cele ale lui Dumnezeu“, a încercat
să-L abată de la misiunea Lui de răscumpărare şi mântuire a lumii
(Matei 16:23). Nu Petru era Satana. Petru era Petru. Totuşi Iisus
dădea identitatea omului după duhul care grăia printr-însul. Semn că aşa
va face şi la sfârşitul lumii. Cearta o primeşte Petru, pentru că nu ştia ce
punct de vedere grăieşte printr-însul. Necertat nu te smereşti. Şi
nesmeriţi fiind nu apare în noi înrudirea noastră cu crucea, ca să o
iubim, ca pe ceva în care suntem? Ce frumos spune Părintele Arsenie
Boca: Petru voia să-L scape pe Dumnezeu de cruce. Dumnezeu se
certa cu Petru... în numele iubirii. Satana îi era „milostiv“ lui Iisus
prin Petru şi „ucigaşprin Iuda. Să ne gândim că acelaşi cuvânt pe
care Domnul l-a zis diavolului deasupra muntelui: Mergi înapoia mea,
satano! (Luca 4:8), tot acest cuvânt l-a zis şi lui Petru, ca să ne înveţe
că cel ce se împotriveşte voii lui Dumnezeu este un al doilea diavol,
pentru că Satana înseamnă potrivnic şi el este cel care face sminteală şi
este factor de sminteli şi nu păzeşte voia lui Dumnezeu. Satana, prin
frica de suferinţă a trupului şi prin ignoranţa raţiunilor mântuirii, ţine
omul în îngustime, în nonsens, cu un cuvânt în sminteală de Dumnezeu.

           Orice păcat înfăptuit la vedere se numeşte sminteală

           Orice înţelepciune, eres ori călcare a poruncilor lui Dumnezeu şi
orice răutate şi păcat ce se lucrează pe faţă este şi se numeşte sminteală.
Este şi se numeşte sminteală pentru că este contra voinţei lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această sminteală surpă şi pe
ceilalţi oameni care văd şi aud acel păcat, şi împiedică din calea
dreptei credinţe creştin ortodoxe, şi face să fie reci şi fără
fierbinţeală în cinstirea de Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Aceasta
este pricina pentru care Dumnezeu numeşte sminteală şi piedică pe
dumnezeii păgânilor, pentru că au aruncat pe evrei în slujirea la idoli şi-i
oprea pe ei de la dreapta slujire şi cunoaşterea unuia, adevăratului
Dumnezeu: „.. că de veţi sluji dumnezeilor lor, aceştia vor fi cursă
pentru voi“ (I.eşirea 23:33).

      Nu se cade creştinilor a pricinui sminteală unul altuia

      Pe cât de mare va fi plata binecuvântaţilor creştini, a acelora care
îndreptează pe fraţii lor, tot atât vor lua mare osândă cei ce smintesc pe
alţii. Cel ce întoarce pe păcătos din calea lui cea rătăcită, nu numai că
izbăveşte sufletul fratelui din moarte, dar îşi acoperă şi mulţimea
păcatelor sale: „Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va
întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea
căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de
păcate“ (Iacov 5:19-20). Dimpotrivă, cel ce va pricinui sminteală
fratelui său şi din pricina smintelii îl va face să greşească, acesta nu
numai că omoară sufletul fratelui său, dar se face pricinuitor de a
rămâne neiertate păcatele sale. Pentru aceea Sfântul Vasile cel Mare şi
socoteşte pe aceşti smintitori ca pe nişte omorâtori de oameni: Toată
cugetarea care este contra voinţei lui Dumnezeu, aceasta este
sminteală şi, venind întru lucrare, are osânda uciderii. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune că precum cei ce cinstesc pe fraţii lor cei mai mici
vor primi ca plată împărăţia cerurilor, tot aşa, dimpotrivă, cei care nu-i
cinstesc, ci îi smintesc, vor lua mare osândă: „Iar cine va sminti pe
unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se
atârne de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în adâncul mării“
(Matei 18:6).

      Conducătorii trebuie să nu smintească pe supuşii lor

                  Se cade ca toţi creştinii să se păzească a călca poruncile lui
Dumnezeu şi să ia aminte să nu dea pricină de sminteală. Mai mult
decât oamenii de rând sunt datori a nu pricinui vreo smineală toţi cei ce
au dregătorii politiceşti, bisericeşti sau fireşti. Acest lucru îl pot face
dacă se vor sili cu sârguinţă să păzească fiecare din ei treapta ce o au, cu
fapte şi cu lucruri bune, potrivite şi cuviincioase chemării şi treptei lor
după sfatul Sfântului Vasile cel Mare: „Se cade fieştecare, prin
lucrurile sale cele bune, să adevereze funcţiunea sa“.
Conducătorii sunt datori mai mult decât poporul de obşte să nu
pricinuiască supuşilor lor nici cea mai mică sminteală, pentru că vor fi
urmaţi de supuşii lor. Cei mai mici au fireasca însuşire să privească la
acei mai mari ca la o icoană şi dacă aceştia sunt buni, se fac şi ei buni,
iar dacă sunt răi, le urmează şi se fac şi ei asemenea, precum zice
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Fiindcă este fireşte ca totdeauna
mulţimea supuşilor să privească la obiceiurile celor mai mari, ca la o
icoană închipuită şi să se asemene acelora“. Pentru aceasta citim în
Biblie că judecătorul Ghedeon, după ce a biruit pe ismaeliţi, pe Zevee şi
pe Salmanan, a cerut de la ostaşii ce au fost împreună cu el la război,
să-i dea sculele cele de aur, pe care le răpise de la vrăjmaşi şi luându-le
pe ele, le-a topit în topitoare şi a făcut un idol. Deci, fiindcă a ridicat
acest idol în ţara sa, Efrata, s-a făcut pricină să i se închine toţi supuşii
săi şi ca atare idolul acesta a fost sminteală de obşte la tot poporul
israilitenilor pentru că l-a împins pe el la slujirea idolilor şi l-a oprit de
la slujirea adevăratului Dumnezeu: „Dar am să vă rog şi eu un lucru, a
adăugat Ghedeon, să-mi dea fiecare din voi câte un cercel din prăzile
voastre; căci vrăjmaşii aveau mulţi cercei de aur pentru că erau
Ismaeliţi. Din acestea a făcut Ghedeon un efod şi l-a pus în cetatea sa,
în Ofra; şi a fost aceasta pricină de păcat pentru tot Israelul şi cursă
pentru Ghedeon şi pentru toată casa lui“ (Judecători 8: 24-27). Iată
sminteala pe care a pricinuit-o judecătorul şi cum a fost ea pricină să se
împiedice de ea toţi supuşii lui.
De aceea să fim atenţi la toţi şi la toate, în toată vremea şi în tot
ceasul, pentru a nu ne sminti şi a nu sminti pe alţii, căci după cuvântul
Sfântului Antonie cel Mare: „Păcătuim aşa de uşor pentru că nu
cunoaştem adevărata strălucire şi mărire a lui Dumnezeu şi de aceea
să nu uităm că de aproapele nostru depinde viaţa sau moartea
sufletului nostru“.

  Greşelile oamenilor mari aflaţi în dregătorii, chiar dacă sunt
        mici, sunt socotite de supuşii lor ca fiind greşeli mari

          La oamenii cei mari aflaţi în dregătorii, atât de mult iau aminte
supuşii lor, încât nu numai greşelile cele mici ale lor le socotesc mari,
dar şi fără să aibă vreo greşeală în adevăr, cei supuşi lor plăsmuiesc şi
zic că greşesc. Iată un exemplu. Ce este altceva mai strălucitor şi mai
curat ca soarele? Nimic nu este mai curat şi mai strălucitor ca soarele
şi cu toate acestea, astronomii din multa lor iscodire şi cu ajutorul
telescoapelor, au văzut înlăuntrul acestui preacurat şi preastrălucit
disc al Soarelui nişte nori mici întunecaţi. Din aceasta să se înveţe toţi
cei ce au demnităţi lumeşti, cât trebuie să fie ei de luminaţi şi de curaţi,
ca să lumineze cu fapta bună ca soarele sau mai bine a zice mai mult
decât soarele, ca să nu găsească pricină supuşii lor a le lipi vreo
întinăciune sau vreo prihană.

           Sminteala se deosebeşte una de alta după persoană

          Sminteala poate să fie mai mică sau mai mare după cum şi
demnităţile acelora care le făptuiesc, sunt mai mici sau mai mari.
Aşa, de pildă unul şi acelaşi păcat al curviei, dacă se lucrează pe faţă de
un om de rând şi simplu, este o sminteală mică, iar dacă se face de o faţă
bisericească este mult mai mare. Şi sminteala, adică cea pe care o
pricinuieşte un om de rând, se aseamănă cu o piatră mică, cu un
bulgăraş de pământ ce se află în mijlocul drumului şi foarte puţini
se împiedică de el, iar sminteala pe care o pricinuieşte o faţă
bisericească se aseamănă cu o stâncă mare de care toţi se împiedică.

         Ce trebuie să zicem când fratele nostru greşeşte?

           Să nu ne smintim şi să nu ne tulburăm dacă auzim vreun cuvânt
care nu ne place sau necuvincios. Să nu-l clevetim pe fratele nostru,
căci de multe ori chiar ochii se amăgesc. Lopata se arată frântă în apă şi
pământul cel nemişcat se arată mişcător atunci când de fapt el este
nemişcător. De aceea porunceşte purtătorul de Dumnezeu, Sfântul
Maxim: „Nu primi pe cei ce te smintesc aducându-ţi păreri chiar şi
asupra unor oameni; căci, cei ce primesc sminteli în orice chip din
bunăvoinţă sau nu cunosc calea păcii care povăţuieşte prin dragoste
la cunoştinţa de Dumnezeu pe îndrăgitorii ei“.
După ce vă veţi adeveri că răul acela şi păcatul pe care le-a făcut
fratele sunt adevărate, atunci suntem datori să ne aducem aminte de
porunca lui Dumnezeu care zice: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi
(Matei 7:7). Mai bine este să spunem: „Fratele acela a greşit astăzi şi
eu am să greşesc mâine; acela a făcut o greşeală mică, iar eu voi face
greşeli mult mai mari“. Chiar dacă acela care greşeşte este diacon,
preot, călugăr să nu ne smintim, şi nici să nu ne oprim de a mai face
binele şi să zicem: Ce dacă este diacon, preot sau călugăr, ministru, sau
împărat, oare nu este şi el tot om? Şi aceleaşi patimi pe care le au toţi
oamenii le are cel ce a greşit, căci doar nu este înger. Aşadar se cade
mai degrabă să acoperim pe cât putem greşeala fratelui nostru şi aceasta
din patru motive:
                1. ca să nu audă vreun alt creştin şi să se smintească şi să
greşească;
                2. ca să nu audă păgânii şi ereticii şi să se bucure defăimând
credinţa nostră creştin ortodoxă şi să hulească pe Hristos. Împăratul
David a poruncit evreilor să nu descopere uciderea lui Saul şi a lui
Ionatan, ca să nu audă cei de alt neam şi să se bucure: „Nu povestiţi în
Ghet şi să nu vestiţi la ieşirile Ascalonului, ca nu cumva să audă să se
bucure feţele celor de alt neam şi să se veselească feţele celor netăiaţi
împrejur“ (2 Împăraţi 1:20);
                3. „Dacă noi vom acoperi greşeala fratelui nostru, atunci şi
Dumnezeu va acoperi greşealele noastre“, după cuvântul avvei
Pimen;
                4. Să ne asemănăm cu cei doi buni fii ai lui Noe, Sim şi Iafet,
care n-au voit nu numai să arate celorlalţi, dar nici singuri să vadă
goliciunea tatălui lor Noe, ci au acoperit-o cu o haină mergând cu
faţa înapoi ca să n-o vadă nici ei, nici alţii: „Dar Sim şi Iafet au luat
o haină, şi punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele
înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor şi feţele lor fiind întoarse
înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor (Facerea 9:23). Precum cei
doi, Sem şi Iafet au primit binecuvântarea tatălui lor cel trupesc Noe, tot
aşa şi cel ce acoperă greşelile părinţilor lui duhovniceşti primeşte
binecuvântarea de la ei şi de la Însuşi Dumnezeu.
Iar, dimpotrivă, cel ce arată şi descoperă în public tuturor, greşelile
părinţilor lui cei duhovniceşti, (greşelile preoţilor) acesta se aseamănă
cu Ham, răzvrătitul fiu al lui Noe, care nu numai că a văzut goliciunea
tatălui său Noe, ci a arătat-o şi celorlalţi fraţi ai lui, pentru care pricină a
luat şi blestemul tatălui său, să fie rob fraţilor lui: „Trezindu-se Noe din
ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr
(Ham), a zis: Blestemat să fie! Robul robilor să fie la fraţii săi!“
(Facerea 9:24-25). Ceilalţi doi fii ai lui Noe, Sem şi Iafet, n-au voit, nu
numai să arate la ceilalţi, dar nici singuri să vadă goliciunea tatălui lor
Noe. Pentru aceasta au primit binecuvântare: Binecuvântat să fie
Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! (Facerea 9:26).

