FERICITA RUGACIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE.... 

             “Rugaciunea este, DUPA INSUSIREA EI, insotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu; iar DUPA LUCRARE, este sustinatoarea lumii. 

Este impacarea cu Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor; lucrarea ingerilor; hrana tuturor fiintelor netrupesti; veselia ce va sa vina, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, risipirea intristarii, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii. Rugaciunea este celui ce se roaga cu adevarat tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea Judecatii viitoare.

 Cand pornesti sa te infatisezi inaIntea Domnului, sa-ti fie haina sufletului tesuta intreaga din firele, mai bine zis din zalele nepomenirii raului, altfel, nimic nu vei folosi. Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre O MULTUMIRE SINCERA. In al doilea rand, spovedania si ZDROBIREA SUFLETULUI intru multa simtire. 

Apoi sa facem cunoscut lui Dumnezeu toata cererea noastra” (Filocalia 9 - Sfantul Ioan Scararul).

🙏 Bucuria mea, sa nu uiti ca: RUGACIUNEA ESTE MAI DULCE CA SOMNUL! Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Rugăciune Câtre Preasfânta Născătoare de DUMNEZEU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

a Nomofilaxului Ioan Diaconul Evghenicos, frate al lui Marcu Efeseanul

Maică a lui DUMNEZEU Preacurată ,
pentru că decât Numirea aceasta , nu pot să aflu şi să-Ţi aduc Tie alta mai bună , mai Aleasă şi mai Dumnezeiască ,
Maică a lui DUMNEZEU , Pururea Fecioară ,
Curată şi cu totul Curată şi Preacurată , atât cu Mintea , cât şi cu Cuvântul , cu Duhul şi cu Trupul .

Ceea ce pe Cuvântul şi DUMNEZEU Cel Curat şi Preacurat , pe DOMNUL nostru Iisus Hristos ,
din Preacuratele Tale Sângerări , fără de materie Fiind şi fără de trup ,
L-ai Intrupat şi cu Adevărat omenesc Trup L-ai Imprumutat ,
prin Covârşirea Faptei Bune ,
Infricoşător şi mai Presus de cuvânt Lăcaş Te-ai Făcut al Celui ce pentru noi , oamenii , şi pentru a noastră Mântuire ,
Bine a Voit a Pleca Cerurile şi a Se Pogorî către ticăloşia noastră.

Născătoare de DUMNEZEU cu totul Fără Prihană ,
Cea Preacurataă şi Neîntinată , atât cu Purtarea , cât şi cu Viaţa şi cu Cuvântul ,
şi mai Neprihănită decât toată Zidirea cea curată , Gândită sau Simţită .
Născătoare de DUMNEZEU cu totul Neîntinată .
Născătoare de DUMNEZEU cu totul Lăudată ,
Cea cu Nume de DOAMNA , cu multe Nume şi cu Mari Nume Numită ,
Toată Luminată , Toată Sfântă , Toată cu Daruri Dăruită .
Mireasă Nenuntită şi Maică a lui DUMNEZEU Fecioară ,
mai Desfătată decât Cerurile ,
mai Strălucită decât soarele ,
mai Cinstită decât toate zidirile ,
mai Sfântă decât Heruvimii ,
mai Slăvită decât Serafimii ,
Stăpână a Ingerilor ,
DOAMNA a Lumii ,
Bună şi cu totul Bună şi Lăcaş Preabun al lui DUMNEZEU Celui Singur Bun şi Preabun .

Primeşte ca O Milostivă , cu Dragoste , această mică şi smerită mulţumire , făcută după putere , Ceea ce Eşti Inchinată totdeauna de Toată Zidirea şi Ai Stăpânire peste toate .

Primeşte cu Blândeţe rugăciunea de rob , Ceea ce , Fiind de O Rudenie cu oamenii , Stii cu deadinsul neputinţa firii omeneşti şi Eşti Iubitoare a tuturor , Purtându-le de grijă şi Cercetăndu-i , Preamilostivo .

