Întrebare: Este importantă rugăciunea în grup? Este rugăciunea în grup mai puternică decât rugăciunea individuală?
Răspuns: Rugăciunea în grup este o parte importantă a vieţii Bisericii, alături de închinare, doctrină sănătoasă, Masa Domnului şi părtăşie.
Bisericile din creştinismul timpuriu se întâlneau în mod regulat pentru a învăţa doctrina prezentată de apostoli, pentru frângerea pâinii şi pentru a se ruga împreună (Faptele Apostolilor 2:42), această practică începând imediat după învierea Domnului Iisus (Faptele Apostolilor 1:14) şi continuând până în zilele noastre.
Atunci când ne rugăm împreună cu alţi credincioşi, efectele pot fi foarte pozitive. Rugăciunea în grup ne uneşte şi ne întăreşte întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure auzind laudele la adresa Domnului şi Mântuitorului nostru, participând împreună la o manifestare a părtăşiei şi comuniunii pe care altfel nu am putea să o găsim în altă parte. Pentru aceia care pot fi singuri şi care se pot confrunta cu problemele vieţii, auzindu-i pe ceilalţi înălţându-le numele şi problemele la tronul de har al lui Dumnezeu poate să reprezinte o încurajare extraordinară. De asemenea, rugăciunea în grup ne zideşte în dragoste şi preocupare unii pentru alţii. Rugăciunea în grup îi învaţă de asemenea pe cei mai recent convertiţi cum să se roage şi cum să aibă părtăşie de calitate în Trupul lui Hristos.
În acelaşi timp, rugăciunea în grup va fi doar o reflectare a inimilor fiecăruia dintre cei care participă. Noi suntem chemaţi să venim înaintea lui Dumnezeu în umilinţă (Iacov 4:10), adevăr (Psalmul 145:18) şi supunere (1 Ioan 3:21-22), cu mulţumiri (Filipeni 4:6) şi încredere (Evrei 4:16).
Trist însă, rugăciunea în grup poate deveni o trambulină către oameni şi nu către Dumnezeu în dorinţa ca aceştia să acţioneze în favoarea îndeplinirii rugăciunilor. Iisus a avertizat cu privire la acest comportament în Matei 6:5-8, acolo unde El ne-a îndemnat să nu fim făţarnici, să nu spunem rugăciuni lungi şi ipocrite, ci să ne rugăm în taină în intimitate pentru a evita să fim ispitiţi în acest sens.Nu există nici un pasaj al Scripturii unde să fie vreo sugestie ca rugăciunea în grup ar fi mai puternică decât rugăciunile individuale în sensul în care Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Foarte multi creştini pun semnul de egalitate între rugăciune şi “a primi lucruri din partea lui Dumnezeu”, în acest sens rugăciunea în grup devine o ocazie de a recita o listă a dorinţelor noastre. Rugăciunile biblice au totuşi mai multe faţete, constând în întreaga noastră dorinţă de a intra într-o relaţie de comuniune apropiată cu Dumnezeul nostru, Cel care este sfânt, perfect şi drept. Un astfel de Dumnezeu ar pleca urechea Sa la laudele şi adorarea creaturilor Sale aduce în abundenţă (Psalmul 27:4; 63:1-8), generând pocăinţă şi mărturisire din inimă (Psalmul 51; Luca 18:9-14), generează o atitudine extraordinară de mulţumire şi gratitudine (Filipeni 4:6; Coloseni 1:12), şi dă naştere unor modalităţi sincere de a ne ruga unii pentru alţii (2Tesaloniceni 1:11; 2:16).
Cererile de rugăciune nu se găsesc în rugăciunile Domnului Iisus sau ale lui Pavel decât în contextul în care dorinţele lor sunt întotdeauna în supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Matei 26:39; 2 Corinteni 12:7-9). Astfel, rugăciunea reprezintă modalitatea de a ne exprima dorinţa de a colabora cu Dumnezeu pentru împlinirea planului Său, nicidecum pentru a încerca să Îl convingem să pună în aplicare planul sau dorinţele noastre. Pe măsură ce abandonăm dorinţele noastre supunându-ne în schimb Celui care cunoaşte mult mai bine decât oricine circumstanţele în care ne aflăm şi care “ştie de ce aveţi nevoie mai înainte să-I cereţi voi” (Matei 6:8), rugăciunile noastre ajung unde trebuie.