            Sfântul Gheorghe se afla în legitimă apărare

          Într-o zi am întâlnit un copil de zece anişori şi fiindcă îl chema
Gheorghe, l-am întrebat: „Tu porţi numele Sfântului Gheorghe
purtătorul de biruinţă şi la judecată el va mijloci înaintea lui Hristos
pentru mântuirea sufletului tău. Te-aş ruga să-mi spui, ce mai ştii tu
despre acest Sfânt?“ Copilul mi-a spus: „Părinte, ştiu că Sfântul
Gheorghe a omorât balaurul pentru că balaurul a început primul şi
deci Sfântul Gheorghe se afla în legitimă apărare“.
Încă din Rai diavolul a început prin a-i ispiti pe protopărinţii noştri
Adam şi Eva. Şi de atunci încoace chiar şi în zilele noastre, tot el începe
primul prin a ne duce în ispită ca să cădem în păcate călcând voia lui
Dumnezeu. Deci, şi noi asemenea Sfântului Gheorghe suntem în
legitimă apărare folosind ca suliţă şi scut, rugăciunea către Hristos unită
cu postul.

               Nu se smintesc toţi cu pricină binecuvântată,
                                     ci şi cu patimă

           Am spus până aici că nu se cade creştinilor să smintească pe alţii.
Dar trebuie să mai spunem şi faptul că unii se smintesc nu după
dreptate, ci din mândrie şi din zavistia lor, când văd că alţii înaintează şi
le merge bine în viaţă. Alţii se smintesc din obiceiul şi din deprinderea
cea rea şi din ideile greşite ce le au despre păcat. Sunt oameni care prin
făţărnicia şi vrăjmăşia lor, se smintesc de cuvintele altora. Unii chiar se
smintesc de poruncile şi cuvintele Domnului, iar alţii din patimi. De
pildă, din mândria şi zavistia lor, se sminteau cei de un neam cu Hristos:
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau
uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au
nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama lui Maria şi
verii lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi se sminteau întru El. Iar
Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa
lui“ (Matei 13:54-57).

                 Păcatele sunt arma cu care îl ajutăm pe diavol
                                              împotriva noastră

               La nimic nu sârguieşte mai mult diavolul decât la ruinarea
noastră şi el nu duce lupta cu toţi după aceeaşi metodă. Sunt cinci
stări ale omului: în prima stare sunt cei din robia păcatului, fără
vreun gând de eliberare; în cea de-a doua stare se află cei ce doresc
să se elibereze, dar nu întreprind nimic hotărât; în a treia stare se află
unii care după ce au câştigat virtuţile, cad în păcat cu mai mare
pierzare; în a patra stare sunt cei ce cred că merg spre desăvârşire şi
mai apoi lasă calea virtuţii ce au ; în a cincea stare se află cei ce fac
din virtute o pricină de răutate.
                  Sfântul Vasile cel Mare spunea că: „Pe lângă păcat vine
moartea, iar lângă poruncile lui Dumnezeu se află viaţa veşnică“.
Fiecare păcat este o unealtă cu care îl înarmăm pe diavol împotriva
noastră. La întrebarea ce este păcatul? Sfântul Simeon Noul Teolog a
răspuns: „Gânduri, cuvinte şi fapte rele“. Vai aceluia prin care se
defaimă numele Meu. În ce se defaimă? În aceea că nu facem ceea ce
zicem, căci neamurile aud din gura noastră cuvintele lui Dumnezeu, le
admiră ca frumoase şi măreţe. Dar când observă că faptele noastre nu
sunt conforme cu acele cuvinte pe care le vorbim, atunci se întorc şi zic
că religia creştină este fabulaţie şi rătăcire.

                 Se poate preschimba păcătosul în sfânt?

           Se poate preschimba păcătosul în sfânt? Şi este oare cu putinţă
omului păcătos să-şi găsească loc printre sfinţii lui Dumnezeu?
Răspunsul ni-l dă Sfântul Apostol Pavel: Prin credinţă Rahav,
desfrânata... n-a pierit“ (Evrei 11:13). Iată că Sfântul Apostol a pus pe
aceeaşi treaptă pe desfrânata cea necurată cu credinciosul Abel, cu
Enoh cel plin de curăţie, cu Noe făcătorul de bine, cu cinstiţii patriarhi
Avraam, Isaac şi Iacov şi cu alţi strămoşi. Sfântul Apostol Pavel se
minunează, se bucură de biruinţa şi mântuirea desfrânatei. În Psalmul
118:155, proorocul David spune: Departe de păcătoşi este mântuirea,
dar spune acest lucru pentru păcătoşii care nu se pocăiesc, iar pentru cei
ce săvârşesc căinţă adevărată, aproape este mântuirea, după cuvântul
aceluiaşi David: Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe
El...întru adevăr (Psalm 144:18).

                            Sunt trei feluri de păcătoşi:

            1. Cei care degrabă se îndreaptă spre pocăinţă, iar cad şi iar se
ridică.
             2. Sunt alţii care anevoie se ridică din cădere, dar îşi doresc
mult să se pocăiască.
             3. Alţii dacă au căzut în deznădăjduire şi-au împietrit inimile, L-au
părăsit pe Dumnezeu, s-au lepădat ei înşişi în mâinile diavolului. Ori în
Biblie scrie: „Cel drept cade de şapte ori şi tot se scoală(Pilde 24:46).
Şi tot în Sfânta Scriptură stă scris: „De câte ori cazi, ridică-te şi te vei
mântui“.
                     „Era odată un creştin care se întâmpla să alunece şi să
păcătuiască încontinuu, totuşi obişnuia mereu să se ridice de îndată
şi să-şi facă pravila de rugăciune. Diavolul care-l tot arunca în păcat
şi-a pierdut răbdarea, văzând curajul şi nădejdea creştinului.
Aşadar, i-a apărut la vedere acestuia şi i-a spus cu supărare: „Nu te
temi de Dumnezeu, tu biet nenorocit? Tocmai ai păcătuit, deci, cum
poţi tu să mai stai dinaintea lui Dumnezeu? Nu te temi că Dumnezeu
te va arde?“ Dar, întrucât acest creştin avea nădejdea în ajutorul lui
Dumnezeu, îi spuse diavolului: „Această chilie este ca o fierărie:
loveşti şi eşti lovit. Deoarece Dumnezeu este martorul meu, Care a
venit să mântuiască lumea, nu voi înceta să mă lupt cu tine, căzând şi
ridicându-mă, lovind şi fiind lovit, până la cea din urmă răsuflare a
mea şi să vedem cine va învinge: tu sau Hristos!“ Când a auzit
diavolul această replică neaşteptată, a zis: Nu te voi mai lupta de
acum, căci dacă voi continua, te voi face să dobândeşti cununi“. De
atunci acest creştin a fost eliberat de război, lucru pentru care i-a
dat slavă lui Dumnezeu...“
Spre adeverirea istorioarei, iată cuvântul a doi Sfinţi Părinţi:
De ar fi cineva chiar Petru şi Pavel sau Iacov sau Ioan şi i-ar
lipsi ajutorul dumnezeiesc, uşor ar fi învins; s-ar împiedica şi ar
cădea“ (Sfântul Ioan Gură de Aur);
„Omului nu-i este cu putinţă să dezrădăcineze păcatul cu
propria putere, ci doar cu puterea dumnezeiască(Sfântul Macarie).

