9 februarie 2013

Istoria icoanei Paramythia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Această icoană preafrumoasă este o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari (catoliconului) mânăstirii Vatopedi, iar după săvârşirea minunii a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).
Tradiția ne spune că pe icoana, expresia originală pe fețele lui Hristos și Fecioarei Maria s-au schimbat atunci când a avut loc minunea din, 21 ianuarie, 807:



Piratii au debarcat în secret pe malul mănăstirii și s-au ascuns, de așteptare pentru a deschide porțile în dimineața, în scopul de a lansa un atac asupra manastirii Vatopedu. Starețul, care a rămas în urmă după încheierea Utreniei, în scopul de a continua rugăciunea , a auzit aceste cuvinte de la icoana Sfintei Fecioare:
"A nu se deschide porțile mănăstirii astăzi, ci du-te pe pereți și alunga pirati."
Cand sa întors să se uite, el a văzut Maica Domnului sa întors spre umărul drept și se uită la el, in timp ce copilul Sfânt a fost întinde mâna Lui să acopere gura mamei Lui spunând,
"Nu, mamă, nu se uita peste această turmă păcătoasă, să le cad sub jurat de pirați și să fie pedepsiți așa cum merită."



Dar Sfânta Fecioară, luând în mâna fiului ei, în ei și întoarce capul ei un pic pentru a elibera gura, repetând aceleași cuvinte.
Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din catolicon dupa săvârşirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în privdor şi acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă decuseară a mânăstirii spre a o descuia. 

Acest pasaj l-am tradus din slavona printr-un program Translate.nu am vrut sa schimb nimic din traducerea textului aflat la manastirea Vatopedu,avand convingerea ca ati inteles despre ce este vorba,mai ales ca am sa reiau istoria putin mai jos cu spusele mele. 



Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – Pruncul Iisus ce şedea în braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi mânuţa, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale şi îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugareşti!” Atunci, Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul şi Dumnezeul său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura sa şi, îndreptându-şi capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” 

 

Iar apoi: „Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară: „Astăzi nu deschideţi porţile mânăstirii…” După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu şi Preasfântul său Prunc căpătară iaraşi înfăţişare de icoană, rămânând însă în pozitia care se vede astazi, adică Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de neţărmurită îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deşi Prunc, are o faţă aspră de Judecător. 

 

Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârşit în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenţia minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se şi numeşte Maica Domnului Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii veniţi la mânăstire, care nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceaţă a chipului Preacuratei Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc. 

Prin această minune se face încă o dată vădit faptul – în deplin acord cu credinţa Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către „Fiul şi Dumnezeul său” mijloceşte pentru păcatele neamului omenesc, mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le merită pentru mulţimea păcatelor lui. 

 

De la săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se ţine în fiecare vineri în bisericuţa Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile în monahism să se facă în acest paraclis. 

De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit Vatopedinul, care pe atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de minuni. 

 

Odată, cuviosul fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un metoc din Evia. Acolo căzu greu bolnav şi se ruga Maicii Domnului să-l învrednicească a muri la mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată, lăuntric, vocea Preacuratei spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea ta şi după un an să fii gata.” Mulţumind cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu adevărat, după trecerea vremii, într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine, urcând cuviosul scările din faţa paraclisului Paramythiei, auzi iarăşi glasul Preacuratei: „Neofite, vremea ieşirii tale a sosit”. 

 

Mergând aşadar cuviosul la chilia sa, îşi pierdu puterea şi, cerându-şi iertare de la întreaga obşte, îşi încredinţă duhul în braţele Născătoarei de Dumnezeu. 

Intreg albumul foto il puteti viziona aici: 
http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari


 BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Cugetari

Prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele.

