Pelerinaj 2013 - MĂNĂSTIREA COZIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Iată -ne ajunsi la Mănăstirea Cozia ,incă puțin si se inserează...am fost cazați in chiliile mănăstirii apoi am mers la slujba de seară si la masă...totul a fost ireproșabil , am fost inconjurați de vorbe bune, frumusețe ,curățenie si credința...mulțumim Doamne! 

                                      Colegul nostru ne-a scris pe loc si o poezie...

Manastirea Cozia, care strajuieste de peste sase secole Valea Oltului, se afla pe drumul national Ramnicu Valcea - Sibiu, la 22 de kilometric de Ramnicu Valcea si la 75 de kilometri de Sibiu, pe malul drept al Oltului. Aceasta a fost construita intre anii 1387-1391, de catre domnitorul Mircea cel Batran, la indemnul Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era "sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti". Biserica mare, inchinata Sfintei Treimi, a fost sfintita in ziua de 18 mai 1388.

In apropierea Manastirii Cozia se afla si alte sfinte locasuri monahale, precum: Schitul Ostrov , construit intre anii 1520-1521, de catre Sfantul Neagoe Basarab si Despina Doamna; Schitul Sfantul Ioan de sub Piatra, numit si "Cozia Veche", construit in anul 1602; Manastirea Turnu, construita in anul 1676, de catre mitropolitului Varlaam, fost egumen al Coziei; Manastirea Stanisoara, construita in anul 1747; Manastirea Cornetu, un vechi schit, construit in anul 1666.

Manastirea Cozia - scurt istoric

Manastirea Cozia a fost construita intre anii 1387-1388, de catre Mircea cel Batran, la indemnul Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era "sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti". Biserica mare, inchinata Sfintei Treimi, a fost sfintita in ziua de 18 mai 1388.

Sfantul Nicodim, care s-a si ocupat de organizarea manastirii, este zugravit in pridvorul bisericii. Intocmind asezamintele necesare, sfantul l-a randuit egumen pe ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sai. Tot in acel an, in obstea de la Cozia, vin mai multi monahi, care vietuiau intr-o manastire din Calimanesti.

Mircea cel Batran a trecut la cele vesnice in ziua de 31 ianuarie 1418, la varsta de 60 de ani, si a fost inmormantat in Manastirea Cozia. Voievodul nu a fost inmormantat in Biserica Domneasca din Curtea de Arges, asemenea inaintasilor sai, ci in ctitoria sa cea iubita. De-a lungul timpului, mormantul sau a fost profanat de mai multe ori, astazi el fiind acoperit cu o lespede de piatra noua.

Intr-un document intocmit in ziua de 1 iunie 1421, la trei ani dupa moartea voievodului Mircea cel Batran, fiul sau, Radu Voievod, daruia manastirii de pe malul Oltului “toate baltile, incepand de la sapatul pe Dunare, pana la Gura Ialomitei".

In anul 1657, cand arhidiaconul Paul de Alep l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, intr-o vizita in Tara Romaneasca, a consemnat urmatoarele despre Manastirea Cozia: "Eram inspaimantati de ingustimea drumului si de apropierea sa de marginea prapastiei; si, coborandu-ne de pe caii nostri, am mers pe jos pana ce am trecut podul. Cozia este o cladire intarita si mareata, inaltata pe marginea acelui rau (Olt), dar inconjurata de piscuri inalte si impunatoare, inchise de paduri de nepatruns, astfel ca prin nici o parte a acestui loc nu este vreo alta intrare. Drumul catre aceasta din urma este prin spatele muntilor de miazazi, este extrem de greu si cu neputinta de strabatut cu carul cu boi."

O serie ampla de lucrari de restaurare au s-au efectuat in vremea lui Neagoe Voda, cand s-a construit si fantana de sub cerdacul chiliilor de nord, cunoscuta astazi drept "Fantana lui Neagoe". In vremea Sfantului Constantin Brancoveanu, cu cheltuiala paharnicului Serban Cantacuzino, intre anii 1706-1707, s-a adaugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile, s-au adaugat cerdacurile la toate cladirile din incinta, s-au construit cuhnia si fantana de apa, aflata in fata bisericii.

Intre anii 1848-1856, domnitorii Bibescu si Stirbei refac si ei cladirile manastirii. Tot atunci au fost construite doua pavilioane, azi pastrandu-se numai cel din stanga, care a slujit ca resedinta domneasca de vara. Intre anii 1958-1962, asezamantul monahal de la Cozia a fost restaurat in intregime, consolidandu-se toate chiliile si cele doua paraclise vechi.

Biserica mare a fost zidita de mesteri din Serbia, in forma de cruce, din blocuri de piatra, cu alternanta cu randuri de caramida, partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos datand din timpul lui Mircea cel Batran. Pridvorul este deschis, sustinut de patru coloane din piatra in fata si doua coloane in spate. Are o turla mare, in forma de decagon, construita pe naos. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea cel Batran. Biserica pastreaza policandrele daruite de Sfantul Constantin Brancoveanu.

La exterior, se remarca o bogata si variata sculptura in piatra. Privind ancadramentele celor sapte ferestre ale naosului si Altarului, datand din vremea lui Mircea cel Batran, si cele doua ferestre ale pronaosului, din perioada Sfantului Neagoe Basarab, se remarca varietatea motivelor: ferestrele si rozetele au, fiecare, sculptura sa.