                 Cuvânt al Sfântului Dimitrie al Rostovului

   „Se întâmplă ca în acelaşi timp unii să cinstească un om, iar
alţii să-l necinstească, unii să-l laude, alţii să-l hulească, unii să
îl vorbească de bine, alţii de rău. Pentru cei aflaţi pe culmile
slavei, primejdia vânturilor şi a furtunilor este nemăsurat mai
mare decât a celor ce se călăuzesc prin „văile smereniei“.
Aşadar, în bunăstare şi cinste nu te lăuda, dar nici în înjosiri să
nu cazi în deznădăjduire. Dacă te bucuri, nu te veseli până uiţi
de tine, iar dacă ţi se va întâmpla vreun rău, nu te mâhni peste
măsură. Veacul acesta este schimbător şi totul de-a-ndoaselea,
dar moartea ne face pe toţi una. Unde-s bogătaşii proslăviţi?
Unde-s dregătorii şi stăpânitorii de rang? Unde-s cuvântătorii şi
înţelepţii? Unde-s puternicii şi vitejii? Unde-s stăpânitorii de
ţări şi pământuri? Au plecat ca şi cum nici nu ar fi fost
vreodată, n-au lăsat nicio fărâmă de cinste sau slavă. Aşadar,
este nevoie de multă priveghere pentru a ne mântui sufletul,
fiindcă diavolii nu trec pe nimeni cu vederea. Un singur lucru
este pe lume temeinic şi de nădejde: Dumnezeu şi slava Sa cea
veşnică. Aşadar, să-I aducem cuvinte de slavă şi mulţumire, ca
să ne dăruiască şi nouă viaţă veşnică“.

Cel ce va zice vreun cuvânt bun sau care va face o faptă
bună, nu este vinovat de sminteala cea din necunoaştere

                Sfântul Vasile cel Mare a zis aceste cuvinte despre sminteală:
„Cine va zice vreun cuvânt bun sau va face vreun lucru bun, iar cel ce
va auzi acel cuvânt bun al lui şi va vedea lucrul cel bun şi din
necunoştinţa şi neînţelegerea lui se va vătăma, atunci este curat de
vătămarea celui ce fără socoteală s-a smintit“.

                                Cine-i drept şi sfânt?

       Demult, un om l-a întrebat pe un călugăr bătrân: „- Părinte, cine-i
drept înaintea lui Dumnezeu? Am auzit povestindu-se despre o mare
minune: un om care putea să zboare, să se înalţe singur în văzduh.
Este acesta semn că-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea
sfinţilor? - Nu, fiule, nici vorbă! - Apoi am auzit povestindu-se despre
un om ce putea să meargă pe apă. Este acesta drept înaintea lui
Dumnezeu? - Nici acesta? - Dar atunci, cine este drept? - Este drept
cel ce-şi duce viaţa liniştit, în credinţă şi în frică de Dumnezeu. Dacă
Dumnezeu ar fi vrut ca noi să zburăm, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul
nostru este de a fi buni creştini. Pentru a fi sfânt nu trebuie să te înalţi
în văzduh cu trupul; doar sufletul să ţi se înalţe spre cer prin
rugăciuni şi fapte bune. Nici nu trebuie să meargă pe ape; doar
sufletul său trebuie să rămână mereu deasupra păcatelor şi să nu se
afunde în ele. Doar aşa, cu un suflet curat poţi avea o viaţă curată.
Doar aşa, te poţi chema bun creştin şi poţi spera în mântuire. Cel cu
inima curată se va cunoaşte, astfel, după viaţa sa liniştită şi după
traiul cumpătat. Acela este om drept şi înaintea oamenilor şi înaintea
lui Dumnezeu“.

         Orice păcat este un atentat împotriva lui Dumnezeu

·                Când minţi,... minţi pe Dumnezeu.
               · Când furi,... furi pe Dumnezeu.
               · Când te mândreşti,... te mândreşti înaintea lui Dumnezeu.
               · Când urăşti,... urăşti pe Dumnezeu.
·                Când nu-ţi cinsteşti părinţii,... nu-l cinsteşti pe Dumnezeu.
·                Când cugeţi răul,... îl cugeţi împotriva lui Dumnezeu.
·                Când sminteşti pe cineva,... îl depărtezi de Dumnezeu.

                          Credincioşii trebuie să se ferească

     1. A nu produce sminteală: Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii,
ci mai degrabă judecaţi aceasta: „Să nu daţi fratelui prilej de poticnire
sau de sminteală(Romani 14:13).
      2. Să fugă de ceea ce-i sminteşte: „Iar dacă ochiul tău cel drept te
sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi
este să piară unul dintre mădularele tale, decât tot trupul tău să fie
aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine,
taie-o şi arunc-o de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din
mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă(Matei
5:29-30).
        3. Mai bine să renunţe la orice este al lor şi le place decât să dea lor
prilej de a se sminti: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin,
nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau
slăbeşte în credinţă(Matei 14:21).
        4. Să fugă de cei care produc sminteală: „... fraţilor, să vă păziţi de
cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primito.
Depărtaţi-vă de ei“ (Romani16:17).

             Ne putem face părtaşi şi la păcatele altora?

Da, ne putem face părtaşi la păcatele altora şi iată cum:

         ► „Când îndemnăm pe alţii la păcat“;
         ► „Când dăm sfat altora să păcătuiască(Ioan 11:49-50);
         ► „Când poruncim altora să păcătuiască(Matei 2:16);

         ► „Când ne învoim la păcatul altuia“ (Faptele Apostolilor
22:20);
         ► „Când tăcem şi nu înfruntăm pe cel ce păcătuieşte“ (Pilde
29:24);
         ► „Când trecem cu vederea şi nu pedepsim pe păcătoşi“;
         ► „Când ascundem şi apărăm pe păcătoşi“ (Luca 11:47-48);
         ► „Când încuviinţăm păcatele altora“ (Romani 1:32);
         ► „Când dăm prilej de sminteală spre păcat“ (Luca 22:3-6).

