Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii si
gândea în sinea lui: „Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi si
munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări;
văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu
cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva
oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre
viaţa lumii“. Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei
şi a văzut cât de ţantos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul
găinilor lui si s-a gândit: „Înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar,
cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“.
Şi vulturul a început să-i vorbească
cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii. La început cocoşul l-a
ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu întelege
nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul.
La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se
plictisea şi-i era greu să-l asculte. Şi fiecare a rămas mulţumit de
soarta lui.
Aşa se întâmplă atunci când un om învăţat
vorbeşte cu unul neînvătat şi, încă şi mai mult, atunci când un om
duhovnicesc vorbeşte cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocoşului.
Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua şi noaptea la legea Domnului (Ps
1, 2) şi se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui
neduhovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri. Sufletul
celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui
neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat. Omul duhovnicesc zboară ca vulturul
spre înălţimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu şi vede lumea întreagă,
chiar dacă s-ar ruga în întunericul nopţii; dar omul neduhovnicesc se
bucură sau de slava deşartă, sau de bogăţii, sau caută desfătările
trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se întâlneste cu unul
neduhovnicesc, legătura amândurora e lucru plictisitor si anevoios.
Sfântul Siluan Athonitul
Sursa: "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", Editura Deisis, Sibiu, 2001
|
Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Pagini
▼