Cine a fost Fecioara Maria?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

           A fost o fecioara din seminţia lui David, din care trebuia, după

făgăduinţa dumnezeiasca, să se nască Mântuitorul. Ea trăise în curăţie

desăvârşită şi era logodită cu Iosif, un bărbat bătran din aceeaşi

seminţie, dar ea avea de gând să trăiască în feciorie, căci se făgăduise

lui Dumnezeu să ducă o viaţă de fecioară. De aceea, când îngerul îi

aduce vestea că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, ea întreabă: «Cum vă

fi mie aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat?» (Luca 1:54). Deşi

îngerul nu spusese cum va naşte, că să poată înţelege că aceasta se va

întâmpla în viitor, ea totuşi se mira, pentru că era hotărâtă ca şi în

viitor să nu ştie de bărbat.

Această zămisleşte pe Fiul lui Dumnezeu că fecioară. Sfânta

Scriptura ne spune ca după ce «S-a aflat având în pântrece», Iosif se

gandea s-o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat în vis

spunându-i să nu-i fie teama să ia pe femeia lui, «căci ceea ce s-a

zămislit într-însă din Duhul Sfânt este» (Matei 1:20).

 Aşadar, Sfânta Maria a rămas totdeauna fecioară?

          Da. Ea a rămas fecioară totdeauna, deci atât la naştere cât şi

după aceea. De aceea Biserica noastră îi zice «pururea Fecioară».

Avem temeiuri pentru adevărul acesta în Sfânta

Scriptură, şi în Sfânta Tradiţie?

          Da. Că fecioria ei a rămas nestricată si la naştere, învăţăm de la

proorocul Iezechiil care spune: «Şi m-a întors pe mine la calea uşii

Sfintelor cei mai dinafară ce caută către răsăit şi aceasta era

încuiată. Şi a zis Domnul către minei: Uşa aceasta încuiată va fi şi

nu se va deschide şi nimeni nu va trece printr-însă. Că Domnul

Dumnezeul lui Israil va trece printr-însă şi va fi încuiată» (Iezechil

44:1-3).

              Dacă n-ar fi rămas fecioara şi la naştere, ea n-ar mai fi fost

«pururea Fecioară». Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: «Cu

adevărat zămislirea şi naşterea au fost cu totul curate şi neatinse

de sămânţă şi de stricăciune şi de aceea Maica Celui născut din ea

e Fecioara şi după naştere, rămânând prin naştere şi mai

nepătimitoare, ceea ce e cu totul străin firii şi mai presus de

raţiune... Lucru şi auzire cu adevărat minunată e ca s-a făcut

naştere şi iesire de prunc, închizătorile mădularelor de naştere ale

celei ce a născut nedeschizându-se».

          Iar ca Sfânta Maria a rămas fecioară şi după naştere se vede de

acolo că Iisus, pe când se afla pe cruce, a încredinţat-o în grija

Apostolului Ioan, spunând Maicii Sale: «Femeie iată Fiul tău», iar

Apostolului Ioan «Iată mama ta» (Ioan 19:20-27), Dacă Sfânta

Maria ar fi avut si alţi fii, ar fi lăsat-o în grija lor. Dar eşi la mintea

omului, că după ce s-a petrecut cu ea lucruri atât de minunate, ea nu se

mai putea gândi să se coboare la o viaţa de rând. Dacă Apostolii şi-au

închinat viaţa lor întreaga lui Iisus, îndată ce L-au cunoscut, primind

chiar moartea pentru El, putem socoţi oare ca Sfânta Maria, Maica

Lui, aleasă, pentru curăţia ei dintre toate femeile pământului, ca să se

nască din ea Domnul, ar fi mai prejos de ei ?

 De ce cinstim pe Sfânta Fecioară Maria şi-i închinăm  zile

de sărbătoare ?

             Pentru că însuşi Dumnezeu a învrednici-o de cinstea cea mai

mare, de a naşte pe Mesia şi a vesti lucrul acesta prin profeţi (Facere

3:15; Isaia 7:13; Ieremia 31:4 si urmatoarea.). A cinstit-o îngerul

buneivestiri, închinându-i-se şi numind-o: «plină de har" şi

«binecuvântată între femei» (Luca 1:28-29). A cinstit-o Elisabeta,

mama lui Ioan Botezătorul numind-o: «binecuvântată între femei»

(Luca 1: 40-43). A cinstit-o Fiul ei, care în copilarie îi era supus (Luca

2: 51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, s-a îngrijit de ea, dând-o în seama

Apostolului Ioan (Ioan 19:26-27). Au cinstit-o oamenii din mulţime,

fericind-o pentru a fi născut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a întărit

această cinstire, zicând: «aşa este» (Luca 11:27-28). Ea însăşi a grăit

sub însuflarea Duhului Sfânt, ca« l-a făcut mărire cel puternic» şi că

de acum «o vor ferici toate neamurile» (Luca 1:48-49). Iată de ce se

cuvine ca şi noi, cu atât mai mult, sa cinstim pe Sfânta Fecioara

Maria.

