Versul Patimilor Domnului nostru Iisus Hrisos

DOAMNE AJUTA!

Iată ziua de durere
Plină de amar şi jele,
Iată ziua cea de plâns
Pentru Domnul Iisus.

Acum Iuda făr-de-lege
Cu duşmanii la Iisus merge,
Că la vândut pe cel sfânt
Pentru 30 de arginţi.

Cu o sărutare vicleană
Şi cu cuget de satană.
De Iisus s-a apropiat
Şi pe El l-a sărutat.

Jidovii toţi năvălesc
Pe Iisus jos îl trântesc,
Mâinile-i încătuşează,
Şi îl duc cu pare pază.

Îl poartă la judecată
Iară Ana şi Caiafa cu palma îl lovesc,
Dară vină nu-i găsesc,
Îl duc la Pilat din Pont

Şi de-acolo la Irod,
Îl înjură şi îi strigă cu mare ură:
Pe omul acesta rău
Ce s-a făcut Dumnezeu,

Printr-o lege mare
Vrea să facă strâmtorare.
Servitorii fără minte
Îl dezbracă de veşminte,

Şi cu bice îl lovesc,
Până când se ostenesc.
Din spini cunună-i împletesc,
Şi pe frunte I-o tocmesc,

Peste obraz îl lovesc,
Şi rău îl batjocoresc.
Cine oare nu ar plânge
Văzându-l scăldat în sânge?

Dar jidovii toţi îl urăsc,
Şi îl batjocoresc
Neîncetat îi strigă moartea,
Iar El s-a temut foarte,

De Iisus nu s-a îndurat
La moarte L-a judecat.
Jidovii îl spurcară,
O cruce grea îi aflară,

Şi pe umeri o au pus,
Ca s-o ducă până sus,
La Golgota fioroasă
Pe o cale dureroasă.

La locul cel hotărât
Ca să fie răstignit.
Iisus crucea o ducea
Milă la nimeni n-avea.

Şi pe drum cum ei mergeau,
Îl băteau şi-l împingeau.
Când El crucea o ducea,
Cu maica sa se-ntâlnea,

Iară ea cum îl văzu,
La picioare îi căzu,
Şi cu glas înlăcrimat
Suspinând a cuvântat:

O, prea dulce fiul meu,
Cât te chinuieşti de greu,
Tu pe oameni îi iubeşti,
La ei milă nu găseşti.

Pentru ei pătimeşti foarte
Iară ei te duc la moarte.
Şi cum sta şi cuvânta
Şi la Iisus se uita,

Un ostaş îl ocăra
Şi-l împinge şi-l loveşte,
Stă măicuţa şi priveşte,
Inima i se topeşte,

Văzând cum Îl ocărăşte
Îl bat, îl batjocoresc
Şi tare îl chinuiesc.
Iisus crucea o ducea

Şi de slab ce era se împiedica.
Se-mpiedică de veşmânt,
Şi cade jos la pământ.
Faţa lui de sânge plină

Se prăbuşeşte-n ţărână.
Iar peste El crucea grea
La pământ îl apăsa.
Vezi creştine ce-ai lucrat

Când porunca ai călcat?
Câte chinuri, câtă jale
Pentru păcatele tale?
Iar ostaşii îl loveau

Şi cu biciul îl sculau,
Şi Iisus din nou pornea
Şi iar la pământ cădea.
Iar pe urmă a slăbit

Fiind foarte chinuit;
Şi vrând crucea să o poarte
A scăzut de puteri foarte,
Obrazul cu sudori şi sânge

Cine oare nu ar plânge?
Veronica-n grabă mergea,
Cu o năframă îl ştergea,
Iar un om de la câmp venea

Chirinean el era.
El crucea a luat
Şi pe Iisus a uşurat.
La Golgota cum sosesc

Iar îl batjocoresc.
Crucea o aşează jos
Şi pe ea pune pe Hristos.
Mâinile şi picioarele i le-ntind

Cu putere i le întind
Cuiele mari le potrivesc
Şi pe cruce-l pironesc.
Apoi crucea o-nălţară

Într-o groapă o-aşezară,
Rănile s-au deschis
Tare curge sângele la vale.
Iisus greu se chinuieşte

Setea-l arde şi-l topeşte şi-l slăbeşte.
Dar cu ce L-au adăpat!
Fiere şi oţet i-au dat.
Dar duşmanii n-aveau pace

