Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor,
Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te Marta și Maria pe Tine, lisuse, că ai venit iarăși în Betania cu șase zile înainte de Paști, Ți-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce ședeau la masă, Marta cu sârguință îți slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună și-a ales, fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei și luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, Ți-a uns preacuratele Tale picioare și le-a șters cu părul capului ei și cu iubire, din preaplinul inimii, Ți-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria îți unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: „De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dați săracilor”. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptățit această femeie, zicând: „Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, îți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Doamne, că la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat ești, lisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primești ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestești lumii întregi iubirea;
Binecuvântat ești, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morți, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat ești, Cel ce Însuți Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 3-lea

Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață, ai plecat din Betania și apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și acolo veți găsi un asin și un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și dezlegându-l să Mi-l aduceți. Și dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați?, veți zice că Domnului îi trebuiește și să cântați: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecând ucenicii au adus asinul și mânzul și și-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi Te-ai așezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârșit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru această și noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel ce împreună cu Tatăl întru cele înalte șezi pe tron, dar ai binevoit să stai și pe mânzul asinei;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești închinat de Puterile înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce împărățești cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Cel ce privești la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale;
Binecuvântat ești, Cel ce, șezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce întru cele de jos primind micșorarea, sus, în Ceruri, ai șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 4-lea

Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea și cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai șezut pe mânzul asinei, ca să-l cauți pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, prorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veselește-Te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim și din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind mulțimile care au venit la prăznuire că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună și își așterneau hainele lor pe cale, alții tăiau ramuri de copaci și mergând în urma Ta cântau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine întru numele Domnului și tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauți împărăție care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat ești, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat ești, Păstorul cel Bun, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Mielule fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine Însuți.
Binecuvântat ești, Stăpâne al făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat ești, Împăratul Slavei, Care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească și proslăvit de prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 5-lea

Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe și tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion și Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească prorocia lui Naum: „Iată, că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește Iuda sărbătorile Tale și împlinește făgăduințele Tale!”. Și să se împlinească iarăși, altă prorocie a părintelui Tău David: „Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinți”. Când însă, Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit, pentru minunile ce le-a văzut la Tine, zicând: „Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ și slavă întru cei dei sus!”. Pentru aceasta și noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulțește foarte și ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ți-au zis: „Învățătorule, oprește-i pe ucenicii Tăi”. Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi”, așa cum a prorocit profetul Avacum, zicând: „Căci piatra cea din zid strigă și grinda din căpriorii casei îi răspunde”. Pentru aceasta și noi având sufletele și inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lauda așa:
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuiești pe cei păcătoși;
Binecuvântat ești, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioșilor Tăi, că ești aproape de noi;
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cerești cu cele pământești;
Binecuvântat ești, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vestești lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat ești, Împărate al Celor ce împărățesc, că Împărăția Ta este Împărăție veșnică;
Binecuvântat ești, Stăpâne al Stăpânitorilor, că Împărăția Ta este în tot neamul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeiești, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta și poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârșit această minune. Și oamenii grăiau unul către altul: de ce așteptăm și nu ieșim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări și cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: „Mă voi urca în finic să rup ramurile lui”, pentru că Acesta este finicul dreptății și despre El a grăit David: „Dreptul ca finicul va înflori”. Și așa, cu ramuri în mâini Ți-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii și cu ciomege au ieșit la Tine, ca la un tâlhar, că nu știau să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în toată slava și frumusețea, când Te ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și alte zidiri ale cetății că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi și cu lacrimi ai zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi”. Și îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul cu fiii tăi, și nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, îți cântăm:
Binecuvântat ești, Păstorule cel Mare, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Arhiereule al bunătăților ce vor să fie, Care ai binevoit să pătimești pentru neputințele noastre;
Binecuvântat ești, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuiești din veșnica moarte pe oamenii cei căzuți;
Binecuvântat ești, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept ești și drepte sunt judecățile Tale;
Binecuvântat ești, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost și cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmașului, lisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: „S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion”. Și intrând acolo, s-a cutremurat tot orașul, iar unii, ieșind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: „Osana, Fiul lui David!”, alții, mirându-se, s-au întrebat: „Cine este acesta?”. O, nebunilor bătrâni si falșilor învățători! Toate casele cetății propovăduiesc minunile Tale. Toată ludeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: „Cine este acesta?”. Lazăr abia a înviat și nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieșit din curtea lui lair și nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia și nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunat Te-ai arătat, lisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templul sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul proroc Avacum: „Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui”; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau și cumpărau acolo, zicând: „Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari”. Ca să se împlinească o altă Scriptură: „Râvna casei Tale m-a mâncat”. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiești în casa Ta, în toate zilele vieții noastre, să privim la frumusețea Ta și, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim așa:
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri nu locuiești în biserici făcute de mâini omenești, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă;
Binecuvântat ești, Cel ce locașul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în fața grijilor lumești;
Binecuvântat ești, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălașul Tău, mai mult decât sălasul păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locașurile Tale, decât o mie în locașurile păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Cel mare în Sion, pentru că sfânt și înfricoșător este numele Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești în Ierusalim, că sfântă este biserica ta și minunat ești întru dreptatea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 8-lea