Biserica mare a fost pictata in fresca, intre anii 1390-1391. Pictura originala s-a pastrat, pana astazi, doar in pronaos. Pictura din naos si din Sfantul Altar, intocmita tot in fresca, a fost lucrata in anul 1707, odata cu reparatiile savarsite de Serban Cantacuzino. Frescele au fost zugravite de Preda Zugravul si de fiii sai, Ianache Sima si Mihail. Intre anii 1984-1986 a fost restaurata intreaga pictura.

In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei. Dupa asasinarea fiului ei, pe Campia Turzii, doamna s-a calugarit in aceasta manastire, sub numele de Teofana. Intr-un document din acel an (8 noiembrie 1601), doamna spunea: “Eu am luat sfintele rase (chipul monahal) in manastirea sfanta ce se zice Cozia."

Monahia Teofana a murit in anul 1605, fiind inmormantata langa mormantul ctitorului. Peste numai un an, nepotii ei i-au asezat deasupra o lespede funerara, pastrata pana astazi, care poarta urmatoarea inscriptie: “Preastavi roaba Bajia (a raposat roaba lui Dumnezeu) calugarita Teofana, mama raposatului Mihai Voievod si fie-sa, doamna Florica si fiul sau, Nicolae Voda, au nevoit si au scris va dni Io Radu Voievod 1605."

In anul 1936, mormantul voievodului Mircea cel Batrana fost acoperit cu o noua piatra funerara, pe care au fost inscrise urmatoarele cuvinte, intocmite de istoricul Nicolae Iorga: “Aici odihneste binecinstitorul si de Hristos iubitorul Mircea (…) ctitor al acestui sfant locas. A trecut la cele vesnice la 31 ianuarie 1418." Dupa numai doi ani, in ziua de 15 mai 1938, aceasta a fost inlocuita cu o alta, adusa din Bulgaria, pe care sta scris: “Aici odihnesc ramasitele lui Mircea, Domnul Tarii Romanesti, adormit in anul 1418."

Manastirea Cozia are doua paraclise: Paraclisul inchinat Adormirii Maicii Domnului, construit in anul 1583, din zid, se afla in coltul sud-estic al manastirii; Paraclisul inchinat Duminicii Tuturor Sfintilor, construit in anul 1710, din caramida, numit "brancovenesc", se afla in coltul nord-estic al manastirii si este insotit de doua case boltite si un foisor.

Bolnita manastirii, inchinata Sfintilor Apostoli, a fost construita intre anii 1542-1543, pe partea cealalata a drumului, de catre voievodul Petru de la Arges, numit si Radu Paisie. Pictura originala se pastreaza in intregime. Intre anii 1880-1920, obstea a locuit in jurul acestei biserici, tot aici fiind savarsite si sfintele slujbe. In tot acest timp, manastirea de peste drum a fost folosita in alte scopuri: penitenciar, azil, lagar de prizonieri si spital, iar biserica a fost folosita drept grajd de cai.

Pe latura estica a manastirii a fost amenajat un muzeu, in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot mentiona: Epitaful din anul 1396; Evanghelia din anul 1644, tiparita de mitropolitul Varlaam; Psaltirea in versuri, a lui Dosoftei, din anul 1673.

In aceasta manastire au trait calugari carturari, care au tradus si au tiparit in limba romana carti de cultura scrise in slavona. Dintre acestia, cei mai renumiti sunt "Filotei monahul", fostul logofat Filos al lui Mircea cel Batran, si "Mardarie Cazianu" care, intre 1646-1649, a scris "Lexiconul slavon-roman", pentru uzul preotilor.

Teodor Danalache

Am vazut aici o livada de meri care mi-a ramas la suflet...si să rămănă vorba intre noi...sănt si foarte bune...(am furat unul , si cum se spune că păcatul mărturisit e pe jumătate iertat ... am zis să vă spun vouă) dar un părinte călugăr m-a văzut si nu a zis nimic...

Fântăna din fața bisericii 

Peste tot flori, flori si iar flori....

Toata lumea era atenta la ce ne povestea parintele calugar

 Micul dejun inainte de plecare...cu o seara inainte primisem cina intr-o sala cu multe picturi si icoane foarte frumoase...dar pusesem aparatul la incarcat si nu am putut face poze...am ramas impresionati de primirea calduroasa si servirea ireprosabila ce am primit-o...intradevar niste oameni minunati si o mâncare bunaaaaa , ca la mama acasa...
o curatenie exemplara , la fel si in chiliile unde am dormit , un lux si curatenie ca la hotel...ne-a placut tare mult...
Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti cei ce ne-au primit si servit ...

  

Preotul si ghidul nostru care ne-a insotit , si a avut grije de noi...SORIN LUNGOCI

CHILIILE

Aici exista un muzeu care e foarte mare  cu multe icoane si valori ale Țării noastre...


Atașez căteva poze ...

 

Peste tot multe flori , parca am fi in rai , da ,se poate spune ca aici este raiul pe pămănt

Doamne ajută ! intradevăr avem multe frumuseti in Țara noastră....să nu ezitați să mergeți să le vizitați ,
 Cu bucurie si pe cealaltă parte cu tristețe ,că părăsim aceste locuri divine , ne indreptăm spre mănăstirea FRĂSINEI