Văzând că Iisus tace,
Nu se tânguie, nu plânge,
Măcar că-i scăldat în sânge.
Toţi îi trec pe dinainte

Şi-i vorbesc fără de minte:
Acum ce poţi arăta, de pe cruce păcate
Pentru veşnica dreptate?
Iară ei nu-nţelegeau

Ci mai mult îl huleau.
Iar Iisus mieluşel blând
Aşa zice suspinând:
O, prea dulce al meu părinte

Rogu-te cu glas fierbinte ,
Faptele lor, în cartea păcatelor.
Apoi la măicuţa sa
Cu glas lin aşa-i zicea:

Eu mă duc, te părăsesc
Alţi fii ţie îţi doresc
Oamenii toţi buni şi răi
Fie de-acum fii tăi.

Vezi eu merg spre pierzare
Tu să le fi lor scăpare.
Iar tu Ioane ia seama
Îţi dau ţie pe mama,

Ţie şi celor cu tine
Care o vor cinsti bine.
Apoi ochii şi-a-ndreptat
Către cerul cel înalt

Şi a strigat: Părinte sfinte
Lucrul meu l-am săvârşit
Tată în mâinile tale,
Îmi dau a mea suflare.

Şi cum zice-acest cuvânt
Îşi dădu sufletul sfânt.
După această întâmplare
Se făcu schimbare mare,

Soarele s-a-ntunecat,
Luna-n roşeaţă s-a schimbat,
Lumea s-a înspăimântat,
Catapeteasma s-a despicat,

Mormintele s-au deschis,
Pe toţi frica i-a cuprins.
Că vedeau pe morţi ieşind
Şi printre oameni umblând.

Atunci au prins a-nţelege
Că au făcut făr-de-lege.
Şi-au pornit în fuga mare
Către oraş fiecare,

Toţi s-au dus,
Toţi au fugit,
Golgota au părăsit.
Şi tăcere s-a lăsat

Peste locul înfricoşat.
Numai o micuţă ceată
Sta pe loc nemişcată.
Sta privind la cruce sus

Şi îl plânge pe Iisus.
Când a fost de către seară
Doi oameni buni se aflară
Şi aşa i-au cuvântat:

Dă-ni-L nouă pe Iisus,
Dă-ni-L de pe cruce jos,
Că ziua s-a-ntunecat
Şi trebuie îngropat.

După-aceasta cu suspin
Iosif şi cu Nicodim
Sus la cruce au venit
Pe Iisus L-au coborât.

Iar Sfânta Fecioară sta de faţă
Să-l ia pe Iisus în braţe
Plângând la Iisus se uita
Rănile-i le săruta şi zicea:

Scump fiul meu
Pe care L-am născut eu,
Cum ai murit aşa curând
Şi laşi pe maica ta Fiule sfânt!

Dă-mi măcar un cuvânt
Că eu nu mai am putere,
Ca să port aşa durere.
Fiule lumina mea

Când eu oare te-oi vedea,
Când te pogori în mormânt
Iar eu rămân pe pământ.
O, Cuvântule prea line

Cum voi trăi fără Tine?
Acum eşti la mine-n braţe
Fiu scump fără de viaţă
Fiule Dumnezeiesc

Nu auzi când îţi grăiesc?
Mai deschide ochii-odată
Să-ţi vezi maica-ndurerată,
Pe măicuţa Ta iubită,

Cu inima greu rănită,
Pe măicuţa-ndurerată
Cu inima sfâşiată.
După ce eu te-am născut

Eu culcuş Ţi-am făcut,
Şi bine Te-ai odihnit.
Dar acum fiule dulce
Ţi-ai făcut culcuş pe sfânta cruce

Şi acolo din pământ
Sub o piatră de mormânt.
Picioare şi mâini iubite
De piroane găurite,

Capul Tău împuns de spini,
Ochii sunt de sânge plini,
Inima Ta iubitoare,
O, ce rană mare are!

Suliţa a pătruns în ea
Zdrobind şi inima mea.
Voi oameni răi ce-aţi făcut
Pe Iisus voi l-aţi pierdut.

Spuneţi mie ce-aţi găsit
Că pe El l-aţi omorât?
Voi toţi câţi aveţi păcate,
V-aţi făcut aicea parte.

