Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista.
O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
de Eliana Popa
Dacă am avea iubire, toate le-am răbda ușor N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor, Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios Dacă am vedea în oameni, chipul Domnului Hristos!
Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul Ce ar șterge de pe gene și tristetea dar și plânsul, Dacă am avea iubire, n-am trăi doar pentru noi Am întinde-un colț de pâine și o haină celor goi!
Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinți Am fi îngeri de lumină ce pășesc spre veșnicii, Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate Și-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate.
Dacă am avea iubirea, cea lăsată de Hristos Am vedea în cei din jur, numai ce este frumos! Dumnezeu a pus în oameni, un talant sau chiar mai mult, Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!
Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni Și am ridica pe umeri, toți bolnavii ăstei vremi, Am primi în casa noastră pe toți Lazării sărmani Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osandă, gologani!
Dar nu mai avem iubire..alergăm vânând păcate, Ne oprim pentru o clipă și-apoi mergem mai departe Și uitam că timpul nostru într-o zi se va sfârși Și în viața viitoare ce am dat, vom dobândi!
Monahul Teofil din această mănăstire, a spus următoarele:
„Deoarece suntem monahi, datoria noastră este ca totdeauna să fim cu luare-aminte și cumpătați. Rugăciunea și ascultarea trebuie să fie unite ca două surori, așa cum sunt aripile la păsări, pentru ca omul să poată spori duhovnicește și să zboare cu mintea de la cele pământești la cele cerești. De aceea trebuie să luăm aminte când mergem la biserică, ca să ne rugăm sau să psalmodiem. Mai întâi, când vrei să intri în biserică și să te rogi, va trebui să lași în afara ușii orice înțeles, orice grijă sau preocupare care te desparte de rugăciune, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți primească rugăciunea sau psalmodierea și să primești răsplată veșnică, iar nu osândă. Ca nu cumva în loc să te folosești din rugăciunea ta, să te păgubești și să te vatămi din pricina nepurtării tale de grijă. Dar ca să te încredințezi că cele pe care le spun sunt adevărate, ascultă ce mi-a spus bătrânul Cornelie, care și el le-a auzit de la un monah virtuos al Mănăstirii noastre, monahul Eliodor, care a trăit acum vreo 150 de ani. Monahul Eliodor avea ascultarea la egumenia mănăstirii, când mănăstirea avea încă viață de obște. El spunea că la o priveghere de toată noaptea se afla în Sfântul Altar și pregătea tămâia pentru ca preoții și diaconii să tămâieze la începutul Cântării 9 a, când se cântă „Ceea ce ești mai cinstită…”.
În fiecare zi, când psaltul rostea la strană: „Să lăudăm, să binecuvântăm să ne închinăm Domnului, cântându-I și prea înălțându-L întru toți vecii”, bătrânul Eliodor, din locul său din Sfântul Altar, vedea cu ochii sufletului său, ca în vedenie, o femeie cu bună-cuviință, îmbrăcată în negru, însoțită de doi Îngeri care, ținând în mâini o cădelniță de aur, tămâia toată biserica. Trecea pe la strănile monahilor și tămâia până ce se sfârșea „Ceea ce ești mai cinstită…” și Cântarea 9 a.
Într-o zi psaltul a luat foarte sus tonul la Catavasii și în acea zi, femeia aceea, care nu era alta fără numai Ocrotitoarea și Apărătoarea monahilor și a Sfântului Munte Athos, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, nu s-a arătat să tămâieze așa cum făcea în fiecare zi. Și aceasta pentru că tonurile înalte alungă umilința și evlavia.
În altă zi, la o priveghere, acest binecuvântat monah Eliodor a văzut-o pe Maica Domnului tămâind biserica. Mergea pe la strănile monahilor și pe unele în care nu erau monahi le tămâia, iar pe altele în care erau monahi nu le tămâia. Acest lucru a trezit curiozitatea bătrânului Eliodor și s-a născut în el nedumerirea: de ce oare strănile care au monahi nu le-a tămâiat și a tămâiat stranele care nu aveau monahi?
Atunci acest monah virtuos a rugat-o cu lacrimi pe Maica Domnului să-i dezlege această nedumerire.