Parintele Arsenie Papacioc- "Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul!"
Parintele Arsenie Boca ”Citeste capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia de la Matei si daca le împlinesti o sa te mântuiesti.” „Cel care crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“.
"Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii!"
"Nu se poate, să nu se poată"
"Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca în aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci în viata de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus."
"Vrajmasii mântuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul."
"Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu."
Fatarnic este cel care isi exprima dragostea(..) fata de aproapele sau, ii spune cuvinte blande(..), dar in suflet simte ura fata de el, urzeste rele impotriva lui. Fatarnic este cel care ascunde de oamenii din jur toate pornirile rele, intunecate ale sufletului lui, toate gandurile intinate, si vorbeste cu aproapele sau, prefacandu-se iubitor, neavand nimic rau in sufletul sau.SFANTUL LUCA AL CRIMEEI
Matei (13:42), unde Iisus spune referitor la iad: “si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”.
„Fiţi luători aminte la menirea voastră!” (Agheu 1,5,7).
Ne-a adus Dumnezeu din nefiinta la fiinta, dar sa ne mantuiasca nu poate fara noi.
Dacă vrei să-i spui altuia despre puterea lui Dumnezeu, trebuie să simţi întâi tu puterea Lui“.(Fer. Martir Daniil)
Atata vreme cat tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atata vreme atarna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noastra. De indata insa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o inlatura Dumnezeu de deasupra noastra. (Parintele Arsenie Boca)
"Trebuie sa nu uitam nici o clipa ca zilele noastre sunt scurte pe Pamant. Dar eternitatea, vesnicia o avem in cer, promisa de Dumnezeu, si pe aceea trebuie sa o pastram cu sfintenie" - Pr. Ilarion Argatu
SFANTUL LAVRENTIE AL CERNIGOVULUI: “Vai, cat de multi sunt in focurile iadului…. daca i-ati vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”
* Dăruiţi necondiţionat şi veţi primi *Consideraţi timpul folosit pentru a face o faptă bună, nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci dvs., prin acea faptă bună necondiţionată, primiţi sau veţi primi mai mult decât aţi dat. Cu siguranţă Dumnezeu vă va răsplăti!
Sf. Pavel: „Neîntrerupt vă rugaţi” (1 Tesaloniceni 5,17),
Sfantul Teofan Zavoratul- Vrajmasul are o lege a lui – nu ne ataca de la inceput cu Episcop vicar Daniel Partosanul- Patima intreaga, ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui, păcatele se cuvine să fie ispăşite, spovedite, iertate, dezlegate şi stinse în harul, puterea şi iubirea lui Dumnezeu, prin pocăinţa noastră, prin umilinţă, prin lacrimă, prin rugăciune, prin smerenie.
La judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată Scriptura. "Pe vârful limbii călăreşte satana." (Pr.Arsenie Boca)
Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale." (Matei 6, 25-34)
"Aminteste-ti ca Dumnezeu este in noi cand suntem in harul Sau, si in afara noastra cand suntem in pacat: dar ingerul Sau nu ne paraseste niciodata. El este cel mai sincer si de incredere prieten, chiar si atunci cand facem greseala sa-l intristam prin reaua noatra comportare".(Padre Pio)
"Doamne Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca sa inteleg si sa fac voia Ta"- Sf. Ioan Gura de Aur
Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi dă-i tămăduire întru slava şi cinstea sfîntului Tău nume".

Parabole si zicatori de Sfintii nostrii Parinti ai Bisericii Ortodoxe
"Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana; cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa; cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit; cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai; cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el; cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie; cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa; cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez; cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea; cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija; cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii..."

