Vorbire multă (cleveteală)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,

mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut

foarte uşor: „Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O

tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel

încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată“.

Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostul canonului. Se duse la preotul

care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie să înţeleagă din ceea ce a făcut.

„Vei vedea îndată“, îi zise preotul. „Fă acum drumul înapoi şi

adună  toate   penele   pe   care   le-ai   smuls   şi   le-ai             aruncat“.

„Imposibil“, răspunse femeia. „Bătea vântul şi le-a risipit în toate

părţile. Le-am aruncat la întâmplare“.

"Cred că aşa este“, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi

cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre

alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.

Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi!  Fac rău peste tot pe

unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.

Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi  vei suporta acum

părerea de rău? “