CE N-AM DAT...S-A RISIPIT

Era odată un om bogat, dar credincios, care toată viaţa lui a făcut mult bine, ajutând pe cei nevoiaşi.

Într-o zi, merse la dânsul un prieten şi, stând de vorbă, omul bogat îi spuse că banca la care avea depuşi banii, dăduse faliment şi aşa pierduse acei bani.

Cu regret în suflet, bogatul îi zise prietenului său:

- Vezi: tocmai banii pe care nu i-am dat, i-am pierdut. Nu era mai bine să-i fi dat şi pe aceia la săraci, căci nu-i pierdeam, ci le folosea lor?

Şi de atunci, toată lumea spunea acestui om: „Sărăcuţul bogătaş” sau „Bogătaşul fără bani”.

Când a murit, prietenii au scris pe mormântul lui, aceste vorbe:

„Tot ce-am dat, am dobândit,

Ce n-am dat, s-a risipit…”