După trei zile de rugăciune, i s-a arătat Maica Domnului în vis și i-a spus:
„Eliodore, să știi că tămâiez strănile în care nu se află monahi, pentru că monahii care stau în aceste străni, se află acum la ascultările Mănăstirii, dar acolo unde sunt și lucrează, au continuu mintea lor la rugăciunea de obște, care se săvârșește aici în biserică de către ceilalți monahi. Și astfel, se roagă și aceia împreună cu aceștia, de acolo de unde se află. Aceștia sunt aceia pe care și preoții îi pomenesc și spun în rugăciunile lor: «Și pentru cei care pentru binecuvântate pricini nu sunt aici, părinți și frați ai noștri…». Pe aceștia și eu îi văd ca fiind de față cu mintea lor și îi tămâiez ca și cum ar fi în stranele lor. Aceștia primesc plată îndoită.În timp ce mulți dintre cei care stau în strănile lor și nu se roagă cu mintea împreună cu ceilalți frați, ci uneori discută între ei, alteori cugetă la lucruri ce nu au nici o legătură cu rugăciunea, alteori osândesc, iar alteori îi invidiază pe cei care cântă și-L slavoslovesc pe Cel preaînalt. Și în loc ca și ei să slavoslovească împreună cu aceia preacinstitul și de mare cuviință Numele Său, fac dimpotrivă, îi judecă pe frații lor, iar alteori cugetă la lucruri viclene și păcătoase. Acești monahi, deși se află în strănile lor, nu sunt socotiți ca prezenți, ci ca absenți. Și fiindcă nu se roagă curat, nu sunt vrednici să-i tămâiez, deoarece tămâia înseamnă Harul Preasfântului Duh, Care nu locuiește în oamenii aceștia, ci se îngrețoșează de ei.
De aceea cele pe care le-ai văzut și cele pe care ți le-am spus, să le faci cunoscute tuturor monahilor și tuturor creștinilor. Și să le scrii pentru a afla toți că se cuvine ca atunci când intră în biserică, dar și totdeauna când se roagă, să-și aibă mintea și inima adunate în Dumnezeu, pe Care trebuie să-L slavoslovim și să-I mulțumim pentru toate bunătățile pe care ni le dăruiește, dar și pentru cele rele, care, potrivit îngăduinței lui Dumnezeu, ni se întâmplă. Pentru toate acestea trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu înlăuntrul Bisericii Sale, așa cum spune și Duhul Sfânt în Sfânta Scriptură: «Și în locașul Lui fiecare va spune: Slavă» (Ps. 29, 9).
Păcat mare și de neiertat este vorbitul în Biserică în vremea rugăciunii, deoarece disprețuim persoana lui Dumnezeu și mâhnim Duhul Sfânt, păcat care se apropie de păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt și care nu se iartă «nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie» (Matei 12, 32). De aceea, ar mai bine pentru oamenii aceștia să nu meargă la Biserică, decât să meargă și să disprețuiască porunca lui Dumnezeu și să devină pricină de sminteală în Biserica lui Dumnezeu”.
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Icoana Maicii DOMNULUI din Don a fost pictată de Teofan Grecul .
In ziua bătăliei de la Kulikovo (8 Septembrie 1380 , de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de DUMNEZEU), Icoana a fost împreună cu armata rusă , Ajutându-o , dar după victorie a fost dăruită de către cazacii din Don ca un cadou comandantului lor , Marele Cneaz Dimitrie al Donului (1363-1389), care a mutat-O la Moscova . Icoana a fost așezată prima dată în Catedrala Adormirii Maicii DOMNULUI din Kremlin , iar mai târziu în Catedrala Buna Vestire (acum , Icoana se află în Galeriile de Stat Tretiakov). In amintirea victoriei de pe malurile râului Don , Icoana a fost numită „Don” sau „Donskoy”. In anul 1591 , hanul Nuradin al Crimeei și fratele său, Murat-Girey, au invadat Rusia cu o armată numeroasă. Avansând spre Moscova au poposit pe dealurile Vorobiev. Pentru a proteja orașul de dușmani, a fost făcută o procesiune în jurul Moscovei cu Icoana Maicii DOMNULUI din Don . In ziua bătăliei , Icoana a fost în paraclisul militar aducând izbândă soldaților , punându-i pe tătari pe fugă. In semn de recunoștință pentru Binecuvântarea săvârșită prin Icoana Preasfintei Născătoare de DUMNEZEU din Don , în 1592 , a fost înființată Mănăstirea Donskoy pe locul paraclisului militar . Icoana Făcătoare de Minuni a fost așezată în această mănăstire , iar pomenirea Ei a fost stabilită la 19 August . Conform tradiției , pe lângă pelerinajul cu Icoana Maicii DOMNULUI , odată la patru ani , Preafericirea Sa , Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii săvârșește slujba de pregătire și sfințire a Sfântului și Marelui Mir în catedrala mică , în onoarea Icoanei Maicii DOMNULUI din Don . http://www.doxologia.ro/.../icoana-maicii-domnului-din...