Ascultă-mâ pe mine , Preadulce Stăpâna mea .
Preasfântă de DUMNEZEU Născătoare ,
de DUMNEZEU Impodobită şi cu Daruri de DUMNEZEU Dăruită ,
Cea Care din fire , Asemenea lui DUMNEZEU , Ai Blândeţe , Seninătate , Bunăvoinţă şi Bunătate , Impărăteasă Care cu Strălucire Stai Pururea de-a Dreapta lui DUMNEZU Celui Blând şi Bun ,
Care Eşti Impodobită cu haina de aur a Sfintelor Fapte Bune şi
cu multe feluri de Daruri ale Sfântului Duh .

Ceea ce peste toate Domneşti şi pretutindeni Ajungi şi toate le Poţi ,
ca O Maică a Atotputernicului DUMNEZEU ,
şi pe toţi cei din nevoi îi Mângâi şi de ispite îi Slobozeşti şi necazurile le Uşurezi ,

Uşurează , rogu-mă, şi sarcina cea grea a păcatelor mele, a păcătosului şi netrebnicului robului Tău , pentru care ispitele cele lumeşti vin asupră-mi, şi toate fărădelegile mele Spală-le prin vărsarea lacrimilor mele .

Ceea ce L-Ai Născut pe Mielul lui DUMNEZEU , Cel ce Ridică păcatul Lumii ,
Ridică împietrirea minţii mele celei iubitoare de păcat.

Dă sufletului meu umilinţă şi ochilor mei izvoare de lacrimi şi plâns făcător de bucurie .

Izbăveşte-mă , Stăpâna mea Preasfântă , de smintelile celui viclean şi de nesuferitele ispite lumeşti întru care din tânără vârstă am căzut, şi inima mea, care de nenumărate scârbe şi necazuri şi primejdii este de-a pururea stăpânită, o Mângâie şi o Vindecă , Mângâierea Cea Dulce a Lumii , Nădejdea celor deznădăjduiţi .
Ajutorul celor neajutoraţi şi Frica de DUMNEZEU şi Dragostea Lui într-însa Sălăşluind-O , şi de toată împresurarea şi mâhnirea pe dânsa Izbăvind-o , cu Mila Ta cea Bogată Indulceşte-o .

Până când , Stăpâna mea Preabuna , strig şi sunt părăsit, glăsuiesc şi nu sunt auzit?
Dar cu dreptate sunt trecut cu vederea, Maică a lui DUMNEZEU Preacurată , pentru că din pricina aplecării către cele rele şi a deprinderii biruit fiind totdeauna de vrăjmaşul, începătorul răutăţii, supus sub mâna lui mă fac.

Deci Opreşte cu Rugăciunile Tale nebunia vrăjmaşului asupra mea, Sfărâmă cu Puterea Ta măiestriile lui cele potrivnice.
Viforul , întreita învăluire şi întunericul Prefămi-le în Linişte şi Pace şi Lumină , pretutindenea Fiindu-mi de faţă şi totdeauna Străjuindu-mă şi toată mintea mea şi cuvântul şi fapta către ceea ce se cuvine Indreaptă-le ,
cu totul Sfinţindu-mă şi Luminându-mă şi pe toate ale mele către Fapta Bună Povăţuindu-le .

Iar Voia Cea Bună şi Preasfântă a Fiului Tău şi DUMNEZEULUI meu a o păzi şi a o face cu osârdie Sileşte-mă , Indemnându-mă către Implinirea Poruncilor ,
iar celor vii care întăresc voinţa mea cea trândavă ca, Mântuit fiind , Stăpâna mea de DUMNEZEU Născătoare , şi Impărăţiei Cerurilor prin Tine Invrednicindu-mă , să Te Slăvesc pe Tine Cea Slăvită şi prea Binecuvântată în vecii vecilor .

Amin , Amin , Amin !

B I N E C U V A N T A R E

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Bucuria mea, dupa cuvantul Sfantului Parinte, Serafim de Sarov, scopul vietii   crestinului ortodox este dobandirea Duhului Sfant, adica, mantuirea sufletului.