Rugăciunile făcute într-o atitudine de supunere faţă de voinţa divină capătă întotdeauna răspunsuri pozitive, indiferent dacă sunt înălţate de o singură persoană sau dacă sunt făcute de o mie de persoane. Aceasta este adevărata putere a rugăciunii.Ideea că rugăciunile în grup ar putea să fie mai influente înaintea lui Dumnezeu provine din interpretarea eronată a textului din Matei 18:19-20: “Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Aceste versete provin dintr-un pasaj biblic mai mare care se referă la ce anume trebuie făcut pentru a disciplina un credincios care păcătuieşte. A interpreta aceste versete ca şi cum Dumnezeu promite credincioşilor un fel de cec în alb pentru orice ar putea ei să Îi ceară, indiferent dacă ar fi un lucru păcătos sau nebunesc, nu numai că nu s-ar putea încadra în contexul disciplinei în biserică despre care se vorbeşte acolo, ci chiar neagă restul Sfintelor Scripturi, în special a suveranităţii lui Dumnezeu şi a multitudinii de porunci adresate de El credincioşilor pentru a fi supuşi voii Sale şi a nimic altceva.
De asemenea, a crede că acolo unde sunt “doi sau trei adunaţi” pentru rugăciune aduce ceva magic rugăciunilor lor şi că asta se aplică automat rugăciunilor este nonsens. Desigur că Domnul Iisus este prezent unde sunt doi sau trei adunaţi pentru rugăciune, însă El este în mod egal prezent atunci când un credincios se roagă singur, în intimitate, chiar şi dacă persoana respectivă este separată la o distanţă de o mie de kilometri faţă de toate celelalte. Interpretarea eronată a acestor versete ne arată de ce este important să citim şi să înţelegem pasajele biblice în contextul apropiat şi în acelaşi timp în lumina întregii Scripturi.
Răspuns: Rugăciunea în grup este o parte importantă a vieţii Bisericii, alături de închinare, doctrină sănătoasă, Masa Domnului şi părtăşie.
Bisericile din creştinismul timpuriu se întâlneau în mod regulat pentru a învăţa doctrina prezentată de apostoli, pentru frângerea pâinii şi pentru a se ruga împreună (Faptele Apostolilor 2:42), această practică începând imediat după învierea Domnului Iisus (Faptele Apostolilor 1:14) şi continuând până în zilele noastre.
Atunci când ne rugăm împreună cu alţi credincioşi, efectele pot fi foarte pozitive. Rugăciunea în grup ne uneşte şi ne întăreşte întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure auzind laudele la adresa Domnului şi Mântuitorului nostru, participând împreună la o manifestare a părtăşiei şi comuniunii pe care altfel nu am putea să o găsim în altă parte. Pentru aceia care pot fi singuri şi care se pot confrunta cu problemele vieţii, auzindu-i pe ceilalţi înălţându-le numele şi problemele la tronul de har al lui Dumnezeu poate să reprezinte o încurajare extraordinară. De asemenea, rugăciunea în grup ne zideşte în dragoste şi preocupare unii pentru alţii. Rugăciunea în grup îi învaţă de asemenea pe cei mai recent convertiţi cum să se roage şi cum să aibă părtăşie de calitate în Trupul lui Hristos.
În acelaşi timp, rugăciunea în grup va fi doar o reflectare a inimilor fiecăruia dintre cei care participă. Noi suntem chemaţi să venim înaintea lui Dumnezeu în umilinţă (Iacov 4:10), adevăr (Psalmul 145:18) şi supunere (1 Ioan 3:21-22), cu mulţumiri (Filipeni 4:6) şi încredere (Evrei 4:16).