                        PREDICA IZVORULUI

   Trei călători, istoviţi şi însetaţi, poposiră în drumul lor la un izvor şi
îşi potoliră setea cu apa lui cea limpede şi curată. Deasupra izvorului,
văzură scris: „Faceţi şi voi ceea ce fac eu“. - Oare ce-ar putea
însemna aceste cuvinte? - se întrebară cei trei călători. - Eu cred - zise
unul - că izvorul vrea să ne spună: vedeţi, deşi eu alerg mereu printre
pietre şi pământ, totuşi undele mele strălucesc în lumina cerului şi
apa mea este limpede şi curată. Lucraţi şi alergaţi şi voi şi rugaţi-vă,
oglindind pe Hristos în sufletul vostru, căci lucrul şi rugăciunea
neîncetată vă apără de ispite şi vă ţine curaţi înaintea lui Dumnezeu şi
a oamenilor.
                 - Eu cred - zise celălalt călător - că izvorul vrea să ne spună
altceva. Este ca şi cum el ne-ar zice: vedeţi, eu vă dau apa mea în dar,
fără bani; deci, în dar să daţi şi voi altora din darurile şi bogăţiile de
care v-a învrednicit Dumnezeu.
                - Eu mi-am format altă părere - grăi cel de-al treilea călător –
parcă izvorul ne dă de ştire zicându-ne: vedeţi cât de curată şi bună
este apa mea acum, dar îndată ce mă tulbur nu mai sunt bun de
nimic; nu mai poate bea nimeni din apa mea; călătorul fuge de ea...
Aşa este şi cu viaţa cea sufletească; îndată ce o tulbură păcatul (ne
smintim sau îi smintim pe alţii), ea nu mai este bună de nimic. E urâtă
şi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor.
Trei păreri diferite aveau cei trei călători. Şi toţi trei aveau dreptate.
Iată ce predică minunată poate fi şi un izvor, cu apa lui cea limpede şi
curată.
                              Rugăciunea regelui Manase

      Manase, regele iudeilor, într-o rugăciune deosebit de frumoasă (în
care poate mulţi dintre noi ne regăsim), se căieşte amarnic pentru că
L-a mâniat pe Dumnezeu, făcând urâciuni şi înmulţind smintelile:
„Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al
lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob şi al seminţiei celei
drepte a lor, Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată
podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale,
Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel
înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură
din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate
să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia
urgiei tale asupra celor păcătoşi! însă, nemăsurată şi
neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul
Cel Preaînalt, Bun, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv,
Căruia îţi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne,
după mulţimea bunătăţii Tale ai făgăduit pocăinţă şi iertare
celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai
hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu,
Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru
cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacob, care nu ţi-au
greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie, păcătosului, pentru că am
greşit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile
mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului,
din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu
multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu
am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut
rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit
poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea
Ta:Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu
le cunosc. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă
şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la
întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul
celor ce se pocăiesc. Arată-ţi peste mine bunătatea Ta,
mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta, şi
Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te
slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor.
Amin!
                                     Iubiţi credincioşi,

        Sminteala ca şi ispita, ne dă ocol, nu se poate fără ea (căci după
cuvântul Sfinţilor Părinţi, dacă s-ar ridica ispitele, nu s-ar mai mântui
nimeni), dar creştinul adevărat nu cedează căci ştie că: „Cel care va
răbda până la sfârşit acela se va mântui“ (Matei 10:22). Sfântul
evanghelist Matei ne spune despre pedeapsa care-i aşteaptă la
înfricoşata Judecată pe ce-i ce fac sminteală: „Trimite-va Fiul Omului
pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce
fac fărădelegea, şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 13:41-42). Satana, prin frica
de suferinţă a trupului şi prin ignoranţa raţiunilor mântuirii, ţine omul în
îngustime, în nedezvoltare, în nonsens, cu un cuvânt: în sminteală de
Dumnezeu. Omul trebuie să fie vigilent de la începutul şi până la
sfârşitul vieţii sale; să nu se smintească sau să nu smintească pe
cineva. Să nu smintim vreun frate al nostru prin cuvânt sau prin lucru şi
nici să nu ne smintim de păcatele pe care le fac alţii. Chiar atunci când
ne-am smintit sau am smintit pe alţii, să avem nădejde de iertare, să ne
pocăim, să alergăm la preotul nostru duhovnic şi să ne spovedim.
Canonul de rugăciune către puterile cereşti şi toţi Sfinţii spune aşa în
cântarea a treia: „Rogu-mă, Serafimi, Stăpânii, izbăviţi-mă de
smintelile vrăjmaşilor; voi Domnii, Căpetenii, Scaune şi Arhangheli,
împreună cu toţi îngerii, rugaţi pe Dumnezeu pentru mine păcătosul“.
A fi creştin însemnă să crezi în lumină chiar dacă te afli în mijlocul
întunericului, să ai nădejde chiar atunci când totul pare pierdut, să te uiţi
la lumea cufundată în păcat cu compasiune şi cu blândeţe.
Sfântul Antonie cel Mare a văzut oarecând lumea plină de cursele
pe care le avea diavolul întinse în ea. A întrebat Sfântul: „Doamne, cine
va putea scăpa dintr-acestea?“ Şi i-a răspuns Domnul: „Cei smeriţi
vor scăpa“. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „Toată lumea este
plină de sminteli şi de piedici“. Asemenea lor spune şi Solomon:
„Cunoaşte că prin mijlocul a multe curse treci“ (Sirah 9:18), cuvinte
tâlcuite de Sfântul Ioan Gură de Aur: „N-a zis că pe lângă curse vei
trece, ci prin mijlocul curselor, că de amândouă părţile sunt
prăpăstiile“. Vom putea să nu ne prindem în atâtea curse şi să nu ne
poticnim în atâtea piedici dacă vom lua aminte la noi înşine, păzind cele
predate în Biblie şi de Sfinţii Părinţi.
În Sfânta Scriptură, înţeleptul Sirah zice că de foarte multe ori se
smintesc cei ce au vrajbă, pomenire de rău şi făţărnicie: „Cel ce face cu
ochiul meşteşugeşte rele; înaintea ochilor tăi îndulci-va gura sa şi de
cuvintele tale se va mira, lăudându-te; iar în spate îşi va schimba
vorbirea şi îţi va pune în seamă cuvinte care rănesc“ (Înţelepciunea
lui Sirah 27:22-24). „Mărirea şi batjocura sunt în vorbă şi limba
omului îl face să cadă(Înţelepciunea lui Sirah 5:15). Tot înţeleptul
Sirah spune: „Căile Lui (adică ale lui Dumnezeu) pentru cei cuvioşi,
sunt drepte, iar pentru cei fără de lege sunt pline de piedici“
(Înţelepciunea lui Sirah 39:29). Tot în Sfânta Scriptură găsim şi sfaturi
cum să nu smintim pe cineva dacă am fi invitaţi la o petrecere:
Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu plescăi, ca să
nu te faci nesuferit. Isprăveşte cuviincios cel dintâi şi nu fi nesăţios,
ca să nu sminteşti (Înţelepciunea lui Sirah 31:18-19).
Mulţi oameni se vatămă din lenevire, din necunoştinţă sau din
patimile lor. Oamenii drepţi şi cu fapte bune nu primesc nicio vătămare
din ispite. Ispitele nu numai că nu vatămă pe cei cu luare aminte şi
înţelepţi, dar îi şi folosesc făcându-i să ia aminte, să se teamă, să
privegheze şi să se păzească pe sine. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură
de Aur: Şi o adeveresc cei cu fapte bune, care nu numai că nu s-au
vătămat cu nimic din sminteli, dar mult au câştigat, precum a fost Iov,
precum Iosif şi precum toţi drepţii. Iar de se pierd mulţi, aceasta o
pătimesc din adormirea lor... fiindcă smintelile, precum s-a zis şi
deşteaptă (spre lucrarea dumnezeieştilor porunci). Iubiţi credincioşi,
să strigăm ca şi împăratul David: „Păzeşte-mă (Doamne) de cursa
care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege“ (Psalm
140:10).
Ca sub Harul Domnului fiind păziţi, nici să smintim pe alţii,
nici să ne smintim noi şi aşa să ajungem la ziua aceea a
răsplătirilor, învrednicindu-ne împărăţiei cerurilor, în Hristos
Iisus Domnul nostru, Căruia i se cuvine slava, cinstea şi
închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin!