Sfintitul Parinte, Arhimandritul Sofronie Saharov, ne spune ca: "Nu exista alta cale de mantuire decat prin Hristos."

 Si intrucat in lucrarea de mantuire, Maica Domnului este marea mijlocitoare, dupa cuvantul de invatatura al Sfantului Ierarh Serafim Sobolev, facatorul de minuni din Sofia: "Sa alergam la acoperamantul şi mijlocirea rugaciunilor Preacuratei Maici a Domnului

. Si cu cat ne vom ruga ei mai mult, cu atat mai mult vom simti in viata noastra acoperamantul ei si ea va fi pentru noi rugatoare neadormita inaintea Domnului nostru Iisus Hristos."

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
                                                                                      Preot Ioan .

Ce este Proscomidia?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

✞✤☦✞✤☦

Când Mântuitorul a instituit Sfânta Euha­ristie, a trebuit mai întâi să „pună înainte” pe masa de cină, adică să ofere pâinea şi vinul, pe care le-a ales să servească drept elemente pentru Jertfa cea fără de sânge în Biserica Sa. Preotul, singur sau împreună cu diaconul, săvârșește un ritual, care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare și una de încheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă si indispensabilă a Sfintei Liturghii. Ea se săvârșește în Sfântul Altar, în taină, înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii.

Prin termenul „proscomidie” se desemnează atât lucrarea de pregătire a darurilor de pâine şi vin,în scopul de a fi jertfite, cât şi însăşi acţiunea de oferire sau proaducerea. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii.

Când Mântuitorul a instituit Sfânta Euha­ristie, a trebuit mai întâi să „pună înainte” pe masa de cină, adică să ofere pâinea şi vinul, pe care le-a ales să servească drept elemente pentru Jertfa cea fără de sânge în Biserica Sa.

Preotul începe lucrarea Proscomidiei îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti ,,care-l ridică din planul vieţii obişnuite şi-l arată împodobit în veştmântul de curăţenie, de lumină al harului şi prin care va lucra cele ale mântuirii” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, p.112-113).

Așezarea pe Sfântul Disc, în jurul agnețului, a miridelor (părticelelor) scoase în cinstea Maicii Domnului și a sfinților precum și spre pomenirea credincioșilor vii și adormiți, ne dă o imagine intuitivă deosebit de relevantă a Bisericii - Trupul lui Hristos.

Pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Calauza Ortod

                                Să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor.

CalauzOrtodoxaOrtodoxa

Un stareţ oarecare era în Thebaida, şezând într-o peşteră, şi avea un ucenic iscu­sit. Și avea stareţul obicei ca în fiecare sea­ră să-l sfătuiască pe dânsul cele de folos, iar după sfătuire făcea rugăciune şi-l slobozea să doarmă.

 Şi s-a întâmplat odată că oarecare mireni evlavioşi, ştiind de multa nevoinţă a stareţului, au venit la dânsul pentru a-i face mângâiere. Iar după ce s-au dus ei, iarăşi după obicei a şezut stareţul seara învăţându-l pe fratele; şi vorbind cu el, bătrânul s-a adâncit în somn; iar fratele petrecea aproa­pe, până se va fi deşteptat stareţul şi-i va face lui rugăciune.

 Mult şezând el şi stareţul nedeşteptându-se, s-a supărat de gânduri, dar tot nu s-a dus; şi aşijderea până la şap­te ori supărându-se, stând împotrivă, nu s-a dus. Şi, iată, noaptea înaintând, s-a deşteptat stareţul şi, văzând-l pe ucenic şezând, a zis: „Nu te-ai dus până acum?” Şi i-a zis: „Nu, pentru că nu m-ai slobozit, Avva”. Şi a zis stareţul: „Pentru ce nu m-ai deşteptat?”

