Trei prieteni se întorceau de la târg, după ce făcuseră treabă bună, vânzând-şi fiecare toate produsele. Ajunseră într-un sat tocmai când băteau clopotele pentru Sfânta Liturghie. Atunci unul dintre ei zise: - Se cade să ne oprim la Sfânta Liturghie, ca să ne rugăm şi să-I mulţumim Bunului Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a făcut cu noi. Ceilalţi doi însă, s-au împotrivit, zicând că trebuie să se grăbească pentru a ajunge mai devreme acasă, pentru a putea termina treburile, iar la Biserică vor merge altă dată. Aşadar, unul a intrat în Biserică, iar ceilalţi doi s-au grăbit spre casă. Dar aceştia n-au mers prea mult şi când au ajuns la marginea unei păduri, o ceată de oameni răi i-au prins, le-au luat toţi banii şi i-au legat de nişte copaci...
Când veni ce-l de-al treilea, îi găsi pe cei doi puţincredincioşi legaţi cobză şi văitându-se că li s-a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor. Cel credincios, care şi-a dăruit din timpul său pentru rugăciune şi la Sfânta Liturghie, a mulţumit lui Dumnezeu pentru că la ocrotit de răutăţi şi le-a zis cu blândă dojană celorlalţi doi: - Dacă nu vă grăbeaţi şi aţi fi rămas la Sfânta Liturghie să ne rugăm împreună, vă apăra şi pe voi Milostivul Dumnezeu. Dar… voi vă îngrijiţi numai de comorile de pe pământ şi aţi uitat de comorile cereşti, pe care hoţii nu le pot fura şi rugina nu le poate ataca. Din acel moment, cei doi au luat hotărârea decisivă de a nu mai ocoli Biserica şi frumoasa Slujbă a Sfintei Liturghii.