Toţi câţi aţi păcătuit,
Pe Iisus l-aţi răstignit.
Dar să plângeţi şi voi cu mine
Pentru-al vostru singur bine,

Plângeţi-l neîncetat
Că pentru voi a răbdat.
Aşa maica, cuvânta,
Rănile le săruta,

Şi cu lacrimi amare,
L-a dat pentru îngropare.
Şi L-au luat pe Iisus
Şi în mormânt nou L-au pus

Cu piatră l-au întărit
Şi cu strajă de păzit.
Toată inima creştină
Astăzi plânge şi suspină

Plânge moartea lui Iisus
Pe care-n pământ L-au pus.
Nu L-au pus pentru vecie
Căci a treia zi învie!  

RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA!

Rugaciune catre Maica Domnului
pentru prohod

O, prea Sfântă şi curată
O, Maică prea lăudată!
Care ai născut pe Domnul,
Să se mântuie tot omul;
Azi la sărbătoarea ta,
Glasul nostru-ţi va cânta,
O cântare de mărire,
Pentru sfânta-ţi adormire.
Te rugăm să o primeşti
Şi pe toţi să-i mântuieşti,
Ca o Maică prea iubită
Şi de oameni mult cinstită.
Căci, Fecioară noi te ştim
Milostivă, şi-ţi slăvim
Sfântă adormirea ta
Şi-n ea ne vom bucura.
Roagă-l dar pe Fiul tău,
Izbăvire de cel rău,
Să dea celor ce-l iubesc,
Iar pe tine te cinstesc,
Fiindcă te-ai învrednicit
Către Domnul prea iubit,
De mult har mântuitor
O, podoaba sfinţilor!

Rugăciunea Sfântului Roman

Sfântă Maică Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Maica noastră cea bună, cea în-găduitoare, fi cu noi şi ne ajută ca odinioară pe plăcutul tău Roman, a face şi noi cântare de laudă în sufletul nostru pentru scump fiul Tău şi Dumnezeul nostru.
Învaţă-ne, Maică scumpă, a aduce prin cântare şi prin vorbire, slavă lui Dumnezeu, întru întreita Sa faţă, ca astfel, sufletul să ni-l scăpăm de la pieire şi să intrăm în căile cele lumi-noase ale mântuirii.
Ajută-ne, Maica noastră cea dragă de asemenea să putem să ne potrivim viaţa după sfânta învăţătură a domnului Hristos, ca astfel între cântare şi între purtare asemănare de-săvârşită să fie, că sfântă eşti Maică şi Ţie cu dragoste şi cu smerenie ne închinăm acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cristos a înviat !

S-au cutremurat stăpânii lumii la glasul blândului profet
Un duşman au văzut în fiul dulgherului din Nazaret
El n-a venit să răzvrătească, nu vrea pieirea nimănui
Desculţ pe jos colindă lumea şi mulţi hulesc în urma Lui
Şi mulţi cu pietre îl alungă şi râd de El ca de-un smintit
Iisus zâmbeşte tuturora Atotputernic şi smerit.
El orbilor le dă lumină şi muţilor le dă cuvânt
Pe cei infirmi îi întăreşte, pe morţi îi scoală din mormânt
Şi tuturora deopotrivă împarte darul său ceresc
Şi celor care cred într-însul şi celor cel batjocoresc.
Urască-l cei fără de lege, ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea şi înfrăţirea tuturor.
Din toată lumea asupriţii în jurul Lui s-au îngrămădit
Şi vijeliile de patimi la glasul Lui au amuţit.
“Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă, iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră cu duşmănie se pornesc.”
Cât bine, câtă fericire şi câtă dragoste-ai adus
Şi oamenii drept răsplătire pe cruce între tâlhari Te-au pus.
Au râs şi Te-au scuipat în faţă, din spini cunună Ţi-au făcut
Şi în deşarta lor trufie stăpâni asupră-ţi s-au crezut.
“Aduce-ţi piatra cea mai mare mormântul să-l acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri şi străji de noapte rânduiţi”
S-au veselit necredincioşii că au pus luminii stăvilar
Dar ea s-a întărit în focul durerilor de pe Calvar.
Şi valuri nemaipomenite peste pământ se împânzesc
Ducând dreptate şi iubire şi pace-n neamul omenesc.
Voi toţi ce-aţi plâns în întuneric şi nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră îngenunchere, sculaţi Cristos a înviat!

