DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Cele trei cuvinte
Odată, un călugăr pios, care dorea
să-şi îmbunătăţească necontenit viaţa duhovnicească, căzu în adâncă rugăciune
şi ceru lui Dumnezeu să-i dea cuvânt de poruncă:
- "Doamne, spune-mi ce trebuie să fac,
pentru a-Ţi împlini mai desăvârşit voia?"
Avu atunci călugărul o vedenie în vis, aşa.
Văzu pe peretele chiliei lui în lumină de aur aceste trei cuvinte:
"Crede, împlineşte, foloseşte".
A doua zi, călugărul stătu la cugetare asupra
acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi răspundea la chemare.
Dar nu putea înţelege totul.
Atunci, în altă noapte, glasul lui Dumnezeu se
făcu auzit duhului călugărului.
Zise aşa: Crede tot ceea ce ţi-am făcut
cunoscut, împlineşte toate poruncile ce ţi-am dat şi foloseşte toate mijloacele
de sfinţire pe care le-am statornicit pentru mântuirea ta.
Şi de-atunci, călugărul acela duse o viaţă
intru totul plăcută lui Dumnezeu.
Cuget neînţelept
Un preot trecea, într-o zi, pe un
drum de ţarină.
Un sătean necredincios îşi bătea boii - şi
zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
- „De ce te osândeşti la pedeapsa
veşnică?"
Omul necredincios îi răspunse:
- "Eu nu pot crede, părinte, în acestea...
Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit.
Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aş face bun, degeaba
este ... "
Atunci preotul îi zise:
- "Dacă este aşa cum zici, - atunci de ce
te mai duci la câmp să ari şi să sameni? .. "
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
- "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci
oricât ai ara, şi ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i
munca ta, - şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e
nevoie să ari şi să sameni".
Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele
grăi:
- "Nu, prietene... Dumnezeu îţi dă roadă
numai dacă tu vei munci pământul - şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât
dacă îi ţii în seamă poruncile - şi nu duci o viaţă ticăloasă ... "
De atunci, omul acela s-a înţelepţit...
"Fiţi înţelepţi ca şerpii... "
Un soldat credincios, îşi puse în
gând să facă cunoscut camarazilor săi pe Domnul Hristos. Cum ei nu erau în
stare a primi deodată lumina adevărului, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i
arate calea ce avea de urmat. Şi primi luminată poruncă.
Luă aşadar o carte de poveşti şi, seara, după
ce toate se sfârşeau în cazarmă, el începea să cetească celorlalţi, din această
carte. Toţi ascultau cu mare plăcere.
Pe nesimţite, după o bucată de vreme, soldatul începu
să le cetească nişte cărţi cu povestiri religioase, în care se vorbea despre
Domnul Hristos, ca despre cel mai bun prieten al oamenilor necăjiţi. Soldaţii,
fără să-şi dea seama, fură prinşi de dulceaţa povestirilor şi ascultau
fermecaţi. Şi mai trecu o vreme, după care soldatul cel credincios aduse o Biblie,
din care începu să cetească povestirea cea minunată si dumnezeiască.
Soldaţii nu numai că nu se împotriviră, dar
cerură camaradului lor să le cetească din ce în ce mai mult din această carte.
Pe urmă, acei soldaţi deveniră cei mai buni din
întregul regiment, iar când comandantul întrebă pe căpitan cui se datoreşte
aceasta, acesta îi arătă o Biblie şi-i spuse: - "Această carte i-a făcut
aşa ... "
