DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Veniti să ne adunăm într-un gând si să slăvim pe Maica Luminii, pe Ceea Ce cu darul Său a făcut să se minuneze cetele îngerilor, că nimeni dintre cei care vietuiesc pe pământ si în cer nu au fost vrednici a sluji Împăratului slavei precum Dânsa. Iară noi, covârsiti de nepricepere si cu minti întinate de păcat, strigăm către Ea: bucură-Te, slava Bisericii, Ceea Ce fără ispită bărbătească ai născut pe Cel mai presus de ceruri si ocara noastră o ai sters cu lacrimile vărsate la răstgnirea Fiului Tău pe Cruce.
Bucură-Te, cortul mântuirii, marea milostivirii, casa Împăratului a toate, scaunul Focului, calea dreptilor, muntele întelepciunii, grădina păcii, Raiul veseliei vesnice, icoana smereniei negrăite, soarele întelegător al oamenilor, vasul darurilor ceresti, nu ne lăsa pe noi departe de a Ta ocrotire.
Bucură-Te, scara Vietii, lumina mintii, vasul de aur al darurilor Cuvântului, izvorul nedesertat al întelepciunii, oglinda Raiului, adâncul nemăsurat al iubirii de oameni, mângâierea scârbitilor, apărătoarea celor prigoniti, întărirea celor bântuiti de necazuri, luminarea celor din întunericul întristării, veselia celor acoperiti de norul mâhnirii, trandafir necules de mână omenească, palatul Adevărului, poarta cea de aur a cerului, norul cel cuvântător luminat de Soarele slavei, întinde peste tot pământul acoperământul Tău si ne păzeste pe noi de fulgerele ispitelor, ca în fapte bune să petrecem noaptea cea grabnic trecătoare a acestei viesi si să ajungem la lumina zilei celei nesfârsite întru Împărătia fiului Tău.
Bucură-Te, Preacurată, nădejdea păcătosilor, scăparea noastră în primejdii, odihna celor necăjiti, mângâierea dreptilor, scutul monahilor, bucuria dreptilor, căutarea celor întristati, bucuria celor care prin Tine află usa mântuirii, cu mâna Ta cea tare ne ridică pe noi din groapa păcatelor la lumina cunostintei de Dumnezeu.
Mireasma rugăciunii Tale cuprinde tot pământul, iar lacrimile Tale pentru mântuirea lumii care zace în robia păcatului mai multe sunt decât apele mărilor. Ce răspuns vom da noi, cei nemultumitori, care nu am arătat roditoare spre pocăintă rugăciunile Tale cele pentru noi, ci ne-am cufundat si mai mult în adâncul patimilor ? După dreptate suntem lepădati de la fata Domnului ca niste nevrednici si mai păcătosi decât toti fiii oamenilor, pentru că nu am pus pază gurii noastre, ci cele desarte am grăit si în desert ne-am mărit. Cu sabia osândirii i-am rănit pe frati, neluând aminte la multimea rănilor din păcate care au cuprins sufletele noastre. Cu minciunea si cu toată răutatea ne-am acoperit, Maică a Adevărului, dar plecăm genunchii inimii noastre către Tine si dintru adâncul sufletului strigăm: Iartă-mă pe mine, păcătosul, care nu Te-am cinstit pe Tine după vrednicie, fiind eu pururea cu mintea răpită de vârtejul desertăciunilor lumesti. Nu iau seama la ceasul mortii si al judecătii si trăiesc ca un fără de minte, punând înainte numai pe cele stricăcioase si grabnic trecătoare în locul celor vesnice. Vai mie, căci nebunia sufletului meu pare fără de vindecare. De aceea, Te rog pe Tine, Stăpână, să Îti întorci fata Ta spre mine si să nu mă lasi pe mine să fiu înghitit de prăpastia deznădăjduirii. Risipeste cursele vrăjmasilor văzuti si nevăzuti si toate cele de folos mi le rânduieste, păzindu-mă cu mâna Ta cea tare de loviturile vrăjmasilor văzuti si nevăzuti, ca să Te măresc pe Tine cu multumire în veci. Amin.
Doamne, Cel Ce locuiesti întru cele înalte si pleci privirea Ta spre inimile celor smeriti curătite prin gânduri de pocăintă, caută cu milostivire si spre mine, robul Tău, si mă scoate din prăpastia păcatelor mele. Nu mă lăsa să pier întru multele necazuri, ci alungă de la mine toată tulburarea vrăjmasilor si mă arată nerănit de sabia întristării. Dă-mi coiful rugăciunii, care să mă păzească de săgetile celui viclean si să mă poarte către limanurile întelepciunii.
Ridică-mă pe mine din adâncul păcatelor si mă arată străin de toată iubirea de cele desarte, ca întru umilinta inimii să aduc tie jertfa rugăciunii curate. Alungă de la mine norul ispitelor si cu fulgerul dreptătii tale alungă duhurile cele rele care caută în toată vremea să mă arunce spre adâncul patimilor. Corabia mântuirii îndreptează-mi Doamne, căci nu am altă scăpare fără nu mai pe Tine, Cel Ce îndreptezi pasii omului spre limanul pocăintei. Curgerile patimilor mele le usucă cu căldura iubirii Tale de oameni si ne îndreptează pe toti către adâncul nepătimirii, ca să lăudăm prea sfânt numele Tău în veci. Amin.