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SAIcoana a Maicii Domnului din Bakhchisarai (Crimeea, Mariupol)
Ocroteste de foc,cutremur,calamitati,boli si epidemii. Ajuta pe cei necredinciosi sa capete intelepciune,ajutor grabnic in problemele familiei ,te ajuta sa iei decizii corecte la momentul oportun,ajuta in boli fizice grele si mentale. Ocrotitoare mare a casei de vrajmasi vazuti si nevazuti,aduce pace si bunastare in familie!
Icoana Bakhchisarai a Maicii Domnului, conform legendei, a apărut în Crimeea lângă orașul Bakhchisarai. Pe lângă numele menționat, icoana a purtat și alte nume, în special: Panagia, icoana Crimeei a Maicii Domnului și Mariupol. Anterior, această icoană se afla în schitul Adormirii Maicii Domnului care se afla într-un defileu montan, la periferia orașului Bakhchisarai.
Nu s-au păstrat dovezi istorice cu privire la însuși apariția icoanei miraculoase a Maicii Domnului, dar au existat două legende.O legendă spune că într-un defileu montan, lângă Bakhchisarai, într-o zi a apărut un șarpe mare care a început să omoare nu numai animale, ci și oameni. Locuitorii din zonă nu l-au putut extermina. Simțindu-și neputința, s-au întors cu rugăciune către Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu și au rugat-o pe Maica Domnului să-i elibereze de această nenorocire.
Noaptea, văzând că o lumânare ardea pe stâncă, au sculptat imediat trepte în munte și au urcat până la lumânarea aprinsă. Acolo le-a fost descoperită imaginea Maicii Domnului. Nu departe de icoana zăcea șarpele învins, care a fost imediat ars. După aceea, grecii și mai ales genovezii, care locuiau în Teodosia, au început să viziteze cu zel acest loc pentru a se închina sfintei imagini a Fecioarei Maria.
O altă legendă spune că, în vremurile străvechi, în apropierea acestor locuri, un păstor al unui anumit prinț local Mihail pășuna turme în apropierea acestor locuri. Odată, după ce și-a condus turmele în râpa Uspensky, a văzut pe stâncă o icoană a Maicii Domnului. Era la zece brațe de la sol, o lumânare ardea în fața ei.Prințul a aflat despre apariția sfintei imagini și a poruncit să aducă icoana în casa sa, care se afla în munții din jur. Deși Mihail a primit sfânta icoană cu respect, dar a doua zi aceasta numai era în casă: stătea din nou în același loc - pe stâncă.A doua oara a fost adusă Sfanta icoana în casă și același lucru a fost repetat din nou. Apoi s-a decis construirea unue biserici mici în stâncă, vizavi de locul unde a apărut icoana Maicii Domnului. În acest scop, a fost sculptată o peșteră, iar din exterior i s-a atașat o scară. Datorită faptului că apariția imaginii a avut loc pe 15 august, biserica a fost sfințita în cinstea Adormirii Maicii Domnului.
În 1778, sub ultimul mitropolit de Gotf și Kefai Ignatie, icoana miraculoasă a Maicii Domnului a părăsit Crimeea și a fost adusă în orașul Mariupol, unde a fost așezată într-o biserică special construită pentru ea în cinstea Adormirii Maicii Domnului.Aici Icoana Bakhchisarai a Maicii Domnului a devenit faimoasă pentru multe minuni - în 1848 în timpul unei epidemii de holeră și în 1855 - în timpul operațiunilor militare din campania din Crimeea. În 1887, imaginea sfântă a fost transferată într-o biserică de piatră în cinstea Adormirii Maicii Domnului, unde a fost plasată într-un baldachin special de pastrare a sfintei icoane.
Cu toate acestea, Maica Domnului, care a sfințit Stânca Adormirii cu apariția imaginii Sale, nu a încetat să patroneze acest loc. Prin prezența Sa invizibilă, Ea a început să dea semne ale îndurării Sale față de cei afectați și astfel să păstreze râvna reverentă în rândul oamenilor în rugăciunile către Panagia din stânca Adormirii MAicii Domnului.