Răspuns-a fratele: „N-am cutezat a te îm­boldi, ca să nu tresalţi”. Deci, sculându-se, au făcut Utrenia, iar după Utrenie a slobozit stareţul pe fratele, şi stareţul a şezut de si­neşi. Şi s-a făcut întru uimire: şi iată oarecine îi arăta lui un loc slăvit, şi un jilţ preastrălucit într-însul, iar deasupra jilţului – şapte cununi strălucind. Iar el a întrebat pe cel ce-i arăta lui, zicând: „Ale cui sunt acestea?” Şi i-a răs­puns lui acela: „Ale ucenicului tău, şi locul adică şi jilţul i le-a dăruit lui Dumnezeu pen­tru ascultarea lui; iar acele şapte cununi le-a luat în noaptea aceasta”. Deci, venindu-şi în sine stareţul, a chemat pe fratele şi i-a zis lui: „Spune-mi, ce ai făcut în noaptea aceasta?” Iar el a zis: „Iartă-mă, Avva, nimic n-am făcut”.
 Iar bă­trânul, socotind că, smerit cugetând el, nu mărturiseşte, i-a zis lui: „Nu te voi lăsa de nu-mi vei spune ce ai făcut sau ce ai gândit în noaptea aceasta”. Iar fratele, neştiind că ar fi făcut ceva, se nedumerea ce să spună.

 Şi a zis către părintele său: „Avva, nimic n-am făcut, fără decât numai aceasta: că, supărat fiind de şapte ori ca să mă duc fără slobo­zirea ta, nu m-am dus”. Iar stareţul, aceasta auzind, a înţeles că de câte ori ucenicul s-a luptat îm­potriva gândului, tot de atâtea ori s-a încununat de către Dumnezeu; iar fratelui nu i-a grăit nimic din cele ce le-a văzut. Iar pentru folos, a po­vestit acestea la bărbaţi duhovniceşti, ca să ne învăţăm că, pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu. Încă și ca să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor şi a nu cuteza a face ceva sau a ne despărţi cumva de dânşii fără de a lor blagoslovenie şi voie slobodă.

 sursa  CalauzOrtodoxaOrtodoxa

O DOAMNE, VĂD!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Costache Ioanid

"O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum când toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atât de mult
pe cât am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cânt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, cu tot ce-i pământesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/?m=1

Psalm de Pasti

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte
Ştergarul alb de in la porţi,
Te-ai pregătit şi tu de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Pe mal de rîu mai cîntă broaşte
Şi rîul cîntă-n contraforţi,
Reînviem şi noi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

A re-nvia, a te mai naşte
E darul crudei tale sorţi,
Să ne privim în ochi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Asinul ce pe pietre paşte
Te reînvaţă să suporţi,
Şi ani pustii, şi Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Şi vom muri, şi ne vom naşte,
Şi plini de sorţi, şi fără sorţi,
Dar vom avea o Zi de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Mă poţi vedea, te pot cunoaşte,
Cum mă comport, cum te comporţi,
Cînd prin lumina grea de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

Creştine, ca să poţi renaşte,
Deschide crucii orice porţi,
Rectitoreşte-te de Paşte,
Hristos a înviat din morţi.

( Psalm de Pasti - Adrian Paunescu)

Preamilostivă Maică

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,
Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,
La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.
Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
Doar inima de mamă cu sufletul curat,
Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.
Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.
Copilul la durere, sărman şi necăjit,
De inima de mamă se simte ocrotit.
Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.
Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.
Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,
Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,
Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea
Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,
Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.
Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.
La inima de mamă la îndurarea Ta,
Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,
Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
Şi scoate ortodocşii din tot ce este rău.

NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

DĂ-NE DOAMNE,ASTĂZI !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

( versuri: Eliana Popa)

Dă-ne Doamne astăzi liniștea din ceruri
Poate doar atunci pașii ne-om opri
Si-om simții in suflet ale morții geruri
Candele s-aprindem pentru vesnicii!

În mijlocul zarvei rugăciuni să urce
Pleacă-Te,Stăpâne taina-mi să-Ti șoptesc
Că nimic nu-Ti cer când cuvântul curge
Doar prin Tine,Doamne,veșnic să trăiesc !

Când sunt lut și tină ce pot eu a-Ti cere,
Lucruri trecătoare să mă veselesc?
Sau știința lumi..sa citesc în stele,
Când eu vreau pe Tine să Te preamăresc?

