POVESTEA CELOR TREI COPACI

A fost odată ca niciodată un deal. Pe dealul acesta cresteau trei copaci înalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:

- Eu vreau să fiu transformat în corabie, să duc pe mare printii si printesele lumii.
- Eu, a zis al doilea copac, as vrea să fiu transformat într-un sipet care să tină comorile cele mai mari ale lumii.
- Eu, zise ultimul copac, vreau să ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul ăsta si să se uite cu respect spre mine toti oamenii.
Într-o zi au venit acolo tăietorii de lemne. Primul copac jubila când a fost tăiat, căci se vedea cea mai mare corabie construită vreodată. Al doilea la fel, căci se vedea o ladă plină de aur curat. Al treilea era îngrozit, dar a fost si el tăiat.
Primul copac a fost dus într-un sat de pescari si transformat în câteva bărci de pescuit. Al doilea, în loc de ladă cu comori, a fost făcut iesle pentru animale. Al treilea a fost tăiat în două bucăti si lăsat într-un grajd, vreme de multi ani.
Visurile copacilor păreau să fi fost sfărâmate. Corăbiile, comorile si semetia păreau acum atât de departe. Dar...
Peste ani, o femeie însărcinată nu a avut unde să nască si a născut în ieslea făcută din trunchiul primului copac.
Mai târziu, fiul ei a iesit pe mare într-o zi cu bărcile făcute din cel de-al doilea copac si s-a făcut furtună mare. El a spus furtunii să stea si furtuna L-a ascultat.
După o vreme, omul acela a cărat în spate lemnele făcute din cel de-al treilea copac si a fost răstignit pe o cruce făcută din lemnul acestuia.
O iesle poate să tină cea mai mare comoară, o barcă de pescuit poate să îl transporte pe cel mai mare rege, iar două lemne pot fi crucea celui pe care nici cerurile nu-l incap,Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Amin si lui Dumnezeu slava.