               Cuvânt de folos pentru sufletele noastre
               Aşa ne întreabă Iisus Hristos atunci când
                    smintim pe alţii sau ne smintim noi:

       Pentru ce tu omule, m-ai lăsat pe mine? Pentru ce de la Cel ce
te-a iubit te-ai întors? Pentru ce te-ai lipit de vrăjmaşul meu? Aduţi
aminte că pentru tine din cer M-am pogorât. Adu-ţi aminte că
pentru tine trup M-am făcut. Adu-ţi aminte că pentru tine din
Fecioară M-am născut. Adu-ţi amine că pentru tine am pruncit,
m-am smerit, am sărăcit, pe pământ am vieţuit. Adu-ţi aminte că
pentru tine gonire am răbdat, grăire de rău, batjocuri, necinste,
răni, scuipări, pumni, luare în râs şi patimi de ruşine am primit.
Adu-ţi aminte că pentru tine cu cei fără de lege M-am socotit, cu
moarte de ocară am murit, am fost îngropat. M-am pogorât din
Cer ca pre tine să te sui la Cer.
       M-am smerit ca pre tine să te înalţ. Am sărăcit ca pre tine să
te îmbogăţesc. M-au necinstit ca pre tine să te proslăvesc. M-am
rănit ca pre tine să te vindec. Am murit ca pre tine să te înviez. Tu
ai păcătuit, iară Eu păcatul tău asupra Mea l-am luat. Tu eşti cel
vinovat, iar Eu chinuri am primit. Tu eşti cel datornic, iar Eu
datoria am plătit. Tu erai spre moarte osândit, iar Eu pentru tine
am murit. Ci la aceasta M-a atras pre mine dragostea şi
milostivirea Mea, pentru că Eu nu am putut răbda ca să pătimeşti
tu acest fel de rea nenorocire.
         Deci, tu această dragoste a Mea o treci cu vederea? Că în loc
de dragoste cu urâciune îmi răsplăteşti. În loc să mă iubeşti pe
Mine iubeşti păcatul. În loc să-mi slujeşti Mie, slujeşti patimilor.
Dar ce ai aflat tu nevrednic, de nu voieşti să vii către Mine? De
voieşti binele, binele tău este la Mine. De voieşti fericire, fericirea
ta este la Mine. De voieşti frumuseţe, cine este mai frumos ca Min?
De vrei bun neam, cine este de neam mai bun decât Fiul lui
Dumnezeu şi al Fecioarei. Dacă voieşti înălţime, cine este mai înalt
decât împăratul cerului şi al pământului. Dacă voieşti slavă, cine
este mai mult slăvit ca Mine? Dacă voieşti bogăţie, la Mine este
toată bogăţia. Dacă voieşti înţelepciune, Eu sunt înţelepciunea.
Dacă voieşti prietenie, cine este mai iubit şi mai iubitor decât mine,
care Mi-am pus sufletul pentru toţi?
           Dacă cauţi ajutor, cine îţi va ajuta în afară de Mine? Dacă
cauţi doctor, cine te va doctorici în afară de Mine? Dacă cauţi
veselie, cine te va veseli afară de Mine? Dacă cauţi mângâiere în
întristarea ta, cine te va mângâia în afară de mine? Dacă cauţi
odihna, întru Mine vei afla odihna sufletului tău. Dacă cauţi pace,
Eu sunt pacea. Dacă cauţi viaţă, întru Mine este Izvorul vieţii. De
cauţi adevăr, Eu sunt Adevărul. Dacă cauţi calea, Eu sunt Calea.
Dacă cauţi povăţuitor către cer, Eu îţi sunt povăţuitor credincios.
       Deci dar, de ce nu voieşti să vii la Mine? Nu îndrăzneşti să te
apropii? Dar către cine este mai lesne apropierea? Te sfieşti să
ceri? Dar cine a cerut cu credinţă şi nu i-am dat? Dacă nu te lasă
pe tine păcatul, Eu pentru păcătoşi am murit. Dacă te tulbură
mulţimea păcatelor, la mine este multă milostivire, Căci am zis:
«Veniţi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pre voi.
Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla
odihnă sufletelor voastre, căci jugul meu este bun şi sarcina mea
uşoar㻓 (Matei 11:28).

BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 2004; Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii,
Deva, 2006; Preot dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, E.I.B.M., Bucureşti, 1995;
Grădina de flori duhovniceşti, Editura Bunavestire, Bacău, 2001; Patericul egiptean, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2003; Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia, Editura Bunavestire,
Bacău, 2001; Patericul Sarovului, Editura Cartea Ortodoxă, Galaţi, 2005; Sfântul Dimitrie al
Rostovului, Călăuziri către veşnicele locaşuri, Editura Sofia, Bucureşti, 1999; Sfântul Nicolae
Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 14 mai, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005;
Carte de rugăciuni, Editura Calinic Râmniceanu, Râmnicu Vâlcea, 1861; Mitropolia Moldovei
şi Bucovinei, Concordanţă biblică 

Facebook Share

ARHIVA BLOG

CATEGORII

''CEI CARE VORBESC DESPRE VREMURILE DE PE URMA LA TIMPUL VIITOR NU STIU CE SPUN'' (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 486 Întrebări din Biblie cu răspuns (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) ACATIST PENTRU COPII AVORTATI (1) Acatistul Acoperamantul Maicii Domnului (1) Acatistul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) (1) Acoperamantul Maicii Domnului (2) ADORMIREA MAICII DOMNULUI (4) Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1) AICI 24 ORE ORTODOXE -PROGRAMUL UNEI ZILE (1) AICI GASESTI CANTARI BISERICESTI (2) AICI GASESTI ICOANE CU MAICA DOMNULUI (5) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (15) AICI GASESTI POVESTIRI ORTODOXE (5) AICI GASESTI RUGACIUNI SI ACATISTE (10) AICI GASESTI SFATURI PENTRU SPOVEDANIE (6) AICI-NOUL TESTAMENTIN FORMAT AUDIO (1) ALTARUL ORTODOX (1) Altă minune a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (1) APOCALIPSA (2) ASCULTAREA DE PREOTUL DUHOVNIC (1) Aș colinda…POEZII DE ANUL NOU (2) BIBLIA CEA ADEVĂRATĂ (1) BISERICA ORTODOXA WIENA (3) BISERICI (48) BLESTEMUL (1) BOBOTEAZA (10) BUNA VESTIRE (1) CANDELĂ ŞI MÂNTUIRE (2) CANTEC DE SLAVA CATRE MAICA DOMNULUIM. CANTA CORUL APOSTOLIA (1) CARTI (1) CE SANT ICOANELE? (10) CELE 10 PORUNCI (1) Cele 500 de nume ale Maicii Domnului şi semnificaţiile lor (1) Cele 7 cauze care duc la aparitia bolilor (1) Cine a fost Fecioara Maria? (1) Cinstirea Maicii Domnului (1) CITATE DIN SF. EVANGHELIE (7) Completare la cateheza „Despre Pururea Fecioria Maicii Domnului“ (1) Completare la cateheza despre Lumânare (1) Completare la cateheza „O mamă creştin ortodoxă“ (1) Convorbiri Duhovnicesti (1) Credinta fara fapte de credinta nu e credinta. (1) CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! (1) CUGETARI SI CITATE ORTODOXE (1) Cum arata ingerii? (1) CUM SA NE RUGAM (13) CUM ÎNŞEALĂ DIAVOLUL PE OM (1) CUVANT CATRE CRESTINII ORTODOCSI DUMNEZEU ŞI OMUL (1) Cuvine-se cu adevarat. (1) Cuvinte alese - Maica Gavrilia (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE I N V I D I E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE PURUREA FECIORIA MAICII DOMNULUI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE VEŞNICIE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMELNIC ŞI ACATIST (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE AGHIASMA MARE (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE CELE 3 MARI MINUNI DIN BISFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE E G O I S M (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE I S P I T Ă (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE INFLUENŢA COMPUTERULUI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE INIMA OMULUI (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE M I N C I U N Ă (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE S M E R E N I E (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMINTALĂ (1) Cuvânt către creştinii ortodocşi – Despre omul leneş (1) Dacă o şopârlă poate (1) De ce o iubesc pe mama (1) DESPRE M I N C I U N Ă (1) DESPRE LUMÂNARE (1) DESPRE VRǍJITORIE (1) DESPRE CREDINTA (1) DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI (1) DESPRE ATEISM (2) DESPRE AVORT (6) DESPRE B L Â N D E Ţ E (1) DESPRE BOALA (4) DESPRE CLEVETEALA SI JUDECATA (1) DESPRE CLEVETEALĂ ŞI JUDECATĂ (1) DESPRE CREDINȚA CEA ADEVĂRATĂ (1) DESPRE CRUCE (3) DESPRE CULTELE RELIGIOASE (1) DESPRE CULTUL BAPTIST (1) DESPRE DIAVOLI (8) DESPRE EUTANASIE (1) DESPRE FRICA DE DUMNEZEU (1) DESPRE GANDURI (1) DESPRE IERTARE (3) DESPRE INGERI (1) DESPRE IUBIRE (2) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (4) DESPRE MAICA DOMNULUI (26) Despre mama creştin-ortodoxă (1) DESPRE MANDRIE (1) DESPRE MINCIUNA (2) DESPRE MOARTE SI POMENIREA MORTILOR (12) DESPRE OZN-URI (1) DESPRE PACATE (1) DESPRE PECETE SI ACTELE CU CIP (1) DESPRE POCĂINŢĂ (1) DESPRE POST (10) DESPRE PRIETENIE (1) DESPRE PĂCAT (1) DESPRE RUGACIUNE (4) DESPRE SECTARI..POCAITI (1) Despre Sfanta Impartasanie (1) DESPRE SFANTA LITURGHIE (1) DESPRE SFANTUL BOTEZ (1) DESPRE SFINTELE MOASTE (1) DESPRE SFINTELE PASTE (5) DESPRE SFINTENII SI FARMECE (3) DESPRE SFINTI (33) DESPRE SFÂNTA ŞI FALSA TRADIŢIE (1) DESPRE SMERENIE (1) DESPRE STAREA ACTUALĂ A STILISMULUI ÎN ROMÂNIA (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TAMAIE SAU SMIRNA (1) DESPRE TATUAJE (1) DESPRE TROITE (1) DESPRE VISE SI VEDENII (1) DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI (1) DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP (1) DIVERSE ÎNVĂTĂTURI CORECTE SI ÎNVĂTĂTURI GRESITE (3) Dorinţa mamei (1) Dracuirea - inchinarea lucrurilor celui viclean (2) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (7) Duminica Orbului (1) DUMINICA SA MERGEM LA SFANTA BISERICA (2) Duminica Tomii sau Pastele Mici (1) DUMNEZEU ŞI OMUL (1) EGOISMUL (1) EXPOZITII (1) FECIOARA CU PRUNCUL (1) FEMEIILE MINOROSITE (1) FERICIRILE