Icoanele Maicii Domnului

"Cautati pacea cu toata lumea si sfintenia fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu"
"Iarta tuturor totul iar tie nimic. Spune lui Dumnezeu: Doamne pe nimeni nu am osandit, nici Tu nu ma osandi."
"Asculta de Dumnezeu si implineste-I poruncile ca si Dumnezeu sa-ti asculte rugaciunile si sa-ti implineasca cererile."
"Munceste ca si cum nu ai muri niciodata, dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine."
"Daruieste-i lui Dumnezeu inima si Dumnezeu iti va oferi cerul."
"Daca zidesti si darami niciodata nu-ti vei termina casa.
Daca te rogi lui Dumnezeu si apoi faci cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu niciodata nu vei putea termina zidirea casei sufletului tau.
Deci, este nevoie de o staruinta din partea ta pentru a putea arata intr-o zi ca a ramas ceva nedaramat din ceea ce ai zidit ieri. Aceastava fi ceadintai zi din viata ta."
"Si nu uita ca fara spovedanie la preotul duhovnic si impartasanie cu Sfantul sange si trup al Mantuitorului Iisus Hristos nu exista mantuire."
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata: -unul de a crede ca nu exita miracole - altul de a crede ca totul e un miracol" -Albert Einstein
"Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care-l gasesc fara sa-l caute" -Emil Cioran
"Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita" - Soren Aabye Kierkegaard
"Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa."
(Luca 14:23)

Curajul smereniei
"Multă vreme am crezut că a fi creştin însemnă a avea curajul de a afirma vocal adevărul Evangheliei: alesesem partea cea mai uşoară. Pe măsură ce înaintam în acest creştinism mi se răcea inima tot mai mult... Maica Domului a avut milă de mine şi mi-a descoperit că există un alt curaj, curajul Ortodoxiei înseşi: acela de a fi smerit.
Nu am acest curaj: sunt încă un şoarece care a înghiţit un megafon: numai respiră şi ştie tot satul... Prezenţă zgomotoasă care falsifică Evanghelia, nu în literă, ci în ton...
Nu am acest curaj al smereniei, dar a rămas singurul pe care mi-l doresc... Curajul de a răbda cu mulţumire orice rău, curajul de a-mi privi cu ochii larg deschişi adâncul inimii, curajul de a mă ruga pentru duşmani şi de a le face bine, curajul de mă socoti cu toată inima vrednic de iad aşa cum sunt de fapt, curajul de a-mi înfrunta gândurile şi închipuirea, curajul de a mă face robul tuturor spre mântuire, curajul de a nu judeca, curajul de a da totul, curajul de a trăi în ascuns, curajul neîndreptăţirii de sine, curajul de a rămâne blând şi liniştit în mijlocul furtunii, curajul de a crede nelimitat şi discret...

Sunt un mormânt văruit care a făcut din pocăinţă doar o reclamă la var lavabil...

Dacă aş avea curajul să stric acest frumos cavou! Să sparg marmura, să rup barele de inox, să sfărâm epitaful scris cu atâta artă ( şi pe acest blog) şi să scot afară gunoiul: noaptea, târându-mă, fără zgomot, ca un hoţ... Mi-aş fura moartea din inimă...

Dar mie îmi plac luminile rampei, îmi place spectacolul "creştin", iubesc să mă aud vorbind, îmi place cum sună Evanghelia în gura mea...Şi pocăinţa aş face-o în buricul târgului, la oră de vârf, până şi din ea aş încerca să scot un profit de imagine...

Am făcut din creştinism un prilej de autoadulare! E drept, cea mai subtilă şi mai rafinată...

Curajul smereniei... Singurul întreg, singurul autentic: singurul în care diavolul nu are nimic...

N-am văzut niciodată şi niciunde o minune mai mare decât omul smerit: toate celelate minuni, cuvintele frumoase, gesturile evlavioase, toate trec: numai smerenia rămâne...

Smerenia e singura prin care înfrunţi în mod real sinele şi lumea: fără ea eşti un creştin imaginar...

Iată că până şi despre smerenie n-am reuşit să scriu decât tot umflat şi găunos ca un prezentator de circ... N-am reuşit decât să-i fac "reclamă", s-o imping spre derizoriu...

Rugaţi-vă pentru mine să mă izbăvească Dumnezeu de blestemul de a nu cunoaşte smerenia, curajul şi fericirea ei... Ştiu, e cel mai greu să ai milă de un ipocrit, dar, totuşi, încercaţi..."