 Este mai mare cinstirea Sfintei Fecioare Maria decât

cinstirea adusă altor sfinţi?

        Da, este mai mare, pentru ca ea este cea dintâi între sfinţi. Iată

de ce cinstirea adusă ei o numim preacinstire, iar pe ea Preacinstită.

 De ce Sfânta Fecioară Maria este cea dintâi între toţi

Sfinţii?

               Este cea dintâi între ei, pentru ca a primit de la Dumnezeu

cinstea cea mai mare, de a naşte pe Mesia, Zămislind în pântecele ei

pe Mesia, din Sfântul Duh, ea a fost curăţită de păcat, că niciun alt om,

oricât de sfânt ar fi fost acesta.

               Ea a fost apoi vestită de Dumnezeu şi de profeţi că va avea o

deosebită cinste cum nu s-a mai spus despre nici un alt sfânt. Despre

Ioan Botezătorul ştim că a fost cel mai mare între profeţi (Luca 7:28),

deoarece însăşi venirea lui a fost profeţită de alţi profeţi (Matei 3:1;

Isaia 44:3).Sfânta Fecioara Maria este însă cea dintâi între sfinţi de

aceea şi cinstirea ei este preacinstire.

 Dar în Sfânta Scriptură se vorbeşte de nişte «fraţi» ai

Domnului. Cine sunt aceştia?

               Este adevărat că în Sfânta Scriptură se vorbeşte de astfel de

«fraţi».Sfânta Evanghelie ne spune că, odată când predica Iisus:

«încă grăind El către noroade, iată mama Lui şi fraţii:Lui stăteau

afară, cautând să vorbească cu Dânsul» (Matei 12: 46; Luca 8:19).

Altădată când predica în sinagogă din Nazaret, Iudeii se mirau

întrebând: «Au nu este acesta feciorul teslarului ? Au nu se

numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui Iacov şi Iosi şi Simon şi

Iuda? Şi surorile Lui au nu sunt toate la noi?» (Matei 13:55-56;

vezi şi Marcu 6:3, alte locuri despre «fraţii» Domnului: Ioan 2:12

si 7:3; Faptele Apostolilor 1:14; 1 Corinteni 9:5 ; Galateni 1:19).

Aici sunt daţi chiar cu numele de «fraţii»Domnului.

         Dar lucrul sigur ca aceştia n-au fost fii Sfânta Fecioare Maria,

ci ai unei alte Marii, numita în Sfânta Scriptură uneori «cealaltă

Marie» sau «Maria lui Cleopa». Despre aceasta se spune că era

mama lui Iacov şi Iosi, doi din pomeniţii fraţi ai Domnului. «Şi acolo

erau multe femei, privind de departe..., între care era Maria

Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi a lui Iosif» (Matei 27:55-

56; Marcu 15:40-47; Marcu 16:1; Luca 24:10; Matei 28:1; Ioan

29:25). Aceşti aşa zişi «fraţi» ai Domnului, erau nişte veri sau alte

rude ale Lui, căci în Sfânta Scriptura se numesc «fraţi» şi alte rude

mai apropiate. Aşa, Avraam numeşte pe Lot «frate», deşi îi era nepot

de frate (Facere 11:27).

 Dacă Mântuitorul n-a avut după El fraţi, în ce înţeles

se numeşte El «Întâiul născut» (Matei 1:24)?

        În Vechiul Testament «întâiul născut», atât dintre oameni cât

şi dintre animale era închinat lui Dumnezeu (Iesire 13:2). De aceea,

chiar dacă nu mai erau după el alţi născuţi, se numea tot «întâiul

născut» şi nu «singurul născut», pentru că «întâiul născut»

înseamnă sfinţit, închinat lui Dumnezeu. Prin el se câştigă mila de la

Dumnezeu pentru oameni. La oameni primul născut era ca un fel de

preot pentru fraţii săi în faţa lui Dumnezeu, iar la animale era adus ca

jertfa lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos a primit numele de

«Întâiul născut», deşi a fost singurul născut, ca să se arate ca El, ca

om, e înâiul născut la viaţa cea nouă dintre toţi fraţii «ca să fie El

întâi născut între mulţi fraţi» (Romani 8:29). Pe de altă parte El a

fost atât preotul adevărat cât şi jertfă adevărată pentru toţi oamenii,

câştigând de fapt iertarea pentru toţi.

 De ce numim pe Sfânta Maria nu numai «Pururea

Fecioară» ci şi «Prea Curată»?

