Dorinţa de cele înalte

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Dorinţa de cele înalte,
Fără trupească dovedire
-Prin post profund şi nevoinţă-
Vorbeşte tocmai de iubire.

Iubirea asta –fără cruce-
I’un argument suprem adus
La ecumenica unire,
Cu erezia din apus.

Azi istruirea –fără cruce-
Şi ce-i uşor şi la vedere,
-Cu priză şi efect la public-
Celor de sus le dă putere.

Ortodoxia nu mai este,
Ce-a fost în oamenii smeriţi,
Lăuntrică, duhovnicească
Şi-n duhul sfinţilor părinţi.

Azi instituţia vorbrşte
Şi cei cu’naltă instruire,
Asceza chiar şi-n mânăstire,
Rămâne vorbă nu trăire.

Iar milostenia-i o probă
Şi argument FORTE, adus
Pe faţă, public, la vedere,
Nu cum ne-a învăţat Iisus.

Iubire. Sinceră iubire,
Şi dragoste adevărată,
Se cere şi se strigă public,
Dar care-i dragostea curată ?

Iată părintele ce spune
-Şi el şi toţi sfinţii părinţi-
Cum fără post şi pocăinţă,
Nicicând nu devenim smeriţi.

Nicicând nu dovedim iubirea
Cu fapte ces doar la faţadă,
Făcute- public, madiatic-
Ca toată lumea să le vadă.

Credinţa -dacă-i ortodoxă-
Arată public curăţia
Prin marile valori creştine,
Respectul sincer, modestia.

Acestea când vorbesc în public,
Ortodoxia e trăită,
Iubirea e duhovnicească
Şi nu se cere dovedită.

Când toate’acestea-s argumentul
Ce se aduce în Iisus,
Ortodoxia ne sfinţeşte
Şi-n cei de jos şi-n cei de sus.

De nu-i aşa păcatul strigă
Că tot ce facem e lumesc,
Este credinţă pentru public
Fără efect duhovnicesc.

Sursa Mail