În 1850, grație eforturilor arhiepiscopului de Kherson, Inokenty, s-a realizat restaurarea mănăstirii Bakhchisarai. A început să poarte numele Skitul Adormirii Maicii Domnului Bakhchisarai, sau Panagia.Langa biserica din peșteră au fost construite până la 16 chilii pentru viața ascetica a fraților. Deschiderea schitului a avut loc pe 15 august. În această zi, anual, mulți pelerini s-au adunat la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului pentru a se închina icoanei facatoare de minuni cu imaginea Maicii Domnului dezvăluită aici.
Icoana Bakhchisarai a aparținut numărului de icoane de ceară, ceea ce mărturisește vechimea sa comparativă și originea bizantină. Momentul scrierii sale, conform diferitelor opinii, variază între secolele XI și XIV. Imaginea aparținea tipului Hodegetria Indrumatoarea- MAica Domnului cu Pruncul pe mâna stângă.
Au fost create mai multe veșminte pentru a decora icoana Bakhchisarai. Unul dintre ei, realizat în Crimeea, avea o inscripție în limba greacă: „Rugăciunea tuturor creștinilor evlavioși cu ajutorul și zelul locuitorilor orașului Marien, 1774, ziua de 20 aprilie”. Ulterior, acest halat a împodobit sfanta icoana.
O altă riza a fost făcută pe cheltuiala soției locotenentului general al armatei Don, Evdokia Martynova; a treia, brodată cu perle, împânzită cu diamante și alte pietre, a fost realizată de călugărițe, probabil în 1861, folosind încasările din vânzarea de ofrande către icoană.
La sfarsit. XIX - devreme. Secolul XX. Icoana Bakhchisarai a fost foarte degradată, soarta sa după 1918 este necunoscută.
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Sau "Despre călugărul din mormântul căruia a răsărit un crin pe ale cărui petale era scris cu litere de aur: "Bucură-te, Ceea ce ești plină de Har, Marie!"
În cetatea vechii Rome trăia un creștin care se numea Ion, un om foarte evlavios și foarte bogat. Acest creștin avea o minte atât de greoaie, încât nu putea să învețe carte și de aceea nu știa nici o rugăciune așa cum știau ceilalți creștini. După o vreme acesta a mers la o mănăstire, a dat toată averea sa acolo și s-a făcut monah, rugându-i pe frați să-l învețe carte. Toți încercau să-i tâlcuiască Psalmii și să-l învețe diferite rugăciuni, dar el nu putea să învețe nimic. Mintea lui erau ca un bolovan de care nu se prindea nimic. Atunci un monah încercat, după ce i-a citit diferite rugăciuni, l-a întrebat care dintre toate cele pe care le-a auzit i-au plăcut mai mult și pe care ar vrea să o învețe. Acela i-a răspuns bucuros:
<< Îmi place foarte mult Născătoare de Dumnezeu, Fecioară...">>
Auzind acestea, frații s-au străduit cu multă osteneală să-l învețe pe acel monah cântarea Arhanghelului Gavriil...
După ce a învățat-o , a primit atâta bucurie în inimă, de parcă aflase o comoară prețioasă. În fiecare clipă avea această cântare pe buze, iar frații îl auzeau mereu rostind: " Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, Ceea ce ești plină de Har, Marie, Domnul este cu Tine...". Întotdeauna se ruga Maicii Domnului cu această cântare, căci îi aducea în suflet multă dulceață și veselie. Călugării din Mănăstire l-au poreclit " Bucură-te, Marie", ceea ce îl bucura foarte mult, deoarece considera un lucru de mare cinste să poarte numele Pururea Fecioarei Maria. Când a murit acest fericit, l-au îngropat într-un loc deosebit, deoarece trupul său răspândea bună mireasmă; iar această mireasmă, pe zi ce trecea devenea tot mai puternică, lucru care îi făcea pe monahi să se minuneze. După nouă luni, când monahii au mers să-i facă după rânduială Trisaghionul, după ce au făcut rugăciunea, s-a întâmplat o minune, care i-a lăsat muți de uimire: din mormântul acelui monah răsărise un crin, pe ale cărui petale era scris cu litere de aur: " Bucură-te, Ceea ce ești plină de Har, Marie!". Crinul răspândea o mireasmă deosebită și foarte puternică, care nu semăna cu mireasma nici unei flori pământești. Atunci egumenul a spus monahilor: - Din acest fapt minunat ne-am putut da seama că fratele nostru, care a adormit, a avut o viață sfântă și o deosebită evlavie către Maica Domnului. Dar cred că ar fi bine să vedem și de unde iese rădăcina acestui crin. După ce au săpat mormântul, au văzut cu toții că rădăcina ieșea din gura monahului. Apoi egumenul a poruncit să deschidă și pieptul monahului și au văzut că rădăcina ieșea din inima sa, în care era pictată icoana Maicii Domnului. Atunci monahii au luat crinul și sfintele moaște pe care le-au păstrat cu mare cinste în Mănăstire".