Când sunt cel din urmă,oare pot a-Ti cere
Să fiu așezat lângă cei dintâi?
Când în ziua nuntii, și-a chemării mele
La ospățul Tău,ultimul mă pui !

Dă-ne Doamne astăzi, îngeri să ne poarte
Pașii către calea, sufletelor vii
Să lăsăm în urmă visele deșarte
Să urcăm Golgota pentru a trăi !

PENTRU MINE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

Ce dar mai mare-aș fi putut
Vreodată-'n viață să primesc
Decât pe Însuși Dumnezeu,
Trimis de Tatăl Său Ceresc?..

Să-mi zică mie cineva
Că-'n viața asta nu contez?..
Dar PENTRU MINE-a coborât
Hristos, așa cum zice-'n Crez!

Cum aș putea să cred că sunt
Neînsemnat, atunci când știu
Că PENTRU MINE Dumnezeu
Jertfitu-L-a pe al Său Fiu?..

Cum aș putea să mă-'ndoiesc
Că sunt iubit de Dumnezeu,
Când lui Iisus I-a dat să bea
Pahar amar, de dragul meu?..

Da, sunt iubit de Dumnezeu
Și de pe Crucea Sa, Hristos
Mă cheamă pururea spre El,
Oricât aș fi de păcătos!

Să creadă alții ce vor vrea,
Eu dorm pe pernă liniștit
rivind spre Sfântul Crucifix,
Dovada mea că sunt iubit!

amin

Omule, faptura Mea,

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Omule, faptura Mea,

Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -

Ioan Iacob Hozevitul ..

sursa: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/.../p002_glasul/ 

IZVORUL TAMADUIRII-24 APRILIE 2020-

     Preasfanta Stapana, Imparateasa cerului si a pa­mantului, Maica lui Dumnezeu si Maica duhovni­ceasca a noastra, a pacatosilor, aparatoare, acopera­mant, ajutor, nadejde si scapare a celor ce alearga la tine. Intru tine indraznim, intru tine ne laudam si catre tine este toata nadejdea noastra. La tine scapam si pe tine te chemam din tot sufletul si din toata ini­ma, mijloceste preabinecuvantata si prealaudata, ca­tre iubitorul de oameni, Fiul tau si Dumnezeul nostru, si roaga-L sa treaca cu vederea multele si nenu­maratele noastre pacate.

Marturisim ca am pacatuit cu totii, am calcat le­gea lui Dumnezeu, am nedreptatit, nimic nu am facut precum ni s-a poruncit noua si nimic bun in noi nu este. Am pacatuit, calcand dumnezeiestile porunci ale Domnului si desconsiderand dumnezeiestile ase­zaminte. Am pacatuit si pentru aceasta dupa dreptate suntem pedepsiti. Este aprinsa in flacari intreaga lu­me, nu doar ca in Sodoma si Gomora, ci dintr-o latu­ra in alta a pamantului si in aceste infricosatoare flacari, pe care le-au aprins pe de o parte multele noas­tre pacate, pe de alta parte mania lui Dumnezeu si ne­voia dreptatii sale, in aceste flacari ard orase si sate, barbati si femei, batrani, tineri si copii. Ard si bogatii, si saracii, si cei mici, si cei mari… O, blestematule pacat, cate rele aduci in lume si noi nefericitii nu vrem sa te lasam pentru ca ne-am obisnuit cu tine. Iar in aceasta vrednica de plans stare in care ne gasim, doar o singura nadejde ne-a ramas, o singura mangaiere si un singur ajutor. Tu, Preasfanta Nas­catoare de Dumnezeu, tu si numai tu, ca Maica a Zi­ditorului tuturor, poti sa ne ajuti si sa ne izbavesti din aceste multe primejdii si ispite care ne-au impresurat.



Are dreptate Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne strice pe toti, caci cu totii am pacatuit si am calcat legea Sa. Dar, Maica a milostivirii, a milei si iubirii de oameni, daca exista oameni care te hulesc – pe tine, pe Fiul tau si pe Dumnezeul nostru—, exista insa si oameni, putini intre cei alesi, care isi pleaca evla­vios genunchii sufletului si ai trupului si te roaga si te slavesc, te cinstesc si se inchina tie si Fiului tau si Dumnezeului nostru.