Rozariul
Lunea şi Joia:
Misterele de bucurie
1. Buna Vestire. Iisuse îţi mulţumesc şi mă închin Ţie că ai voit să iei trup omenesc din Sfânta Fecioară. Maică Sfântă dă-mi să fiu smerit ca tine, ca Iisus să vină şi în mine.
2. Cercetarea Sfintei Elisabeta. Fecioară Sfântă, cercetează cu Iisus sufletul meu. Dă-mi iubire faţă de aproapele.
3. Naşterea lui Iisus. Iisuse pruncule, vino şi în ieslea inimii mele. Prea curată Fecioară, dăruieşte-mi să iubesc sărăcia.
4. Întâmpinarea Domnului. Iisuse Mântuitorule, prunc mic fiind Te-ai dăruit Tatălui veş-nic prin mâinile Sfintei Fecioare. Prin mâinile ei mă dăruiesc şi eu ţie. Fă-mă Maică Sfântă, ascultător şi supus.
5. Maria îl regăseşte pe Iisus în biserică. Iisuse, Lumina cea Adevărată, dăruieşte-mi să iubesc Sfânta Biserică şi învăţătura sfântă. Maică Fecioară, ajută-mă să nu pierd nicio-dată pe Iisus din sufletul meu.

Marţea şi Vinerea:
1. Agonia lui Iisus. Iisuse, păcatele mele Ţi-au pricinuit sudorile de sânge. Dăruieşte-mi Maică Sfântă durere pentru păcatele mele.
2. Biserica lui Iisus. Iisuse milostive crud ai suferit pentru păcatele noastre trupeşti. Fe-cioară Preacurată, dăruieşte-mi darul să mă lepăd de poftele trupeşti.
3. Iisus, încoronat cu spini. Iisuse împărate, cununa de spini sunt păcatele mele de mândrie şi gândurile rele. Fecioară Sfântă, dă-mi gânduri curate.
4. Iisus îşi duce crucea. Iisuse dăruieşte-mi putere să duc cu încredere crucea vieţii mele. Fecioară Maică, întăreşte-mă şi mângâie-mă pe calea crucii.
5. Răstignirea şi moartea lui Iisus. Iisuse răstignit pe cruce, întoarce pe păcătoşi cum ai întors pe tâlharul de pe cruce. Fecioară îndurată, dăruieşte-mi să iubesc pe Iisus.

Miercuri, Sâmbătă şi Duminică:
Misterele de mărire
1. Învierea lui Iisus. Iisuse împăratul măriri, ajută-mă să înviez din moartea păcatelor. Fecioară Preafericită, dăruieşte-mi credinţă tare şi vie.
2. Înălţarea lui Iisus la cer. Iisuse biruitorule, pregăteşte-mi şi mie un loc lângă Tine în cer. Maică bună, păzeşte-mă de păcate.
3. Pogorârea Sfântului Duh. Iisuse biruitorule, luminează-mă şi întăreşte-mă cu duhul Tău cel Sfânt. Fecioară Preafericită fă-mă un mic apostol al Împărăţiei lui Iisus.
4. Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei la ceruri. Preasfântă Marie, Maica noastră, fi lângă mine în ceasul morţii, ca să am o moarte sfântă ca Adormirea ta.
5. Încoronarea Mariei în cer. Fecioară, Maria, regină a cerului şi a pământului dăruieşte-mi harul să te slujesc aici, ca să mă bucur cu tine în rai.

Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, iartă-ne nouă greşelile noastre şi sfinţeşte năzuinţa noastră neputincioasă de a ne face vrednici de Tine.
Tu, Doamne poţi face din vasul slab unul plin de puterea Ta sfântă. Stau dar şi eu la picioarele Tale şi rog îndurarea Ta să se milostivească şi de mine, sfinţind puţinătatea mea şi făcând-o aşadar primitoare de o învrednicire mai mare.
Suntem, Doamne, nu numai slabi în cele bune, ci suntem şi tari în cele rele: bârfeli, sudalme, ambiţii, porniri, invidii, lăcomii, griji de ale lumii, sete de bun nume, dorinţe de prea-mărire, gânduri ascunse şi câte alte păcătoşenii de acestea. Şi numai Tu poţi să ne go-leşti fiinţa de atâtea stricăcioase apucături rele şi adânc pierzătoare de suflet.
Vino, Doamne, cu sfânta Ta mână şi goneşte duhurile cele rele care stăpânesc vrăj-maşe trupul şi sufletul nostru.
Fă-ne din nou Iisuse, copii Tăi dându-ne lumină albă în suflet, îndemn bun cugetu-lui, iubire în toată fiinţa noastră, că Tu singur eşti puternic şi fără Tine nu putem face ni-mic, Doamne al nostru, prea mărit şi iubit, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Maica noastră cea bună şi cea iubitoare, pururea curată Fecioară Maria, născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai slăvită fără de asemănare decât heruvimii şi mai cinstită de-cât serafimii, fi preamărită şi de mine, păcătosul, care cad la tine şi plângând te rog să-mi ajuţi să mă ridic din păcatul meu.
O, maică dulce şi sfântă a noastră a păcătoşilor, rugămu-ne a mai răbda şi a nu ne alunga de la Tine! Ci, mai vârtos, ne primeşte şi ne ocroteşte împotriva răului, care necon-tenit ne urmăreşte, voind a ne cuprinde pentru totdeauna.
Milostiveşte-te Maică sfântă, de noi şi nu ne lăsa! Cădem la Tine şi nu mai voim să plecăm de la Tine! Spală-ne, Maică, de murdăria păcatelor şi dă-ne lacrimi cu care să pu-tem nădăjdui la milostivirea scump Fiului tău, care a venit în lume să mântuiască pe cei pă-cătoşi, dintre care, cel dintâi sunt eu. Bună Maică, fi cu noi şi nu ne lăsa, ca şi noi, să putem să-ţi cântăm slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, inima cea iubitoare, lăcaşul cel sfânt al dragostei fără de margini, fi cu noi şi nu ne lăsa!
Doamne, Doamne de-ar fi să socoteşti după mulţimea fărădelegilor noastre, scăpare n-am mai avea, dar milostivirea Ta, Doamne, necuprinsă fiind, nădejde căpătăm că ne vei ierta şi ne vei lăsa să ne ridicăm spre inima Ta, Doamne, ca acolo să putem să ne odihnim în uşurare şi în binecuvântare.
Doamne, Iisuse Hristoase, lumina lumii, învredniceşte-ne a grăi şi noi cuvânt de sfântă propovăduire în numele Tău şi a duce pe căile de lumină ale credinţei, pe cei care la atâţia idoli pierzători se închină. Pune Doamne în gura noastră cuvânt fierbinte de mărturi-sire şi adâncă cutremurare în duh, pentru ca în felul acesta să fim şi noi nişte smeriţi apos-toli ai Tăi, ca astfel făcând să putem nădăjdui în mântuirea noastră dând şi altora nădejdea aceasta; că mare eşti Doamne şi bun şi iubitor cum mintea noastră nu poate cuprinde şi Ţie dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine slăvire şi închinare, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maică Preacurată şi pururea fecioară Maria, maica noastră cea bună, fi cu noi!
Nu ne lăsa pe noi cei care credem în tine şi ne închinăm ţie!
Tu mamă eşti şi noi copii tăi suntem. Trece-ne aşadar greşelile şi păcatele noastre, mustrându-ne şi pedepsindu-ne, dar neîndepărtându-ne de la tine. Că tu, bună şi milostivă eşti şi ţie slavă îţi aducem acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru în ziua sfintei Tale învieri cădem la Ti-ne şi Te rugăm să ne ierţi păcatele şi greşelile noastre să ne treci cu vederea alunecările şi proastele grăiri, să ne ştergi toate uitările şi ticăloasele trândăvii, să ne uiţi îndoielile şi în-tunecările, să ne speli de toată spurcăciunea cea trupească şi cea sufletească. Şi dă-ne Doamne, întemeiere bună întru sfânta Ta înviere, să credem cu putere în ea, să ne închinăm ei şi să nădăjduim Doamne Iisuse Hristoase, că şi noi vom învia precum Tu, Doamne, acum şi totdeauna şi nu ne alunga de la Tine, după păcatele şi greşelile noastre, ci ne iartă, Doamne şi lasă-ne să rămânem în turma Ta cea cuvântătoare; căci întru aceasta, ne căim, Doamne şi ne scârbim de noi înşine, voind a ne curăţi şi a ne înălţa din nou spre lumina în-văţăturii Tale, Doamne.
Preamărit fi Doamne, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.