MAICA DOMNULUI: Icoana Maicii Domnului Tolgska sau de pe Tolga (8 august)

DOAMNE AJUTA!

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318001.jpg)

În anul 1314, episcopul Rostovului şi Iaroslavului Prohor, merse să îşi cerceteze păstoria sa cu luntrea pe apă de-a lungul râului Volga. Făcându-se seară, se opri pe un deal de pe malul Volgăi, la întâlnirea acestuia cu râul Tolga, iar însoţitorii săi întinseră cortul.

Deşteptându-se la miezul nopţii, văzu cortul său inundat de lumină. Ieşind, văzu că toţi cei care erau cu dânsul dormeau, iar pe partea cealaltă a râului zări un stâlp de foc prealuminos, strălucind negrăit şi un pod peste Volga. Minunat peste măsură de vedenia aceea, nedeşteptând pe nimeni, merse peste acel pod şi ajungând la stâlpul de foc văzu o icoana a Maicii Domnului stând nu pe lemn şi în văzduh la mai bine de cinci coţi deasupra pământului încât nu putea om să ajungă la ea. Episcopul se închină la chipul acela vărsând lacrimi de bucurie, şi după ce se rugă îndestul se întoarse uitându-şi toiagul în locul acela.

Făcându-se ziuă şi toţi sculându-se, cântară Utrenia după obicei, iar apoi vrând să pornească mai departe văzură că toiagul episcopului lipsea. Atunci arhiereul aducându-şi aminte unde îl uitase se îndreptă împreună cu însoţitorii săi la locul unde îngenunchiase în noaptea aceea. Toţi se minunară când aflară toiagul şi alături de el icoana Maicii Domnului. Toţi se închinară vărsând lacrimi de bucurie. La porunca episcopului, începură dimpreună cu dânsul a curăţi cu mâinile lor locul acela ridicând în aceeaşi zi o biserică mică pe care o sfinţi spre seară. Arhiereul porunci ca lângă această biserică să fie mănăstire, numind egumen în aceeaşi zi. Aflarea sa se petrecu în ziua a opta a lunii august când i se face pomenirea.

Vestea aflării minunate se răspândi degrabă şi mulţime mare de popor şi preoţi sosiră să se închine chipului Preacuratei Maici a Domnului. De atunci au început a se săvârşi multe minuni dintre care vom aşterne şi aici.

Minuni ale Icoanei Maicii Domnului Tolgska

La 16 septembrie 1392, în vremea egumenului Gherman, la Utrenie, când preotul spuse: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim” din icoana Maicii Domnului a curs mir din mâna sa dreaptă umplând biserica de bună mireasmă. Toţi privind minunea cu mirare şi cu spaimă, după Utrenie cântară cu însufleţire Paraclisul Maicii Domnului la sfârşitul căruia, în timp ce cântau „Stăpână, primeşte rugăciunea robilor…” din picioruşul stâng la Mântuitorului Hristos curse mir. Egumenul şi fraţii se veseliră cu duhul văzând acea preaslăvită minunie. Mirul izvorât din icoană se arătă dătător de tămăduiri, căci câţi se ungeau cu el, fiind cuprinşi de orice neputinţă, dobândeau sănătate.

Odată, un dregător cu numele Nichita, din Moscova, călătorea cu femeia sa, copilul de 4 ani şi oamenii săi, în luntre pe Volga. Pruncul îmbolnăvindu-se pe cale, muri. Deznădăjduit, Nichita aduse trupul neînsufleţit al pruncului dinaintea icoanei Maicii Domnului rugându-se împreună cu femeia sa şi tânguindu-se nemângâiaţi. Pregătindu-i pruncului cele de îngropare, pe când se săvârşea obişnuita rânduială deasupra gropii, copilul se trezi şi vorbi. Toţi se umplură de uimire şi bucurie şi mulţumiră Preacuratei Maici a Domnului care nu trece cu vederea rugăciunea celor mâhniţi.

Altădată, se întâmplă un foc mare în mănăstire, iar văpaia cuprinse şi biserica, încât fraţii nu putură să-i deschidă uşile pentru a scoate dintr-însa mult cinstita icoană şi alte lucruri. Toţi se întristară pentru aceasta foarte. Însă după acel foc, aflară icoana afară din biserică, în dumbravă, stând întreagă pe un copac, fiind scoasă nu de mâini omeneşti, ci de mâini îngereşti. Deci luând-o iarăşi cu bucurie ridicară o biserică mai frumoasă decât cea dintâi.

Din darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana nu încetează nici acum a face minuni, ci ca un preaminunat izvor revarsă tămăduiri neputinţelor, mângâiere şi izbăvire mâhnirilor şi izgoneşte duhurile cele viclene din oameni.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Tolgska