Oare mai exista astazi adevarati crestini?

DOAMNE AJUTA!

Unui tînar învatator care întreaba: „Oare mai exista astazi adevarati crestini?”

~ Din scrisoarea a 10-a a Sfîntului Ierarh Nicolae Velimirovici (al Serbiei) ~

Sînt, sînt destui. Daca n-ar fi, s-ar stinge mîndrul soare: fiindca la ce sa lumineze o candela asa de scumpa unei simple menajerii?

Mi-ar trebui multa hîrtie ca sa astern în scris pildele minunate de adevarati crestini pe care i-am întîlnit eu însumi în viata mea – iar tie, multa vreme ca sa le citesti si sa-ti îndulcesti sufletul. Deocamdata, cerceteaza-te pe tine însuti în oglinda acestei singure pilde:

Eram anul trecut în Maciva. Asteptam trenul într-o statie mica, cînd am vazut o taranca batrîna lînga sine. Fata batrîneasca ofilita, dar luminata cu acea minunata stralucire de taina ce se vede adeseori pe fetele oamenilor duhovnicesti. Am întrebat:

- Pe cine astepti, soro?

- Paaai, pe cine mi-a trimite Domnul, zise ea.

Continuînd discutia, am aflat urmatorul lucru: ea vine zilnic în statie sa vada de nu se afla vreun calator sarac, care sa aiba trebuinta de hrana si de gazda – si cînd se afla vreunul de acest fel, îl primeste cu bucurie ca pe un trimis al Domnului si îl duce la casa ei, ce se afla un kilometru mai încolo.

Am mai înteles din discutie ca citeste Sfînta Scriptura, si merge la biserica la slujbe, si posteste, si tine toata legea lui Dumnezeu. Mai apoi, vecinii ei ne-au spus ca femeia e o adevarata sfînta.

În cele din urma, am încercat sa laud evanghelica ei dragoste de straini – însa mai înainte de a-mi termina cuvîntul a suspinat zicînd:

Oare nu sîntem noi oaspetii Lui în fiecare zi, întreaga viata?

Si lacrimi prinsera a-i straluci în ochi.

O, milostiv si dulce suflet al poporului! Tînarul meu prieten, daca te numesti învatator al poporului, poti ramîne deseori de rusine; dar de te vei numi ucenic al poporului, nu vei ramîne de rusine niciodata.

Sfînta mila Dumnezeiasca sa te lumineze!
(extras din cartea “Raspunsuri la întrebari ,




Când vei fi chemat de cineva la nunta, nu te aseza în locul cel dintâi, ca nu cumva sa fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, îti va zice: Da acestuia locul. si atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma.
Ci, când vei fi chemat mergând aseaza-te în cel din urma loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat el sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în fata tuturor celor care vor sedea împreuna cu tine.
Caci, oricine se înalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înalta.

Biblia – Sfânta Evanghelie dupa Luca