DUMINICA

Astăzi, din păcate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfinţenie, ci pentru laicizare.

Mai demult oamenii lucrau toată săptămâna şi aveau duminica odihnă. Acum nu lucrează nici sâmbăta. Dar acum trăiesc duhovniceşte mai mult, sau păcătuiesc mai mult?

Dacă şi-ar fi valorificat timpul lor la cele duhovniceşti ar fi fost altfel; oamenii ar fi fost mai adunaţi.

Noi, oamenii nenorociţi, furăm din cele duhovniceşti, furăm de la Hristos. Mirenii orice lucru îl au de făcut, duminica se hotărăsc să-l facă. Caută vreo duminică pentru lucrul acesta, vreo sărbătoare pentru celălalt,  şi-i mănâncă urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea după aceea de la Sfinţi?

Zi de corvoadă este Duminica? Şi orice slujire să vrea să ne-o facă cineva, bine, dar nu duminica. Nu lăsăm pe Dumnezeu să ne facă o comandă. Şi tot ceea ce nu se face cu credinţă în Dumnezeu, nu are legătură cu Dumnezeu; este ceva lumesc.

De aceea şi lucrul acela pe care îl facem nu are binecuvântare şi astfel nu are rezultate bune. După aceea spun: ,,Diavolul e de vină". Nu e de vină diavolul, ci noi nu lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute. Când lucrăm în zile de sărbătoare, dăm prilej  şi de  la început intră diavolul. ,,Mai bun este puţinul celui drept decât bogăţia multă a păcătoşilor" (Ps.36, 16), spune psalmul. Asta are binecuvântare, toate celelalte sunt talaş.

Aşadar trebuie să avem credinţă, mărime de suflet şi evlavie şi să le dăm pe toate, cu încredere, lui Dumnezeu. Altfel, va lucra în sărbători şi în celelalte zile va căsca gura.

Şi să vedeţi cum Dumnezeu niciodată nu m-a lăsat. Niciodată n-am lucrat duminica şi sărbătoarea, şi Dumnezeu nu m-a lăsat, şi treburile mi le-a binecuvântat.

Îmi aduc aminte că odată au venit la mine nişte maşini de treierat în sat şi l-au înştiinţat pe tatăl meu că vor începe întâi de la ogoarele noastre, în ziua de Duminică, şi după aceea vor pleca mai în jos. Tata îmi spune: ,,Ce să facem? Au venit maşinile". ,,Eu nu lucrez duminica", i-am spus; ,,Luni". "Dacă vom pierde această ocazie, ne vom chinui mult cu caii" - îmi spune. ,,Nu mă deranjează, - îi spun. Lasă să treier până la Crăciun".

Am mers la Biserică fără să dau importanţă faptului. Cum au început maşinile să se îndrepte spre locul de treierat, s-au stricat în drum şi au înştiinţat din nou pe tata: ,,Să ne iertaţi, dar s-au stricat maşinile. Vom merge la Ghiannena, să le reparăm şi luni vom începe întâi de la Dumneavoastră!" Astfel n-au treierat duminică, ci luni. Multe de acestea au văzut ochii mei.

                           Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan - Cuv.Paisie Aghioritul