PARINTELUI PAISIE ARGHIORITUL (1) Fumatul (1) GHICIT ŞI SPIRITISM (1) Gradina sufletului - PILDA ZILEI ! (1) Gânduri despre Maica Domnului (1) Gândurile unui om smerit (1) Hrănirea prin televizor (1) Icoana Maicii Domnului din Cipru – 9 Iulie (1) Icoana Acoperământului Maicii Domnului (1) ICOANA DIN CASA (7) ICOANA MAICII DOMNULUI ELAIOVRYTISSA (1) Icoana Maicii Domnului Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră (1) icoana Maicii Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon". (1) Icoana Maicii Domnului Ognevidnaia sau Areovind (10 februarie) (1) Icoana Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necajiti (1) Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” (1) Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) (1) Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (1) ICOANE BUNA VESTIRE (1) ICOANE FACATOARE DE MINUNI (89) ICOANE MAICA DOMNULUI (2) ICOANE POGORAREA DUHULUI SFANT -RUSALIILE (1) ICOANE RUSESTI (36) IMNUL MAICII DOMNULUI DE LA GIURGENI (1) INAINTEPRĂZNUIREA INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI (1) INALTAREA DOMNULUI (2) INTERVIURI (5) Intrarea in biserica a Maicii Domnului (1) Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria (1) INTREBARI DUHOVNICESTI (2) INVATATURI ORTODOXE (103) ISPITE IN TIMPUL SPOVEDANIEI (1) ISPITELE (1) Istoria icoanei Paramythia (1) IZVORUL TAMADUIRII (3) La Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1) lumina si candela (1) M I L O G U L (1) Maica Domnului MELIKIOTISSA (1) Maica Domnului plânge de Craciun (1) MANASTIREA CALUGARA (1) MARGARITARE DUHOVNICESTI (1) MARTURISIREA UNUI SATANIST POCAIT (1) MILOSTENIE (4) MILĂ ŞI MILOSTENIE (1) MINUNE CU VADUVA ANASTASIA (1) MINUNI IN ROMANIA (15) MINUNI MAICA DOMNULUI (38) Minunile de la Manastirea Calugara (1) moment de bucurie sufleteasca (1) NASTEREA DOMNULUI (1) NASTEREA MAICII DOMNULUI (1) Neurofen duhovnicesc antidepresiv (1) noi de ce n-am putea…? (1) nu celebrare onomastica ... (1) NUMELE DE BOTEZ (1) O ISTORIOARĂ CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI (1) O LISTA A PSALMILOR SPRE FOLOSINTA CA BINECUVANTARI (1) O minune a Maicii Domnului (1) O pravila de rugaciune catre Maica Domnului (1) O rugăciune în patru paşi (1) OBICEIURI POPULARE DE LĂSATA SECULUI (1) ORANDUITA DUPA ORDINEA DIN PSALTIRE: (1) OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM (1) PARINTELE ISTODOR GEORGE (4) PARINTELE TEOFIL PARAIAN DESPRE MAICA DOMNULUI (1) PAROHIA VIILE TIMISOARA (19) PATERICUL MAICII DOMNULUI (1) PELERINAJ (9) PELERINAJ 2013 (4) PILDE (284) PILDE CRESTIN ORTODOXE (13) PILDE SI POVESTIRI (26) PLANTELE MAICII DOMNULUI (1) POEZII (114) POEZII CU IISUS HRISTOS (25) POEZII CU MAICA DOMNULUI (5) POEZII CU PREOT IOAN DANCI (1) Poezii de Camelia Cristea (1) POEZII DE GABRIEL MANOLESCU (1) POEZIOARE GLUMETE (1) POST RUGACIUNE (1) POVESTITE DE SFINTI (35) Pravila de rugaciune catre Maica Domnului ! (1) PREOT IOAN (3) PRISCENE (7) PROFETII (5) PROHOD (1) PSALMUL 47 (1) PSALTIREA MAICII DOMNULUI (2) Părintele Arsenie Papacioc despre Maica Domnului (1) RETETĂ DUHOVNICEASCĂ (1) Rugaciune facatoare de minuni catre pururea Fecioara Maria. (1) RUGACIUNE IZBAVITOARE DE BETIE (1) RUGACIUNE LA INTAMPINAREA DOMNULUI (1) Rugaciune pentru binefacerile primite de la Dumnezeu (1) RUGACIUNE PENTRU VRAJMASI (1) Rugaciune puternica pentru momentele grele ale vietii (1) RUGACIUNEA DE DUMINICA (1) RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE (2) RUGACIUNEA SI VINDECAREA (17) RUGACIUNEA UNEI MAME (1) RUGACIUNI (96) RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI (19) RUGACIUNI LA INTRAREA IN BISERICA (1) Rugăciune către Maica Domnului (3) RUGĂCIUNE DE LAUDĂ CĂTRE MAICA DOMNULUI (1) RUGĂCIUNE DE POCĂINȚĂ (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI SPORIREA GRÂNELOR (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI CERCETĂTOAREA SAU AFLAREA CELOR PIERDUȚI (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI DIN AREOVIND (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI KORSUN (CHERSON) (9 OCTOMBRIE) (1) RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI OCROTITOAREA CELOR RĂTĂCIȚI (5 FEBRUARIE) (1) RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI (1) Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama (1) Rugăciunea cea adevărată (1) RUSALIILE (1) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (13) SANZAIENELE (1) SARBATORI (37) SARBATORI FERICITE (1) SCOPOLAMINA – „RESPIRAŢIA DIAVOLULUI“ (1) SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) Semne ale timpurilor de pe urmă (1) SF. SERAFIM DE SAROV (1) SFANTA EVANGHELIE (1) SFANTUL IOAN BOTEZATORUL (1) SFANTUL EFREM ATONITUL (1) SFANTUL MASLU (1) SFATURI DUHOVNICESTI (61) SFATURI PRIMITE DE LA PARINTELE IOAN (35) SFINTELE TAINE (2) SFINTII APOSTOLI (1) SI TU CREZI IN VIATA DE DUPA NASTERE? (1) Simbolul Credinţei sau Crezul (1) SIMBOLUL NUMELUI IN LIMBAJUL LITURGIC (1) SMERENIE SI EGOISM (2) Soborul Maicii Domnului (1) SPORIREA GRÂNELOR (1) SPOVEDANIA UNUI MONAH DE LA MUNTELE ATHOS (1) SUPERSTITII (3) Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate (1) Sărbătoarea de Florii (2) Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (1) Taina Maicii Domnului (1) Tanarul necuviincios (1) TATĂL NOSTRU (1) TRADITII (1) TREPTELE RUGACIUNII (1) UN OM FERICIT (1) URARI DE SARBATORI (1) VEDENII SI MARTURISIRI (1) VENITI SĂ VĂ MĂNTUITI SUFLETELE. (1) VIDEOCLIPURI POSTATE PE YOUTUBE (12) VIETILE SFINTILOR AUDIO SI P.D.F. (1) Zamislirea Sfintei Fecioare Maria (1) ZIUA FEMEII CRESTINE (1) ~O OMULE~~~ Sf.Ioan Iacob Hozevitul (1) Întrebări şi răspunsuri din credinţa creştin ortodoxă şi din Noul Testament (1) Învăţătură despre rugăciune (1) —Care sunt cele 12 vineri din an care se tin; ce semnifica (1)

Trimite dacă ti-a plăcut pe Facebook

ICOANA MD