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE....
Rugaciune a Sfantului Parinte, Ioan de Kronstadt: "Miluieste-ne, Stapana, pe noi, cei de-un neam cu Tine! Miluieste-ne pe noi, cei de-un sange cu Tine! Miluieste-ne pe noi, ceea ce esti Maica Vietii si Maica noastra Prea Sfanta, desi, nu suntem vrednici sa te numim maica noastra! Curateste-ne, sfinteste-ne ca sa ne mantuim prin rugaciunile Tale!" Bucuria mea, am auzit ca unii crestini spun: “MANTUIESTE-NE, MAICA DOMNULUI!” Eu cred ca este corect sa spunem: “MILUIESTE-NE, MAICA DOMNULUI!, fiindca, doar DOMNUL IISUS HRISTOS NE MANTUIESTE, iar MAICA DOMNULUI NE MILUIESTE, se roaga, mijloceste pentru mantuirea sufletelor noastre! Maica Domnului poate cu rugaciunea cat poate Domnul Dumnezeu cu puterea Lui, dar ea nu mantuieste, ci doar miluieste sufletele noastre. Amin!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Har si pace sufletului tau! Somn usor, cu inger tare pazitor! Amin si Aliluia! Preot Ioan .
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
ICONOGRAFIE Icoana Maicii Domnului „ Sfătuitoarea ” este numită astfel deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor sunt reprezentați sfătuindu-l pe paraclisierul Gheorghe . Acest eveniment a avut loc la scurt timp după apariția icoanei Maicii Domnului din Tikhvin , în 1383 , când însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a poruncit paraclisierului Gheorghe să înlocuiască crucea de metal de pe biserica nou construită în cinstea ei la Tikhvin , cu una din lemn . Pe locul acestei viziuni a fost construit un paraclis în cinstea Sfântului Nicolae , făcătorul de minuni . Paraclisul a ars de mai multe ori (prima dată în 1390 , în același timp cu biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Tikhvin) . În 1515 a fost construită o biserică de lemn și s-a fondat o mănăstire în cinstea acestei sfinte icoane .
Minunea prin care Maica Domnului a cerut o cruce de lemn MINUNI - VINDECĂRI - VEDENII
Un paraclisier , cu numele Gheorghe , al bisericii celei din nou zidită din Tikhvin , era un bărbat cu viaţă curată , cucernic şi plăcut lui Dumnezeu . Acela, împlinindu-şi datoria după porunca primită , se întorcea la biserică în ziua dinaintea Praznicului . El fiind departe de biserică , cale de trei stadii în pustie , a simţit un miros plăcut , de tămâie şi aromate mirositoare ‒ darul Sfântului Duh , prin venirea sa de faţă , a umplut acel loc de mireasmă ‒ , căci avea să se arate aici însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu . Pe când Gheorghe mergea şi cugeta în sine de unde ar putea să vină , în acea pustie , o mireasmă atât de plăcută , deodată a văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stând pe o ramură de brad şi strălucind cu lumină negrăită , ţinând în mâna dreaptă un toiag roşu , în care părea că se sprijină . Înaintea ei se afla un bărbat luminos , îmbrăcat în haine arhiereşti , împodobit cu cărunteţe , care după chip semăna a fi Sfântul Ierarh Nicolae . Văzând paraclisierul acea minunată arătare , s-a cuprins de frică şi spaimă şi a căzut la pământ ca un mort . Arhiereul cel ce stătea înaintea Născătoarei de Dumnezeu , apropiindu-se de el , l-a atins și i-a zis : „ Scoală-te, nu te teme! ” Iar el , cu cutremur şi cu spaimă , s-a sculat în genunchi şi , având mâinile la piept , privea la ceea ce se vedea . Atunci Preacurata Fecioară ce şedea pe ramură , i-a zis : „ Omule , ducându-te la biserică , să spui Preoţilor şi oamenilor să nu pună crucea de fier , pe care vor s-o pună pe biserica mea , ci să pună o cruce de lemn ; pentru că aşa am voit eu . ” Paraclisierul , luând puţină îndrăzneală , a zis, cu frică : „ Doamnă şi Stăpâna mea , nu mă vor crede pe mine . ” La aceasta , arhiereul i-a răspuns : „ Când nu te vor crede , atunci va fi semn de încredinţare ! ” După cuvântul acesta , Preacurata Fecioară care s-a arătat și arhiereul cel ce stătea înaintea ei s-au făcut nevăzuţi . Atunci paraclisierul a înţeles că arătarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este adevărată , iar