ARGHIROFILIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Sfântul Ioan Casian spune despre iubirea de arginţi (arghirofilia) că este o patimă care nu are o temelie ln firea omenească, ân vreun instinct al ei, ci este ceva ân afara firii. Totuşi, poate că până la urmă iubirea de avere âşi are puterea ân instinctul de conservare, pentru că mulţi dintre oameni caută să aibă avere nu numai pentru a-şi ânmulţi plăcerile sau mărirea lumească, ci dintr-un instinct de conservare, ca să aibă, cum am zice, „bani albi la zile negre”. Nu e păcat să fii econom; nu trebuie să fii risipitor. Vedem aceasta şi ân firea ânconjurătoare; de pildă, albina adună miere pentru prezentul şi viitorul stupului. 

Bineânţeles, cineva care are credinţă ân Dumnezeu nu are motive să fie ângrijorat, dar totuşi faptul de a avea nişte economii este un fapt binecuvântat de Dumnezeu şi nu se poate socoti o lăcomie. Lăcomia este atunci când nu te mai saturi, când vrei să ai tot mai mult şi tot mai mult, când nu eşti dispus să faci bine celor care au trebuinţe mai mari decât tine, iar tu ai prisos mai mare. În cazul acesta patima e vădită. Sfântul Apostol Pavel, ân Epistola I către Timotei, pomeneşte de iubirea de arginţi ca despre rădăcina tuturor răutăţilor. Căci patimile intărindu-se ân suflet sunt pricini de multe alte păcate. De exemplu, un lacom de avere va fi de multe ori şi exploatator, va şi fura, va aduna pe nedrept, va ânşela ş.a.m.d.

Preluare din 

VENIŢI DE LUAŢI BUCURIE 

Arhimandritul Teofil Paraian...