SECRETUL COMUNIUNII

Stareţul unei mănăstiri a fost întrebat odată de nişte vizitatori: „Părinte, călugării din această mănăstire provin din locuri diferite, din medii sociale diferite, fie de la ţară, fie de la oraş; unii sunt intelectuali, alţii sunt simpli ţărani, unii sunt tineri, alţii sunt bătrâni. În ciuda originii şi formării lor diferite, cum pot ei totuşi să formeze o comunitate unită?”

În loc de un răspuns teoretic, părintele stareţ le răspunse printr-o imagine: "Închipuiţi-vă o roată: un cerc exterior, nişte spiţe şi un punct comun în centru. De la cercul exterior spiţele merg spre centru şi sunt ţinute de acest punct. Spiţele suntem noi înşine care formăm comunitatea. Centrul este Iisus Hristos. Acest Centru ne ţine pe toţi. El ne ţine împreună".

Mult s-au minunat vizitatorii de înţelepciunea bătrânului şi de puterea învăţăturii lui.

Stareţul continuă: "Cu cât spiţele se apropie mai mult de centru, cu atât se apropie şi între ele. Şi cu cât se apropie şi mai mult, se unesc între ele şi se unesc şi cu centrul care le susţine, făcând un corp comun. Asta înseamnă că dacă ne apropiem cu adevărat de Hristos în viaţa de toate zilele, atunci ne apropiem şi între noi mai mult. Şi cu cât ne apropiem şi mai mult de Hristos, vom ajunge la o sfântă comuniune: Hristos v-a trăi în noi şi noi în Hristos. Numai astfel putem trăi unul cu altul, unul pentru altul şi de asemenea pentru ceilalţi". ...preluare din Popas Duhovnicesc..