SĂ CREZI...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Noi românii suntem un popor credincios. Ni se pune eticheta asta după ce în urma unor sondaje, foarte puţini se declară atei.
Credinţa celor mai mulţi dintre noi, însă, e doar declaraţie, sau un soi de calcul interesat: „n-am ce pierde dacă cred în Dumnezeu”. Dar proba credinţei nu este recensământul, ci o situaţie limită.
Spunea cineva că ajungi să crezi cu adevărat în ceva, doar atunci când eşti gata să mori pentru crezul tău. Se spune că odată un om a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de
un arbust rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne scapă-mă!”. Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l: 
-Ai mers în fiecare duminică la Biserică?
- Am mers ori de câte ori am putut, dat promit să nu lipsesc în nici-o duminică dacă mă scapi de aici.
- Eşti un milostiv? Iţi ajuţi semenii?
- Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai
scapă-mă de pe această stâncă?
- Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?
- Da, Doamne,  cred în Tine.
- Atunci, dă drumul crengii de care te tii cu mainile!

Trebuie s-o recunoşti că nu eşti atât de credincios încât să
renunţi la toate punctele de sprijin şi să te agăţi doar de…
Dumnezeu.