Mare și preaslăvită minune ai săvârșit Hristoase, când, pe neașteptate, ai intrat în biserica Ta și acolo pe șchiopii și orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că „adevărul merge înaintea Ta”, precum a grăit David și, astfel, ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină și viață, cum a spus mai înainte prorocul Sofonie: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău și nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, spune Domnul: și voi mântui pe cel strâmtorat și pe cel lepădat îl voi primi”. Pentru aceasta și noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Totul ai fost iubire, Preadulce lisuse, pentru aceasta îți aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug și a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii și învățătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ți: „Osana Fiul lui David!”, și cu stâlpări și cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morți. Învrednicește-ne și pe noi, cei stăpâniți de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânșii, să-Ți aducem aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate ești purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce aveam sufletele peșteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăși casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești slujit de mii și mii de îngeri și mulțimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat ești, că mulțimile de copii Ți-au cântat pe pământ și popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 9-lea

Mulțimea toată de cărturari și arhierei, văzând, lisuse, minunile pe care le-ai săvârșit în templu și pe copii cântând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au tulburat și Ți-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” – Tu, însă, le-ai zis: „Au niciodată nu ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit Lauda?”. Noi, însă, mirându-ne de împietrirea și cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăția inimii, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ți aducă mulțumire vrednică pentru micșorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înțelepți Dumnezeirea Ta și ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simțit mai mult decât părinții lor, că Tu ești cu adevărat Hristos. Învrednicește-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta și să-Ți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat și ai înțelepțit pe prunci, luminează și înțelepțește gândurile și inimile noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce prin săvârșirea minunilor Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide și ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstorește-ne și pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păzit pe lacob, sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite;
Binecuvântat ești, Împăratul păcii, să strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat ești, Soare al Dreptății, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiești neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la Filip au grăit: „Vrem să-L vedem pe Iisus”. Acela, împreună cu Andrei, Ți-au spus Ție. Tu, însă, le-ai răspuns că nu a venit încă ceasul ca să se preaslăvească întru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale ai venit și ai Tăi nu Te-au primit și la moarte Te-au osândit. Și grăuntele de grâu nu aduce roadă dacă nu moare sub brazdă; astfel și Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia prorocul că „Te-ai arătat celor ce nu Te caută”. Pentru aceasta veniți, neamuri, și vedeți astăzi pe Împăratul Cerului, Care șade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți cu o singură gură și o singură inimă să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tu ești Împăratul Cel Veșnic, blând, irept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, șezând pe un blând mânz de asin, ca să potolești iuțimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta, blândețea Ta să fie chibzuită povață pentru toți oamenii și să cunoască ei că Tu Te uiți la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. „Pentru aceasta vor preface săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare și niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia”. Noi, însă, fiind blânzi cu duhul și smeriți cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviință pe Stăpânul Cel Preablând, Care a venit să frângă mândria celui viclean și întru blândețea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion ca să binevestești pace Iui Israel;
Binecuvântat ești, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului ca să vestești mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toți cei zdrobiți cu inima;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozești întru bucurie pe toți cei apăsați;
Binecuvântat ești, că ai adunat pe cei împovărați de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuiești prin Cruce;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoiești prin înviere pe cei căzuți în adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință „Osana” Îți aducem cu pruncii cei nevinovați, Hristoase, și cântându-Ți: „Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă”, Îți gătim sfântă, curată și duhovnicească prăznuire cu stâlpări și ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit zicând: „Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubește pe Mine și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui. Și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el, și vom locui împreună cu ei”. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino și Te așază pe tronul minții noastre, așa cum ai stat pe mânzul asinei, și împărățește peste inimile noastre și dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăției, să-Ți cântăm iarăși: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Astăzi, dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, și l-ai curățat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, așa cum mai înainte a spus Isaia: „Din Sion va ieși legea și slava Domnului din Ierusalim”, că ai venit spre patimă și ai adus lumină, și bucurie, și iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: „Încă puțin timp este lumina cu voi, mergeți cât aveți lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă. Credeți în lumină ca să fiți fiii luminii”. Această ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinței să nu se stingă în ucenicii Tăi și să nu umble în întunericul necredinței, neștiind pe unde merg, iar toți cei ce cred în Tine să-Ți cânte:
Binecuvântat ești, lisuse, Soarele Dreptății, Cel proslăvit și pururea fericit de credincioșii Tăi;
Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, că ai venit și ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăște;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat ești, Lumina cea prea dulce și pururea vie ce Te-ai arătat în Sion ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat ești, Sfeșnic prealuminos și arzător, Care iarăși aprinzi sfeșnicul cel stins al meu;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 12-lea

