DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
”Mulți vor veni în numele Meu zicând: eu sunt Hristos
(Matei 24, 5)
O veche legendă vorbește despre o întâmplare ciudată din viața Sfântului Martinian. Odată, în timp ce se străduia să învețe cu sârg citind din Sfânta Scriptură a auzit o bătaie în ușă. ”Intră” a zis călugărul. Deschizându-se ușa, i-a apărut în față un necunoscut chipeș cu o privire de vultur, îmbrăcat în straie de prinț. ”Tu cine ești?”, l-a întrebat Sfântul Martinian. ”Sunt Hristos”, i-a răspuns necunoscutul.
Vocea poruncitoare și privirea semeață a neașteptatului musafir nu l-au tulburat pe smeritul monah. Aruncând asupra lui o privire stăruitoare, l-a întrebat calm: ”Unde îți sunt rănile, urmele cuielor cu care ai fost răstignit?” Observase că acestea lipseau. Ținuta princiară, îmbrăcămintea bogată a necunoscutului contraziceau așa-zisa lui identitate. Semnele răstignirii lipseau de pe mâinile lui dichisite, cu degetele pline de inele cu pietre prețioase.
Vădindu-i-se minciuna, descoperindu-i-se reaua intenție, satana - căci nimeni altul decât el fusese - s-a făcut nevăzut îndată din chilie.
Putem trage învățminte și astăzi din această istorioară. Multe lucruri din zilele noastre ne sunt prezentate ca fiind ”ale lui Hristos”. Cum am putea recunoaște adevărata credință, cum am putea să ne orientăm în nenumăratele ”școli” și ”doctrine” care urmăresc să înlocuiască tot ce am moștenit și a fost recunoscut drept sfânt, din vechime? Cuviosul monah a rezolvat această problemă, căutând semnele răstignirii într-o apariție în care nu există decât o iluzorie slavă omenească.
Fără moartea pe cruce a Mântuitorului, fără jerfa Sa răscumpărătoare, Evanghelia n-ar avea nicio putere. Crucea lui Hristos este temelia și centrul din care iradiază lumina păcii, bucuriei și speranței. Tot ceea ce nu poartă urmele Mântuitorului răstignit, tot ceea ce nu este pătruns de duhul Crucii, ceea ce contrazice învățătura Evangheliei, nu-I poate fi atribuit lui Hristos, nu-I aparține, nu vine de la Dumnezeu. ”Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci puneți duhurile la- ncercare, dacă sunt de la Dumnezeu” (I Ioan 4, 1)”
(Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”)
(Matei 24, 5)
O veche legendă vorbește despre o întâmplare ciudată din viața Sfântului Martinian. Odată, în timp ce se străduia să învețe cu sârg citind din Sfânta Scriptură a auzit o bătaie în ușă. ”Intră” a zis călugărul. Deschizându-se ușa, i-a apărut în față un necunoscut chipeș cu o privire de vultur, îmbrăcat în straie de prinț. ”Tu cine ești?”, l-a întrebat Sfântul Martinian. ”Sunt Hristos”, i-a răspuns necunoscutul.
Vocea poruncitoare și privirea semeață a neașteptatului musafir nu l-au tulburat pe smeritul monah. Aruncând asupra lui o privire stăruitoare, l-a întrebat calm: ”Unde îți sunt rănile, urmele cuielor cu care ai fost răstignit?” Observase că acestea lipseau. Ținuta princiară, îmbrăcămintea bogată a necunoscutului contraziceau așa-zisa lui identitate. Semnele răstignirii lipseau de pe mâinile lui dichisite, cu degetele pline de inele cu pietre prețioase.
Vădindu-i-se minciuna, descoperindu-i-se reaua intenție, satana - căci nimeni altul decât el fusese - s-a făcut nevăzut îndată din chilie.
Putem trage învățminte și astăzi din această istorioară. Multe lucruri din zilele noastre ne sunt prezentate ca fiind ”ale lui Hristos”. Cum am putea recunoaște adevărata credință, cum am putea să ne orientăm în nenumăratele ”școli” și ”doctrine” care urmăresc să înlocuiască tot ce am moștenit și a fost recunoscut drept sfânt, din vechime? Cuviosul monah a rezolvat această problemă, căutând semnele răstignirii într-o apariție în care nu există decât o iluzorie slavă omenească.
Fără moartea pe cruce a Mântuitorului, fără jerfa Sa răscumpărătoare, Evanghelia n-ar avea nicio putere. Crucea lui Hristos este temelia și centrul din care iradiază lumina păcii, bucuriei și speranței. Tot ceea ce nu poartă urmele Mântuitorului răstignit, tot ceea ce nu este pătruns de duhul Crucii, ceea ce contrazice învățătura Evangheliei, nu-I poate fi atribuit lui Hristos, nu-I aparține, nu vine de la Dumnezeu. ”Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci puneți duhurile la- ncercare, dacă sunt de la Dumnezeu” (I Ioan 4, 1)”
(Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DOAMNE, TE ROG SA MA MANTUIESTI..SI DE VOIESC SI DE NU VOIESC..NU TINE SEAMA DE VOINTA MEA...AJUTA-MA SI IUBESTE-MA, PENTRU CA SI EU SANT COPILUL TAU...AMIN!