1 decembrie 2010

Nădejdea mea




Maica Domnului ne-ajută
Tot necazul îl alungă
La Tine nădăjduiesc
Maica Domnului ceresc.

Când tristeţea mă cuprinde
Ţie eu mă rog fierbinte
Tu eşti mângâierea mea
Şi speranţă pururea.

Roagă-te Fiului Tău
Când voi fi în ceasul greu
Să-mi trimită al său dar
Pacea Lui şi Sfântul Har.

Iar când va fi să plecăm
Lumea ca să o lăsăm
,Pentru noi Tu mijloceşte
Locaş bun ne pregăteşte.
AMIN!

sursa net

Ceasul mântuirii


Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
- Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară
rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuie

noi să ne căim?
- Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.
- Atât de puţin, părinte?
- Da, fiul meu!
- Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, m orice moment să
te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.

Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţa veşnică.
"Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi
oriunde şi oricând." (Fericitul Augustin)

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