Harul Tău dă-ni-l nouă, lisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiești, care Ți-au cântat „Osana” și au cunoscut Dumnezeirea Ta. Și acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăși aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul blândeții și al păcii, al smereniei și al iubirii. Învrednicește-ne și pe noi să simțim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre și astfel, luminând sufletele noastre întru umilință și cu veselie să-Ți cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând venirea de voie la Ierusalim, spre patimă, și coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale și bucurându-ne cu pruncii evreiești Te întâmpinăm cu stâlpări și ramuri de copaci gătindu-Ți prăznuire. Te proslăvim și credem că Tu ești cu adevărat Mesia, Hristos, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraților și Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este „Cuvântul lui Dumnezeu”, urmându-Ți nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, și puterea și slava este a Domnului nostru, că a împărățit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce așteptăm această venire slăvită și coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ți așa:
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă și acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii și prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat ești, Mire al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce ai ieșit din palatul Tău pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat ești, Păstorul Cel Bun, Care ai intrat acum în staulul oilor pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat ești, Învățătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul și cu iubirea;
Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veșmânt roșu, ca pe noi să ne îmbraci în veșmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 13-lea

O, lisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primește această puțină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări și ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare și în liniștea și blândețea duhului, în umilință și în curăția inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământești, învrednicește-ne să ne împărtășim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci și să cântăm împreună cu toți Sfinții cântarea îngerească: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care, acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim, Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.

(Buchet de acatiste ale Domnului nostru
Iisus Hristos,Editura Biserica Ortodoxă,
Alexandria,2002, pp. 139-173).

Acatistul Sfintei Cruci

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O,de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Icos 1

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o. Înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminător ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarenilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...

Icos 1

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnul Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor.

Golgota

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

"Sunt om cu suflet, cu moarte si Inviere,
Am strans necaz si straiul mi-e patat,
In suflet am doar cioburi si durere,
Si trupu-mi, e cetate de pacat.

De pe Golgota glasul Lui ma cheama,
Ma cheama suferinta lui Hristos,
Sa imi arate spinii din coroana,
Si biciul ce-L loveste dureros.

Ma plange Domnul, ma plange Vesnicia,
Pacatul tuturor, din veac l-a plans,
La fel a plans cu Marta si Maria,
Si pentru Lazar lacrima i-a curs.

Ma striga Cerul, ingerii ma cheama,
In haina pocaintei sa ma-mbrace,
Si in genunchi se-aseaza Sfanta Mama,
Pe Fiul, pentru mine sa il roage".

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! Sanatate trupului si bucuria mantuirii sufletului, sa-ti dea Dumnezeu

                                                                                                             . Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .
http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

TÂNGUIREA MAICII DOMNULUI...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Manastirea Brazi

ȘTIȚI POVESTEA CELEI MAI FRUMOASE ICOANE ȘI A CELUI CARE A PICTAT cunoscuta și minunata icoană "TÂNGUIREA MAICII DOMNULUI"?

"Mulți știu icoana dar, puțini cunosc însă cine este pictorul acestei icoane. Ioan-Irineu Protcenco se numeste și a fost un neîntrecut iconar.

S-a casatorit, a avut trei copii si a facut parte din armata țaristă, in timpul Primului Razboi Mondial. A avut multe incercari. Viata i-a fost grea. Si-a pierdut in razboi un ochi si, ca atare, a pictat toata viata doar cu un singur ochi.

Copiii i-au murit de tifos, iar sotia l-a parasit. Fiind de origine nobila, a trebuit sa fuga de comunisti.

S-a refugiat la Chisinau, in Moldova. Fara avere si fara familie, se intretinea pictand icoane si realizand, dupa marturisirea arhim. Bartolomeu Florea, superbe portrete ale oamenilor importanti ai vremii.

S-a recasatorit cu o ucraineanca, Scobiciov Pelaghia, nascuta la 1 octombrie 1891, din parintii Petru si Evdochia. Cand rusii au invadat Basarabia, in 1940, a fugit peste Prut, in Romania. Transfug fiind și fara acte, se ascundea si picta icoane. A fost ajutat de un calugar de la Schitul Darvari din Bucuresti, Nicanor Bica, caruia ii picta icoane, locuind in capitala si apoi in casa unui crestin din localitatea Afumati.

Una din icoane a ajuns in mana părintelui Ilie Cleopa de la Sihastria Neamtului. Incantat peste masura, cuviosia sa de ce-a văzut, si-a luat bastonul si cojocul si a facut cale lunga sa-l gaseasca.

Tot cu ajutorul monahului de la Darvari, l-a gasit, in toiul unei nopti, intr-o casa dărapănată din apropierea Bucurestilor. I-a facut acte, i-a spus planurile ce le avea si l-a luat la Sihastria, impreuna cu sotia lui Pelaghia.

Cam aceasta ar fi pe scurt prezentarea iconarului Irineu Protcenco.

Mai departe să facem cunoscută apariția celei mai renumite dintre icoanele Maicii Domnului..."TĂGUIREA MAICII DOMNULUI".

„Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange”

Cautand un pictor bun, Arhimandritul Cleopa l-a gasit la Afumati, langa Bucuresti, pe pribeagul Ioan Protcenco. Iata ce marturiseste parintele Cleopa:

„L-am adus din Bucuresti pe Protcenco. Era la Afumati. El a fugit din Basarabia, de rusi. Saracul! Era acolo cu sotia lui de a doua. O fost pictor mare in Basarabia. Sotia lui era din Rusia. Si el era tot de dincolo de Nistru. I-am adus aici. Au murit amandoi, saracii! A pictat paraclisul, icoanele. Am izbutit sa obtin aprobare pentru venirea lor aici. Am intervenit la Minister. Aveam un foarte bun prieten acolo, pe Teofil Pandele, care era director. I-am scos autorizatie si apoi a pictat, saracul! Aici, le-am dat chilii. Pictor de mare valoare – Ioan Protcenco.

Sotia lui, a doua, Pelaghia, s-a facut calugarita, și ea saraca! A murit tot aici. Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange. Ea se ducea la icoana aceea, o icoana mare in biserica, si plangea si plangea dupa dânsul…”.

(Arhim. Cleopa Ilie, marturisire facuta in filmul de televiziune „Fericita nefericire a unui pribeag”, realizat de scriitorul Grigore Ilisei).

La putin timp dupa ce a ajuns la Sihastria, i s-a cerut sa picteze o icoana, „de proba”.

S-a rugat mult la Maica Domnului si a pictat o icoana straina parca de penelul unui muritor:

" Tanguirea Maicii Domnului."

Parintele Paisie, dar si altii, aminteau ca Maica Domnului i s-a aratat si i-a multumit pentru felul in care a pictat-o.

Bolnav de plamani, avand un singur ochi, cu sufletul ravasit de furtunile abatute asupra sa, pictorul Protcenco si-a gasit drept prieteni pe sfinti. El traia numai pentru ei, le citea viata de mai multe ori, se ruga si abia dupa aceea trecea la lucru. Era foarte linistit si tacut. Nu vorbea cu nimeni. In cimitirul manastirii avea banca lui, „banca pictorului”, cum o numeau calugarii. Toti ii respectau dorinta de a petrece in liniste. Se spune ca se ridica si pleca ori de cate ori cineva se apropia de el.

...Iar Paisie Olaru, cunoscutul si iubitul duhovnic, a scris o pagina despre el si l-a pomenit in rugaciuni pana-n ultima zi a vietii sale.

Ioan Irineu Protcenco vorbea foarte putin. Doar cateva cuvinte pe zi. Traia intr-o lume a lui, in care, mai ales in ultimii ani ai vietii, isi facusera loc numai Dumnezeu si Sfintii Lui, pe care-i picta...

Ioan Protcenco s-a nascut in ziua de 8 mai 1888, la Nova – Pavlenko – Harkov din Ucraina, intr-o familie de nobili (parintii se numeau Samson si Evdochia), primind la Botez numele Ivan, în română Ioan. De mic copil a fost atras de pictura avea mare talent pentru portrete.

Dorea sa picteze si icoane, dar nu reusea intru totul chipurile lor. Intalnirea cu o calugarita sporita duhovniceste avea sa-i dezlege neimplinirea:

„Daca vrei sa pictezi icoane frumoase, sa te spovedesti mai des, sa postesti, sa te rogi mai mult si vei picta icoane a caror frumusete nu este din lumea aceasta”.