Trist însă, rugăciunea în grup poate deveni o trambulină către oameni şi nu către Dumnezeu în dorinţa ca aceştia să acţioneze în favoarea îndeplinirii rugăciunilor. Iisus a avertizat cu privire la acest comportament în Matei 6:5-8, acolo unde El ne-a îndemnat să nu fim făţarnici, să nu spunem rugăciuni lungi şi ipocrite, ci să ne rugăm în taină în intimitate pentru a evita să fim ispitiţi în acest sens.Nu există nici un pasaj al Scripturii unde să fie vreo sugestie ca rugăciunea în grup ar fi mai puternică decât rugăciunile individuale în sensul în care Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Foarte multi creştini pun semnul de egalitate între rugăciune şi “a primi lucruri din partea lui Dumnezeu”, în acest sens rugăciunea în grup devine o ocazie de a recita o listă a dorinţelor noastre. Rugăciunile biblice au totuşi mai multe faţete, constând în întreaga noastră dorinţă de a intra într-o relaţie de comuniune apropiată cu Dumnezeul nostru, Cel care este sfânt, perfect şi drept. Un astfel de Dumnezeu ar pleca urechea Sa la laudele şi adorarea creaturilor Sale aduce în abundenţă (Psalmul 27:4; 63:1-8), generând pocăinţă şi mărturisire din inimă (Psalmul 51; Luca 18:9-14), generează o atitudine extraordinară de mulţumire şi gratitudine (Filipeni 4:6; Coloseni 1:12), şi dă naştere unor modalităţi sincere de a ne ruga unii pentru alţii (2Tesaloniceni 1:11; 2:16).
Cererile de rugăciune nu se găsesc în rugăciunile Domnului Iisus sau ale lui Pavel decât în contextul în care dorinţele lor sunt întotdeauna în supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Matei 26:39; 2 Corinteni 12:7-9). Astfel, rugăciunea reprezintă modalitatea de a ne exprima dorinţa de a colabora cu Dumnezeu pentru împlinirea planului Său, nicidecum pentru a încerca să Îl convingem să pună în aplicare planul sau dorinţele noastre. Pe măsură ce abandonăm dorinţele noastre supunându-ne în schimb Celui care cunoaşte mult mai bine decât oricine circumstanţele în care ne aflăm şi care “ştie de ce aveţi nevoie mai înainte să-I cereţi voi” (Matei 6:8), rugăciunile noastre ajung unde trebuie.
Rugăciunile făcute într-o atitudine de supunere faţă de voinţa divină capătă întotdeauna răspunsuri pozitive, indiferent dacă sunt înălţate de o singură persoană sau dacă sunt făcute de o mie de persoane. Aceasta este adevărata putere a rugăciunii.Ideea că rugăciunile în grup ar putea să fie mai influente înaintea lui Dumnezeu provine din interpretarea eronată a textului din Matei 18:19-20: “Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Aceste versete provin dintr-un pasaj biblic mai mare care se referă la ce anume trebuie făcut pentru a disciplina un credincios care păcătuieşte. A interpreta aceste versete ca şi cum Dumnezeu promite credincioşilor un fel de cec în alb pentru orice ar putea ei să Îi ceară, indiferent dacă ar fi un lucru păcătos sau nebunesc, nu numai că nu s-ar putea încadra în contexul disciplinei în biserică despre care se vorbeşte acolo, ci chiar neagă restul Sfintelor Scripturi, în special a suveranităţii lui Dumnezeu şi a multitudinii de porunci adresate de El credincioşilor pentru a fi supuşi voii Sale şi a nimic altceva.
De asemenea, a crede că acolo unde sunt “doi sau trei adunaţi” pentru rugăciune aduce ceva magic rugăciunilor lor şi că asta se aplică automat rugăciunilor este nonsens. Desigur că Domnul Iisus este prezent unde sunt doi sau trei adunaţi pentru rugăciune, însă El este în mod egal prezent atunci când un credincios se roagă singur, în intimitate, chiar şi dacă persoana respectivă este separată la o distanţă de o mie de kilometri faţă de toate celelalte. Interpretarea eronată a acestor versete ne arată de ce este important să citim şi să înţelegem pasajele biblice în contextul apropiat şi în acelaşi timp în lumina întregii Scripturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DOAMNE, TE ROG SA MA MANTUIESTI..SI DE VOIESC SI DE NU VOIESC..NU TINE SEAMA DE VOINTA MEA...AJUTA-MA SI IUBESTE-MA, PENTRU CA SI EU SANT COPILUL TAU...AMIN!