A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Era târziu și soarele de iarnă
Aluneca încetișor sub zare..
O ceață începuse să se-aștearnă
Ca un covor murdar în depărtare..

Păreau pustii căsuțele de piatră
Cu porțile închise cu zăbrele,
Doar glasul gros al câinilor ce latră
Mai amintea că este viață-n ele..

"Din suflet vă implor, vă fie milă,
Primiți-ne o noapte la căldură!.."
Privind gravida peste gard, în silă,
Betleemiții bombăneau cu ură:

"Străini nebuni.. De ce-au plecat de-acasă,
Dacă știau că i-a sosit sorocul?..
Acum ce vor, să-i punem noi la masă,
Să-i ospătăm și să le-aprindem focul"?..

Așa vorbeau, văzând-o pe Maria,
Ce ascundea în sine o Comoară..
În Betleem, se vede, omenia
"În vremea-aceea" nu-i dădea pe-afară!

Bătrânul Iosif, lăcrimând cu jale,
Privea Fecioara plin de umilință:
"Stăpâne bun, arată-mi Tu o cale,
Căci eu mă văd cuprins de neputință"...

Mergeau încet, aproape în neștire,
Sperând ca pân' la urmă să găsească
Acea fărâmă de milostivire
Ce-i va permite Sfintei Maici să nască..

Dar Betleemul, iată, îl sfârșiră
Și totuși, în întreaga așezare
Acea sperată milă n-o găsiră,
Ci numai blestemata nepăsare!

A coborât de-a binelea-nserarea..
Deodată, în lumină de crepuscul,
Văzură o colibă-n depărtare,
Ce semăna cu un sălaș minuscul..

Ajunseseră la staul și Maria
Născu pe paie, printre animale,
Pe Cel ce ne aduse bucuria,
Venind la noi din cerurile Sale..