arhiereul care s-a arătat împreună cu ea este marele arhiereu făcător de minuni , Nicolae . Îngenunchind încă o dată în locul acela , a înălţat rugăcini de mulţumire lui Dumnezeu , pentru că s-a învrednicit de acea vedere preaslăvită . Mergând la biserică , a spus preoţilor şi oamenilor cele pe care le-a văzut şi auzit ; dar aceia nu l-au crezut , ci au poruncit lucrătorilor să pună pe biserică crucea de fier . Când unul dintre acei lucrători , după porunca preoţilor , a luat crucea de fier şi s-a suit cu ea pe biserică şi a început să o aşeze , deodată s-a pornit un vânt tare cu vifor mare , iar pe omul cu crucea de fier , apucându-l cineva nevăzut , ca şi cu mâinile , l-a pus pe pământ nevătămat , ca şi cum s-ar fi coborât singur cu picioarele lui . Atunci preoţii şi oamenii , văzând acea minune , s-au temut şi au crezut cuvintele paraclisierului , preamărind pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu , şi au fericit pe marele făcător de minuni Nicolae . Apoi , îndată făcând o cruce de lemn , au pus-o pe biserică şi au prăznuit cu bucurie ziua sfinţirii bisericii , împreună cu Praznicul Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu . Și se săvârșeau atunci multe minuni , din acea Icoană făcătoare de minuni a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu , dându-se tămăduire celor cuprinşi de boli , dar nu numai atunci , ci şi după aceea . După sfinţirea bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Tikhvin , tot poporul s-a dus acolo unde plăcutul lui Dumnezeu , paraclisierul Gheorghe , a văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pe făcătorul de minuni Nicolae , şi rugându-se , au zidit o casă de rugăciuni în numele Sfântului Nicolae , făcătorul de minuni ; iar din ramura aceea pe care a stat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu , au făcut o Cruce şi au pus-o în casa de rugăciuni , pentru închinare , poporului cel binecredincios ce venea acolo . Toate acestea s-au făcut pentru neuitata pomenire a celor de pe urmă despre arătarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi a Ierarhului Nicolae . Multe minuni se făceau acolo , ca și în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu , spre slava Domnului şi spre folosul oamenilor celor credincioşi .
(Protosinghel Nicodim Măndiță , Minunile Maicii Domnului , Editura Agapis , 2001 , p. 393)
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
– Este o icoana grabnica ajutatoare - Ce e cu neputintza la om este cu putintza la Dumnezeu si Maica Domnului! În Duminica Tuturor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.-Patroana casei celor nascuti de ziua ei!
Această icoană are puterea de a proteja de ochiul rău, de daune și de gândurile neplăcute ale oamenilor care trec sau vin in familie,casa ,apara de blesteme si rautati. In casa in care există această icoana, Raul nu prinde rădăcini. Cea mai bună locație pentru o astfel de icoană este aproape de usa de intrare la rasarit. Icoana este una din puținele în care Fecioara Maria apare singură. Inima Ei este străpunsă cu șapte săgeți. Așezarea săgeților diferă: patru pe partea stângă și trei pe partea dreaptă, sau invers, ori câte trei în fiecare parte și una pe verticală în partea de jos. Acest număr, șapte, înseamnă plinătatea, dar în cazul de față înseamnă plinătatea necazului (a durerii și a suferinței). Originile Icoanei sunt în Biserica Romano-Catolică, și se crede că a fost adusă în Rusia de către iconografii polonezi. În conformitate cu tradiția răsăriteană, spre deosebire de cea a occidentului care se închină inimii Maicii Domnului, în această icoană inima Fecioarei Maria este ascunsă, nevăzându-se prin hainele Sale.
Fundamentul scripturistic pentru această Icoană este prorocia Dreptului Simeon (mai există o altă Icoană a Maicii Domnului numită „prorocia lui Simeon”), care a ieșit în întâmpinarea Domnului atunci când a fost dus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif, la 40 de zile după Nașterea Sa. Atunci, Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).
