Astăzi, din păcate, nu folosim
libertatea spre bine, pentru sfinţenie, ci pentru laicizare.
Mai demult oamenii lucrau toată
săptămâna şi aveau duminica odihnă. Acum nu lucrează nici sâmbăta.
Dar acum trăiesc duhovniceşte mai mult, sau păcătuiesc mai mult?
Dacă şi-ar fi valorificat timpul
lor la cele duhovniceşti ar fi fost altfel; oamenii ar fi fost mai
adunaţi.
Noi, oamenii nenorociţi, furăm din
cele duhovniceşti, furăm de la Hristos. Mirenii orice lucru îl au de
făcut, duminica se hotărăsc să-l facă. Caută vreo duminică pentru
lucrul acesta, vreo sărbătoare pentru celălalt, şi-i mănâncă
urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea după aceea de la Sfinţi?
Zi de corvoadă este Duminica? Şi
orice slujire să vrea să ne-o facă cineva, bine, dar nu duminica. Nu
lăsăm pe Dumnezeu să ne facă o comandă. Şi tot ceea ce nu se face cu
credinţă în Dumnezeu, nu are legătură cu Dumnezeu; este ceva lumesc.
De aceea şi lucrul acela pe care
îl facem nu are binecuvântare şi astfel nu are rezultate bune. După
aceea spun: ,,Diavolul e de vină". Nu e de vină diavolul, ci noi nu
lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute. Când lucrăm în zile de sărbătoare,
dăm prilej şi de la început intră diavolul. ,,Mai bun este puţinul
celui drept decât bogăţia multă a păcătoşilor" (Ps.36, 16), spune
psalmul. Asta are binecuvântare, toate celelalte sunt talaş.
Aşadar trebuie să avem credinţă,
mărime de suflet şi evlavie şi să le dăm pe toate, cu încredere, lui
Dumnezeu. Altfel, va lucra în sărbători şi în celelalte zile va
căsca gura.
Şi
să vedeţi cum Dumnezeu niciodată nu m-a lăsat. Niciodată n-am lucrat
duminica şi sărbătoarea, şi Dumnezeu nu m-a lăsat, şi treburile mi
le-a binecuvântat.
Îmi aduc aminte că
odată au venit la mine nişte maşini de treierat în sat şi l-au
înştiinţat pe tatăl meu că vor începe întâi de la ogoarele noastre,
în ziua de Duminică, şi după aceea vor pleca mai în jos. Tata îmi
spune: ,,Ce să facem? Au venit maşinile". ,,Eu nu lucrez duminica",
i-am spus; ,,Luni". "Dacă vom pierde această ocazie, ne vom chinui
mult cu caii" - îmi spune. ,,Nu mă deranjează, - îi spun. Lasă să
treier până la Crăciun".
Am mers la
Biserică fără să dau importanţă faptului. Cum au început maşinile să
se îndrepte spre locul de treierat, s-au stricat în drum şi au
înştiinţat din nou pe tata: ,,Să ne iertaţi, dar s-au stricat
maşinile. Vom merge la Ghiannena, să le reparăm şi luni vom începe
întâi de la Dumneavoastră!" Astfel n-au treierat duminică, ci luni.
Multe de acestea au văzut ochii mei.
Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan - Cuv.Paisie
Aghioritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu