E cerul mai aproape de pământ
De când pădurile s-au înecat în ape,
Şi rugăciunile se spun mereu în gând,
Când doar pe Dumnezeu îl simţi aproape.
E noaptea ca o groapă fără f.u.n.d
De când mi-e apa aşternut şi pernă,
Şi-aş vrea în tihnă să adorm curând,
Şi flamura speranţei o cobor în bernă.
Mi-e ziua un ocean fără sfârşit,
Lovită-s de năpastă şi de soartă
Şi cred c-am un păcat de ispăşit,
Dar casa nu mi-o părăsesc nici moartă.
E zidul casei mele tot mai ud,
Privesc cu disperare către soare,
Doar voci de câini, din când în când se-aud,
Şi-aştept un ajutor din depărtare.
Luiza-Adriana Grama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DOAMNE, TE ROG SA MA MANTUIESTI..SI DE VOIESC SI DE NU VOIESC..NU TINE SEAMA DE VOINTA MEA...AJUTA-MA SI IUBESTE-MA, PENTRU CA SI EU SANT COPILUL TAU...AMIN!