Acesta este modul în care a fost descoperită această Icoană făcătoare de minuni:
Un bărbat din împrejurimile orașului Kadnikov, apropiat de orașul Vologda din Rusia europeană, fusese bolnav mulți ani și mergea șchiopătând și suferea de o slăbiciune generală. El a auzit o voce într-un vis, spunându-i că se va vindeca dacă va merge la Biserica „Sfântul Ioan Teologul” de lângă Vologda, să găsească icoana Maicii Domnului în turnul clopotniței. De două ori s-a dus, dar nu a fost lăsat să intre în turn. Când s-a întors pentru a treia oară, cu credință în inimă, cei ce îngrijeau Biserica, văzându-l din nou pe pelerinul bolnav, și-au făcut milă și l-au lăsat în clopotniță. El a descoperit imediat ceea ce a căutat. Icoana fusese întoarsă cu fața în jos astfel încât părea că e o simplă scândură, iar clopotarii mergeau pe ea în drumul spre clopot. Icoana a fost curățată și s-a săvârșit un paraclis în fața ei. Pe când se ruga fierbinte în fața Icoanei, bărbatul bolnav s-a vindecat în mod miraculous.
Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” a revenit în atenția credincioșilor în anul 1830, când în orașul Vologda era o epidemie de holeră. Icoana a fost purtată într-o procesiune prin oraș, iar epidemia s-a oprit. De atunci, icoana originală și copii ale acesteia (care poartă harul originalului) au fost sursă a numeroase vindecări și alte minuni.
Icoana a fost dusă într-un pelerinaj în orașul Cernigov în Ucraina, pe 29 iulie 2004. Mai târziu, pe 27 septembrie în același an, călugării de la Mănăstirea Tolga din regiunea Iaroslavl ‒ unde noul mucenic, Arhiepiscopul Serafim (Samoilovici) născut în Mirgorod, regiunea Poltava din Ucraina, a fost stareț în perioada 1907-1918 ‒ au adus icoana în orașul Pușkino de lângă Moscova. Părintele Victor, eclesiarhul Catedralei „Sfântul Ioan Teologul”, în care icoana a fost așezată spre închinare, a declarat cu această ocazie: „Toți cei care vin cu credință să se roage icoanei Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite”... vor simți o înmuiere a inimii. Suferințele sufletului și ale trupului se vor alina. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi înaintea icoanei, gândurile lor ostile se vor depărta, și vor fi înlocuite de nobilul sentiment al milei”.
Această icoană este de asemenea una din „icoanele plângătoare”. Aceasta a lăcrimat în ziua de 12 august 2000, în momentul în care s-a produs dezastrul de pe submarinul Kursk, precum și pe 11 septembrie 2001, atunci când Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York au fost distruse de către teroriști.
Durerea Maicii Domnului zugravită în icoană poate fi văzută ca un simbol al fiecărei persoane care suferă necazuri și durere ca urmare a abandonului, pierdeii, suferinței, morții, disperării și a altor chinuri care ne ies în cale în această viață pământească. Fiul iubit al Fecioarei Maria nu este în brațele sale. El este pe moarte, sau a murit pe Cruce, o victimă nevinovată a cruzimii umane și demonice.
Maica Domnului este singură. Totuși, această poartă a durerii duce la bucurie, pentru că Moartea Fiului a fost un mijloc prin care El a biruit moartea pentru întreaga omenire. Durerea foarte mare și tristețea pe care Maica Domnului a îndurat-o o leagă de Pătimirile Lui. Și Pătimirile Lui duc la Înviere și schimbare.
Să ne rugăm pentru dușmanii noștri, să ne perceapă altfel, cât și pentru noi înșine, ca să fim tot mai conștienți de Împărăția Luminii, iubirii și bucuriei pe care am cunoscut-o prin venirea pe această lume a Domnului nostru, Fiul Mariei, Iisus Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Ami Vezi mai puţin
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfanta. Pe langa multe alte minunate locuri, precum Sfantul Mormant, Biserica Nasterii Domnului, Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor, Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, crestinii vin cu mare bucurie si in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de pe Muntele Maslinilor se afla doar in grija ortodocsilor, spre deosebire de multe altele, impartite intre mai toate ramurile crestine.
Asezata in Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Maslinilor, biserica zidita pe locul unde a fost inmormantata, pentru scurt timp, Maica Domnului, este o biserica semi-ingropata, in forma de cruce, in care se ajunge coborand o serie de trepte din lespezi de piatra. Biserica este sapata in piatra. Peste drum de aceasta se afla Biserica Tuturor Natiunilor - Biserica Agoniei si Gradina Ghetsimani, iar imediat in partea dreapta a intrarii, din aceeasi curte, se afla Pestera Ghetsimani.