Iar noi, pacatosii care am venit astazi in aceasta sfanta biserica a ta, plecandu-ne genunchii sufletului si ai trupului, te rugam din tot sufletul si din toata ini­ma noastra, pentru marea si nemasurata ta dragoste, pentru mijlocirile si compatimirea, pentru milostivi­rea si iubirea de oameni pe care le ai, stapana prea­sfanta, catre noi si catre intregul neam omenesc, pen­tru cei putini alesi, pentru pruncii cei fara de rautate, milostiveste-te spre noi si mijloceste catre Unul Nas­cut Fiul Tau si Dumnezeul nostru, sa inceteze mania Sa, urgia Sa, si sa ne elibereze pe noi dintre vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, sa dea pace si unire popo­rului nostru, pace intregii lumi, luminare intru toate oamenilor, ca toti sa fie o singura turma si un singur pastor. Şi dintr-o gura si o inima sa slaveasca prea­cinstitul si de mare cuviinta nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si sa te laude si sa te ma­reasca pe tine, preabinecuvantata si preaslavita Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, acoperaman­tul, ajutorul si mantuirea neamului nostru. Amin

Izvorul Tămăduirii ~ 24 aprilie

...„Născut-ai, Fecioară, pe ploaia cea mai presus de fire; izvor de viață curgător ai fost, izvorându-ne nouă nectarul nemuririi, apa care curge spre viața veșnică și izvoarele cele dulci curgătoare din fântâna ta pururea, din care desfătându-ne, strigăm: Bucură-te, izvor de viață purtător!”

                                            Sărbătoare închinată Maicii Domnului

                                    Bucură -te Biserică, Izvorul Vieții si Harul Sfinților!

Izvorul Tămăduirii, izvorul vindecării neputințelor sufletești si trupești, să vă spele sufletele de păcate si tot ce este rău.

Praznicul de astăzi ne amintește de o minune săvârșită de Maica Domnului, prin apa unui izvor.
Peste acel izvor s-a construit o biserică numită " Izvorul Tămăduirii" si multe minuni s-au săvârșit acolo, spre bucuria celor bolnavi si îndurerați.
Acest izvor material ne arată " Izvorul cel viu " al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găsește speranță, mângâiere si încurajare tot sufletul întristat si necăjit.

Izvoare tămăduitoare la noi în țară

Mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ci si prin izvorul său tămăduitor.

La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc în care putem găsi izvor cu apă vindecătoare este Mănăstirea Horăicioara.

Pelerini din toată țara vin la cele trei mănăstiri să primească apă de la aceste izvoare minunate.

SAPTAMANA LUMINATA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

                                                             .
                                                          - HRISTOS A INVIAT!!!

                    Saptamana care urmeaza praznicului Invierii Domnului este numita Saptamana Luminata.In vechime,Botezul era savarsit in noaptea de Pasti.Cei botezati erau numiti „luminati” si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti.Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe,aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.Daca privim mai adanc,putem marturisi ca in aceasta perioada,toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Domnului.Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti,se sting in biserica toate luminile.Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa.Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului,in care a coborat Hristos cu sufletul Sau.Candela aprinsa de pe Sfanta Masa,este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului Iisus Hristso coborat la iad.

Preotul adreseaza chemarea:„Veniti sa primiti lumina!” tuturor,nu doar anumitor persoane.Pe toti ne cheama sa fac

em trecerea de la intunericul mortii,la lumina vietii vesnice,iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare.

De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti:"ACUM TOATE S-AU UMPLUT DE LUMINA:CERUL SI PAMANTUL SI CELE DE SUB PAMANT”.

Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata.IN SAPTAMANA LUMINATA,zilele de MIERCURI SI VINERI SUNT ZILE CU "HARTI"cand Biserica ne ofera dezlegare la mancarurile de dulce,datorita Invierii Domnului.Conform Tipicului Sfantului Sava,MIERCUREA SI VINEREA,in perioada cuprinsa INTRE INVIEREA DOMNULUI SI DUMINICA TUTUROR SFINTILOR (prima dupa Rusalii), avem "DEZLEGARE LA PESTE”.DE LA INVIEREA DOMNULUI SI PANA LA RUSALII,NU SE FAC METANII,ci doar inchinaciuni.Incepand din Duminica Sfintelor Pasti si pana la Inaltarea Domnului,la Liturghie se canta Axionul Pastilor:"Ingerul a strigat…”,IAR CREDINCIOSII SE SALAUTA CU CUVINTELE:"HRISTOS A INVIAT!" si raspund: "Adevarat a inviat!".IN SAPTAMANA LUMINATA NU SE CITESTE PSALTIREA.

In aceasta saptamana NU SE FAC PARASTASE pentru cei trecuti la cele vesnice.Amintim ca incepand cu praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim,Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiti.Aceste slujbe sunt reluate dupa Duminica Tomii.Acest lucru nu inseamna ca ei sunt dati uitarii.Sa nu pierdem din vedere ca Biserica ii pomeneste pe acestia in cadrul oricarei Sfinte Liturghii.Chiar si in Saptamana Patimilor cei adormiti sunt pomeniti in cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare,apoi de praznicul Invierii si la orice Sfanta Liturghie de dupa Sfintele Pasti.

Dupa binecuvantarea de inceput de la Vecernie si Utrenie,se canta troparul "Hristos a inviat din morti.."(de trei ori) si stihurile Pastilor.In vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru laturi ale Sfintei Mese si intreg Sfantul Altar.

Slujbele de inmormantare din Saptamana Luminata sunt oficiate dupa o randuiala speciala.

Slujba inmormantarii este inlocuita de slujba Invierii.Asadar si cantarile acestei slujbe vorbesc de biruinta Vietii asupra mortii.Marti,in Saptamana Luminata,au loc uscarea si sfaramarea Sfantului Agnet,sfintit in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta si Marea Joi,din Saptamana Patimilor.Amintim ca in Joia Mare,in cadrul Proscomidiei,pe langa Sfantul Agnet,care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva,se mai scoate inca un Agnet,care se sfinteste impreuna cu celalalt,fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat.

Al doilea Agnet este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala.Dupa ce este sfaramat,este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar.Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an,pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.In VINEREA din Saptamana Luminata,de IZVORUL TAMADUIRII,se obisnuieste ca dupa otpustul Sfintei Liturghii sa se savarseasca slujba sfintirii celei mici a apei.HRISTOS A INVIAT

Iisus in celulă...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Daniel Apetrei· 

"Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani...

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui. (Radu Gyr)

Cugetare umilita la durerea Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!

Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sînt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!

Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!

De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.

Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!

Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!

Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!