Veniti să ne adunăm într-un gând si să slăvim pe Maica Luminii, pe Ceea Ce cu darul Său a făcut să se minuneze cetele îngerilor, că nimeni dintre cei care vietuiesc pe pământ si în cer nu au fost vrednici a sluji Împăratului slavei precum Dânsa. Iară noi, covârsiti de nepricepere si cu minti întinate de păcat, strigăm către Ea: bucură-Te, slava Bisericii, Ceea Ce fără ispită bărbătească ai născut pe Cel mai presus de ceruri si ocara noastră o ai sters cu lacrimile vărsate la răstgnirea Fiului Tău pe Cruce.
Bucură-Te, cortul mântuirii, marea milostivirii, casa Împăratului a toate, scaunul Focului, calea dreptilor, muntele întelepciunii, grădina păcii, Raiul veseliei vesnice, icoana smereniei negrăite, soarele întelegător al oamenilor, vasul darurilor ceresti, nu ne lăsa pe noi departe de a Ta ocrotire.
Bucură-Te, scara Vietii, lumina mintii, vasul de aur al darurilor Cuvântului, izvorul nedesertat al întelepciunii, oglinda Raiului, adâncul nemăsurat al iubirii de oameni, mângâierea scârbitilor, apărătoarea celor prigoniti, întărirea celor bântuiti de necazuri, luminarea celor din întunericul întristării, veselia celor acoperiti de norul mâhnirii, trandafir necules de mână omenească, palatul Adevărului, poarta cea de aur a cerului, norul cel cuvântător luminat de Soarele slavei, întinde peste tot pământul acoperământul Tău si ne păzeste pe noi de fulgerele ispitelor, ca în fapte bune să petrecem noaptea cea grabnic trecătoare a acestei viesi si să ajungem la lumina zilei celei nesfârsite întru Împărătia fiului Tău.
Bucură-Te, Preacurată, nădejdea păcătosilor, scăparea noastră în primejdii, odihna celor necăjiti, mângâierea dreptilor, scutul monahilor, bucuria dreptilor, căutarea celor întristati, bucuria celor care prin Tine află usa mântuirii, cu mâna Ta cea tare ne ridică pe noi din groapa păcatelor la lumina cunostintei de Dumnezeu.
Mireasma rugăciunii Tale cuprinde tot pământul, iar lacrimile Tale pentru mântuirea lumii care zace în robia păcatului mai multe sunt decât apele mărilor. Ce răspuns vom da noi, cei nemultumitori, care nu am arătat roditoare spre pocăintă rugăciunile Tale cele pentru noi, ci ne-am cufundat si mai mult în adâncul patimilor ? După dreptate suntem lepădati de la fata Domnului ca niste nevrednici si mai păcătosi decât toti fiii oamenilor, pentru că nu am pus pază gurii noastre, ci cele desarte am grăit si în desert ne-am mărit. Cu sabia osândirii i-am rănit pe frati, neluând aminte la multimea rănilor din păcate care au cuprins sufletele noastre. Cu minciunea si cu toată răutatea ne-am acoperit, Maică a Adevărului, dar plecăm genunchii inimii noastre către Tine si dintru adâncul sufletului strigăm: Iartă-mă pe mine, păcătosul, care nu Te-am cinstit pe Tine după vrednicie, fiind eu pururea cu mintea răpită de vârtejul desertăciunilor lumesti. Nu iau seama la ceasul mortii si al judecătii si trăiesc ca un fără de minte, punând înainte numai pe cele stricăcioase si grabnic trecătoare în locul celor vesnice. Vai mie, căci nebunia sufletului meu pare fără de vindecare. De aceea, Te rog pe Tine, Stăpână, să Îti întorci fata Ta spre mine si să nu mă lasi pe mine să fiu înghitit de prăpastia deznădăjduirii. Risipeste cursele vrăjmasilor văzuti si nevăzuti si toate cele de folos mi le rânduieste, păzindu-mă cu mâna Ta cea tare de loviturile vrăjmasilor văzuti si nevăzuti, ca să Te măresc pe Tine cu multumire în veci. Amin.
Doamne, Cel Ce locuiesti întru cele înalte si pleci privirea Ta spre inimile celor smeriti curătite prin gânduri de pocăintă, caută cu milostivire si spre mine, robul Tău, si mă scoate din prăpastia păcatelor mele. Nu mă lăsa să pier întru multele necazuri, ci alungă de la mine toată tulburarea vrăjmasilor si mă arată nerănit de sabia întristării. Dă-mi coiful rugăciunii, care să mă păzească de săgetile celui viclean si să mă poarte către limanurile întelepciunii.
Ridică-mă pe mine din adâncul păcatelor si mă arată străin de toată iubirea de cele desarte, ca întru umilinta inimii să aduc tie jertfa rugăciunii curate. Alungă de la mine norul ispitelor si cu fulgerul dreptătii tale alungă duhurile cele rele care caută în toată vremea să mă arunce spre adâncul patimilor. Corabia mântuirii îndreptează-mi Doamne, căci nu am altă scăpare fără nu mai pe Tine, Cel Ce îndreptezi pasii omului spre limanul pocăintei. Curgerile patimilor mele le usucă cu căldura iubirii Tale de oameni si ne îndreptează pe toti către adâncul nepătimirii, ca să lăudăm prea sfânt numele Tău în veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DOAMNE, TE ROG SA MA MANTUIESTI..SI DE VOIESC SI DE NU VOIESC..NU TINE SEAMA DE VOINTA MEA...AJUTA-MA SI IUBESTE-MA, PENTRU CA SI EU SANT COPILUL TAU...AMIN!