In adancul pamantului, in Mormant, rostim si noi cuvintele ramase de la Parintele Ioanichie Balan: "Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii! Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarmanilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!" De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim ?
Potrivit traditiei crestine, la scurt timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii. Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la adormirea lui in Domnul.
Legat de aceasta a doua parere, se stie cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce. Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes. De asemenea, nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea.
Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati. "Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron."
Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria. Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim". Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol.
Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - scurt istoric
Marturia arheologica vine si ea sa intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta. Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra. Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337.
O capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj. In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana. In anul 614, biserica a fost distrusa de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina. Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf.
In secolul al XI-lea, cruciatii au inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial pana astazi. De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus". Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat.
In anul 1187, biserica cruciata va fi distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant. Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice.
Incepand cu anul 1757, locul Mormantului Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - arhitectura locului
Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara. Curtea este simpla, cu peretii din placi de piatra. In coltul din dreapta, un culoar porneste pana in Pestera Ghetsimani. Fatade actuala a Mormantului dateaza din perioada cruciata (1130). Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in piatra ce dateaza din secolul al V-lea.
La mijlocul galeriei de coborare spre Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor. In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din secolul al XIV-lea. Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si coboram in continuare.
Biserica de pe Mormantul Maicii Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se aprind la sarbatori. Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele sotiilor regilor cruciati. Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce.
In centrul bratului dinspre rasarit se afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba, scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra. Peste aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie.
Mormantul Maicii Domnului este inchis de jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata din aceeasi stanca de piatra. Intrarea se face prin fata, pe o usa foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de nord. In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia.
Aici sunt altare de slujba pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta. Altarele centrale, ca si intaietatea la slujbele religioase in aceste trei lacasuri, apartin Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici. La altarul de pe Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii.
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului. Insa aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare de minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant. La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic, cand este dusa din nou la Ierusalim, cu procesiune si mult fast. Adormirea Maicii Domnului - cuvant din "Proloage"
Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casă pe care înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti. Cea care de la cele lumeşti la cele de dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici ,primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi
Înduplecă-l pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere. Judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului. Păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvnă şi buna pază a sufletelor noastre. Învăţătorilor smerită înţelepciune. Fiilor ascultare. Şi nouă tuturor ,Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţeniei şi al adevărului.
Şi acum, MAICĂ prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii. Pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i. Pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos. Povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia. Dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştiinţe folositoare de suflet celor ce le cer. Luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare!
PREASFÂNTĂ FECIOARĂ MARIE,ne îndreptăm rugăciunea și nădejdea către Tine, cerându-ți ajutor! Credem cu smerenie și dragoste, că TU EȘTI MAICA DOMNULUI IISUS HRISTOS și ai fost mutată de pe pământ la ceruri ,cu trupul și sufletul TĂU curat și fecioresc; nădăjduim cu tărie că ne vei asculta în tot necazul și nevoia, nu vei lăsa de rușine pe cei ce te punem pe TINE sprijininitoare și GRABNIC Ajutătoare.
Te rugăm, cu umilință să ne aduci pacea și liniștea în toată tristețea și durerile noastre.
Ajutătoarea celor aflați în suferință, ajutătoarea și mângâierea noastră, nu ne lăsa acoperiți de valul întunericului,de oamenii răi și slujitorii diavolului. Biruie pe balaurul LUMII acesteia și scoate-i la liman pe cei ce aleargă la Tine. Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi ,și ne izbăvește de ele. Bucură-te Marie, cea plină de Dar, Domnul este cu Tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău care a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre Iisus Hristos.
Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. AMIN. BUCURĂ-TE BUCURIA NOASTRĂ, CARE ÎNTRU ADORMIREA TA,NU NE LAȘI PE NOI. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii !
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Slăbănog mă simt, Stăpâne, şi străin, de toţi uitat, am ajuns de azi pe mâine, ca un câine alungat. Hule multe, fără nume, împrejurul meu ascult, dar par toate dintr-o lume – val în spume – dus de mult. Cu nădejdile apuse, alungat de toţi am fost, numai Crucea Ta, Iisuse, îmi mai fuse adăpost. Arsul meu obraz pe care lacrimi curg şi azi fierbinţi îl loviră mâini barbare şi amare suferinţi. Numai Tu cu mângâiere în suspinul meu mai vii, să-mi aduci la greu putere şi-n durere, bucurii. O, Iisuse, din înaltul cerului, să vii, Te rog, când din chin şi-aşteaptă saltul iarăşi altul slăbănog.(Traian Dorz)
.
.jpg)