           Pentru că ea n-a săvârşit niciun păcat, nici cu gândul, nici cu

cuvântul, nici cu lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de

mare, de care vorbeşte îngerul când îi vesteşte că va naşte pe Fiul lui

Dumnezeu: «Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu

tine» (Luca 1:22). Mărturisirea lui Mitrofan Critopol spune: «Fiindcă

a fost rânduită de Dumnezeu spre un scop mare şi cu totul

deosebit... i s-a dat de Dumnezeu un mare şi deosebit dar, acela de

a nu păcătui». Desigur darul acesta s-a întâlnit cu străduinţa ei cu

totul deosebită de a trăi în curăţie deplină. Ea e Prea Curată însă şi

pentru că în acelaşi timp, în care i s-a dat putere de a primi pe Fiul lui

Dumnezeu spre a-L naşte, a fost «curăţită» de păcatul strămoşesc.

Sfântul Ioan Damaschin zice: «Deci, după consimţamântul

Fecioarei, Duhul cel Sfânt s-a pogorat peste ea potrivit cuvântului

Domnului, pe care i-a spus-îngerul, curăţind-o şi dându-i in

acelaşi timp şi puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi

puterea de a naşte».

                      Fecioara nu s-a zămislit fără păcatul strămoşesc, cum susţin

unii, căci îngerul îi spune: «Nu te teme Maria, că ai aflat har la

Dumnezeu» (Luca 1:30), deci harul acesta l-a primit în timpul vieţii

ei, iar nu de la zămislirea ei. Altfel unde ar mai fi fost strădania ei

după curăţie, pe care luând-o în seama Domnul, a hotărât să se

întrupeze din ea ?

 De ce numim pe Fecioara şi «Născătoare de

Dumnezeu», sau «Maica lui Dumnezeu»?

            Pentru că Cel ce s- a născut din ea, după firea omenească, e

înşuşi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Iisus Hristos e o singură

persoana în două firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvântul, care ca

Dumnezeu, sau că persoana a firii dumnezeieşti, e născut dinainte de

veci din Tată, iar ca om, sau ca persoană a firii omeneşti, e născut în

timp din Fecioara Maria. Una şi aceeaşi persoană s-a născut şi din

Tatăl şi din Maria: din Tatăl după firea dumnezeiască, din Maria două

firea omenească. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu s-a făcut şi Fiul Mariei.

Nu se poate spune că din Fecioara s-a născut numai firea omenească a

lui Hristos, căci nu se naşte o fire, ci se naşte o persoană prin acea fire.

Iar persoana firii omeneşti a lui Iisus Hristos era însuşi Fiul lui

Dumnezeu.

                   Dacă n-am recunoaşte că Fecioara Maria e Născătoare de

Dumnezeu, n-am socoti persoana născută din ea şi Dumnezeu ci

numai om. Iar dacă Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mântui.

Întreaga noastră mântuire îşi are deci temelia în faptul că Sfânta Maria

a fost Născătoare de Dumnezeu. Cine nu crede in aceasta, nu crede ca

a fost mantuit, caci nu crede ca Iisus Hristos, nascut din Maria, este

Fiul lui Dumnezeu. De aici se vede cat de mult gresesc cei ce nu

cinstesc pe Fecioara Maria. Ei nu cred ingerului Gavriil, care spune

Fecioarei: «Acesta va fi mare si Fiul celui de sus se va chema.»

(Luca 1:32); nici Sfântul Apostol Pavel, care spune ca la plinirea

vremii «a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel nascut din femeie»

(Galateni 4:4). Sfânta noastră Biserică cinsteşte pe Fecioara ca

născătoare de Dumnezeu în cântări neasemanat de frumoase: «Primitai

în pântece pe Cuvântul şi ai purtat pe Cel ce poartă toate şi ai

hrănit cu lapte, ceea ce eşti curată, pe Cela ce hrăneşte toată

lumea». S-au iarăşi: «Taina cea din veci se descoperă astăzi!

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face».

 Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om deplin, om întru

toate asemenea nouă, de ce S-a întrupat de la Duhul Sfânt

şi din Fecioară şi nu S-a născut ca orice om pe cale

firească?

               Din două motive S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu din Duhul

       Sfânt şi din Fecioară: Întâi ca să se arate că venirea Fiului lui

Dumnezeu pe pământ ca om şi mântuirea noastră nu putea atârna de

puterea omenească, ci de hotărârea lui Dumnezeu.

               Al doilea, pentru ca, deşi S-a făcut om întru toate asemenea

nouă, El S-a zămislit fără păcatul strămoşesc cu care se zămislese toţi

oamenii. Dar zamislirea fără de păcatul strămoşesc nu s-ar fi putut

face fără lucrarea Duhului Sfânt, care a păstrat-o pe Sfânta Fecioara

curată de orice întinare. Astfel, Iisus Hristos S-a născut fără de păcat

strămoşesc. Dar El n-a săvârşit păcat nici după aceea. Şi nu numai că

n-a săvârşit păcat, dar nici nu putea săvârşi.

                                                                                          PREOT IOAN