Acest indemn l-a urmat in toata viata sa. Asa vom intelege de ce nu manca niciodata pana la orele 15-16 ale zilei. Picta cu rugaciune si cu post negru. In acest rastimp nu vorbea cu nimeni si nu accepta sa se vorbeasca nici sub schele, in biserica.

Parintele Paisie isi aminteste ca a urcat odata pe schele, langa el, sa-l vada pictand. Protcenco i-a spus:

„Daca ai venit, eu nu mai pot picta!” Si era gata sa coboare. Alta data, parintele n-a mai indraznit sa-i „tulbure” lucrarea.

(Ieroschimonah Paisie Olaru, Da-le, Doamne, un coltisor de Rai, Chipuri de monahi pe care i-am cunoscut, Editura Trinitas, 2005).

„In timp ce el lucra, sotia lui, Pelaghia, se ruga”

Arhimandritul Ioanichie Balan, ucenic – in anii aceia – la Sihastria, isi aminteste: „Eu ii cumparam vopsele si ii preparam uleiul. Ii dadeam la mana materialele.

Aveam 20 de ani si il ajutam, el fiind pe schela. Interesant, in timp ce el lucra, sotia lui, Pelaghia, se ruga. Citea o psaltire pe zi, iar el statea pe schela. Nu manca nimic de dimineata pana pe la trei dupa-amiaza:

Parinte, daca mananc, eu nu mai pot sa pictez in ziua aceea. Deci, eu trebuie sa postesc ca sa pot lucra… Numai cu post a pictat. Ea se ruga la chilie si el era pe schela. Daca intra cineva in biserica, nu mai putea picta. Se oprea, chiar de nu stia cine este. Am inteles, pe urma, ca avea rugaciunea inimii. Rugaciunea de taina, ce lucreaza in interior, in inima, mistic, ca sa zic, si in aceasta atmosfera de ruga si de insingurare, dar, in acelasi timp, de unire cu Hristos, el picta”.

(Arhim. Ioanichie Balan, Marturisire in filmul de televiziune „Fericita nefericire a unui pribeag”, realizat de scriitorul Grigore Ilisei).

Sederea lui la Sihastria a fost de sase ani (1947 – 1953). A fost un mare dar pentru el, dar si pentru Manastirea Sihastria.

In luna august 1953, boala i s-a agravat, o boala severa de plamani si inima.

Fiind in varsta de 65 de ani, a cerut sa fie calugarit. Calugaria lui si tunderea „in schima cea mare” s-a facut chiar langa icoana unde Prea Curata i se aratase si-l inspirase in dumnezeiasca splendoare a culorilor ce i-au zugravit chipul Ocrotit de ingeri si de rugaciunile Celei pline de Dar, a trecut pragul acestei lumi a treia zi dupa calugarie, inca purtand ingereasca ocrotire a mantiei.

Era 23 august 1953. Calugarii manastirii i-au cantat prohodul si l-au asezat, pana in ziua invierii, in poiana linistii, alaturi de sfintii monahi nevoitori.

Batrana Pelaghia a murit la Sihastria”, aflam de la arhim. Ioanichie Balan.

A doua sotie a pictorului, cea care-i fusese credincioasa toata viata si il urmase in multele incercari ale vietii, a ramas ca sora la Manastirea Sihastria aceasta fusese si una dintre conditiile puse de pictor, cand acceptase sa-l insoteasca la Sihastria. Ea si-a continuat, printre lacrimile pribegiei, viata. A avut si ea multe umilinte, cei mai multi n-au inteles-o, unii radeau de ea, altii o ocarau. In primavara anului 1980, simtindu-se din ce in ce mai rau, a cerut si ea sa fie calugarita. A primit ingerescul chip cu numele de Pelaghia. La trei zile dupa calugarie, a trimis dupa parintele Cleopa, rugandu-l sa vina, ca nu mai are mult de trait. Dupa ce a vazut-o si i-a ascultat ultima marturisire, parintele Cleopa a venit in biserica, la Sfanta Liturghie.

La sfarsitul Vohodului mare, din pragul bisericii, Cuviosia Sa a strigat: „Pomeniti-o si pe maica Pelaghia, ca s-a dus la Rai”.

Era luni, in ziua Sfintei Treimi, la trei zile dupa calugaria ei. Istoria se repetase identic. Pelaghia a fost primita si ea in cimitirul manastirii. A fost aceasta o poveste de roman, cu personaje adevarate care au luptat mereu impotriva valurilor si a furtunilor vietii.

Aceasta poveste m-a înduioșat pană la lacrimi, și în lăuntrul meu cineva îmi spunea:

"Nu ai cum să nu faci publică această poveste, e prea frumoasă "...