"Cutremurator nu este faptul ca murim, cutremurator este faptul ca nu murim niciodata.(Pr. Savatie)"

Despre tăcere, despre vorbirea deşartă
A zis un ucenic lui avva Pimen:
- Avva, te rog dă-mi sfat în legătură cu tăcerea.
Atunci avva Pimen i-a zis:
- De vei tăcea, vei avea odihnă în tot locul în care vei locui, iar de vei vorbi deşărtăciuni, tulburarea va cuprinde tot sufletul tău.

Despre Dumnezeu, despre diavol
A zis avva Isidor:
- Toate lucrurile normale şi toate cele fireşti sunt născute din Dumnezeu, pe când toate cele anormale şi care sunt împotriva firii vin de la diavol.
Toată frumuseţea, simplitatea şi bunătatea vin de la Dumnezeu Creatorul, pe când toată tulburarea, cearta şi desfrânarea vin de la diavol.
Deci, să ne concentrăm spre cele simple şi smerite şi vom avea pe Dumnezeu în sufletele noastre.
Fiecare virtute, fiecare păcat
Au zis ucenicii lui avva Macarie:
- Avva, te rog să ne vorbeşti despre virtute şi despre păcat:
Atunci avva Macarie a răspuns:
- Orice virtute evanghelică este pentru suflet un mic rai, pe când orice păcat este un mic iad.

Taina lui avva Aminna
Avva Aminna era mereu în cugetare la cele duhovniceşti. Avea o taină ascunsă în sufletul său, taină care îi aduce atâta linişte şi pace.
Unul din ucenicii săi a îndrăznit odată să-l întrebe:
- Avva Aminna, care este această taină a sufletului tău ?
- Taina cea mare a sufletului meu este tăcerea, a spus avva Aminna.
Nimic nu aduce mai multă pace sufletului ca tăcerea.
În tăcere şi singurătate, omul se întâlneşte cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, îşi limpezeşte sufletul şi îşi hrăneşte mintea cu cele duhovniceşti

Despre sfârşitul vieţii
Mulţi creştini erau îngrijoraţi de sfârşitul lumii: Se gândeau ce va fi în ceasul şi în clipa aceea.

Unii dintre ei au mers la avva Antonie şi i-au spus:
- Avva Antonie, când va veni sfârşitul lumii?
Atunci avva Antonie le-a răspuns:
- Sfârşitul lumii doar Dumnezeu Tatăl îl ştie. Dar pe noi oamenii trebuie să ne preocupe viaţa duhovnicească şi moartea noastră.
Ţine-ţi minte, pentru fiecare om sfârşitul vieţii lui pământeşti reprezintă sfârşitul lumii.

Avva Sisoe
A fost întrebat avva Sisoe:
- Avva, tot aşa ispitea diavolul şi pe părinţii cei din vechime?
Atunci avva Sisoe a răspuns:
- În zilele noastre diavolul ispiteşte şi mai mult deoarece îşi simte sfârşitul aproape şi sunt ultimele lui zvârcoliri.

Mântuirea omului
A zis o femeie lui avva Aminna:
- Avva, te rog să-mi vorbeşti despre mântuire.
Atunci avva Aminna i-a spus:
- Mântuirea omului se lucrează în fiecare clipă. Precum este o viaţă de om: naştere; tinereţe, bătrâneţe, aşa şi cu fiecare zi a vieţii noastre care este formată din: dimineaţă, amiază şi seară.
De aceea, să ne gândim mereu seara înainte de odihna trupului, că ne aşteaptă sfârşitul vieţii (adică moartea trupului) şi că avem nevoie de pocăinţă pentru faptele noastre.

Fapta rea şi pocăinţa
A zis un tânăr lui avva Ieremia:
- Avva, chiar dacă omul săvârşeşte o faptă rea se pocăieşte şi Dumnezeu îl iartă.
Atunci avva Ieremia i-a răspuns:
- Nu este chiar aşa de uşor cu pocăinţa. Mai bine să nu săvârşim fapte rele. Ţine minte: Orice faptă rea lasă în inimă o întipărire de neşters care se va arăta în ziua Judecăţii.
SURSA

Un altfel de blog -bucuria de a iubi: Cugetari:

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