- Sfantul Ioan Iacob

DESPRE ORTODOXIE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

           Iubitii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocsi si in general nu cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei. Va trebui sa o vedem in toata sfintenia ei.
Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte.
Toti acestia, de la Sf Ierarh Policarp, care a fost, dupa cum stiti, ucenicul apostolilor si pana la Sf Nicodim Aghioritul, care a adormit la inceputul sec al XIX-lea, cu intelepciunea si sfintenia lor, cu jertfele si nevointele pe care le-au indurat, ne-au inmanat pretioasa mostenire a credintei si vietii drepte, comoara traditiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunari binecuvantate formate din membrii ai Bisericii lui Hristos veniti din toata lumea. Acei purtatori de Dumnezeu parinti "inzestrati cu totii cu stiinta sufletului si Duhul Dumnezeiesc" au discutat despre marile probleme care il preocupa pe omul duhovnicesc si au asezat postamentul, temelia civilizatiei duhovnicesti.
Ortodoxia a fost pecetluita cu sange de mucenicii tuturor vremurilor. De toata oastea sfanta formata din milioane de eroi si marturisitori, barbati, femei si copii. De la arenele Romei pana in lagarele de concentrare din Rusia, toti au dovedit ca invatatura crestina nu este o simpla teorie, ci adevar si viata. Cel mai frumos eroism, izbanda impotriva violentei crude si a puterii materiale, domnia si Imparatia Duhului.
A venit apoi sa laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflata de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vadit cu ceea ce este tainic. Intr-o atmosfera de inaltare si sfintenie este infatisata in cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasca a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participa credinciosii. De asemenea, acolo sunt laudate si slavite izbanzile mai-marilor credintei si ale Stapanei asezamantului bisericesc, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamarita dogma, nu numai ca adevar, ci si ca raspuns la chemarea oamenilor.
Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. Dupa cercetatorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceasca ce s-a luptat pentru dobandirea libertatii duhovnicesti, pentru desavarsirea omului. Scopul lui a fost sa dea chip sufletului pentru innoirea mintii.
Exact in acest punct este inima duhului monahal, este scopul si izbanda monahismului. Nevointele duhovnicesti ale ascetilor sunt noile lupte duhovnicesti ale duhului. Il conduc pe om intru totul spre viata iubitoare de intelepciune, spre indumnezeire. Drumul monahismului este drumul curatirii si intoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificatia sfinteniei nu numai ascetilor, ci intregii lumi crestine.
Prin aceasta semnificatie a inaltat obiceiurile societatii. Vedem acest lucru indeosebi in perceptia sociala. Elementul de baza al Ortodoxiei este iubirea de oameni luata in cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie ci in general, ca afectiune. Ocrotirea sociala este descoperita in ultimele decenii. Dar a luat nastere la Ierusalim, dupa Invierea Mantuitorului. Acolo s-au facut primele cantine, in care au slujit primii 7 diaconi, dupa cum apare in Faptele Apostolilor. Apostolul Neamurilor, Pavel, a fost totodata si primul lucrator social.Odata cu propovaduirea Evangheliei, a infaptuit si cheta dragostei,numita in multe feluri. Lucratori sociali au fost si urmasii Apostolilor, Episcopii. Nu exista o sugrumare mai crunta a adevarului decat sa sustina cineva ca Parintii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si nimic altceva. In timpul sinoadelor, in Cezareea a aparut, dupa cum se stie, Vasiliada, sub calauzirea Sf Vasile cel Mare. In Constantinopol functionau cantine pentru 7 mii de saraci, iar in Alexandria s-au intemeiat primele maternitati. Nu numai episcopii ci si imparatii si chiar monahii participau la astfel de lucrari ale dragostei. Pentru toti acestia, Ortodoxia a fost in acelasi timp si dreapta lucrare.
Un alt element important al Ortodoxiei a fost intotdeauna eroismul pe care il vedem in mucenicie.
Dar nu s-a oprit numai la jertfa sangelui. Fiiii Ortodoxiei au aratat mereu curaj si vitejie in fata oricarui fel de samavolnicie, fie ca provenea de la Iulian, Imparatul cel nelegiuit, fie de la arieni si monofiziti ori de la iconoclasti si de la monahi atrasi de ratacirile latinilor. Aceasta multime de eroi ai Bisericii Ortodoxe nu-i cuprinde doar pe Sf Atanasie, Sf Vasile si Sf Ioan Gura de Aur, ci si pe Sf Teodor Studitul, egumenul manastirii Studion, impreuna cu toti monahii ei , pe Maxim Marturisitorul si pe marele erou - Sf Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.
O caracteristica a Ortodoxiei a fost dintotdeauna si ierapostolia catre barbari, combinata cu civilizarea. Biserica noastra, fara sa faca vreodata prozelitism, a raspandit lumina Evangheliei si a scrierilor, a iubirii si a blandetii. Aceasta cale spre invatatura si civilizare ne este aratata indeosebi de Sfintii trei ierarhi praznuiti astazi, care au iluminat toata faptura cu razele vii ale dreptei invataturi despre Dumnezeu si om. Sfintii trei ierarhi sunt marii astri ai taramului duhovnicesc al Bisericii.
Ortodoxia a fost intotdeauna calea imparateasca a Evangheliei. A pastrat curat si autentic duhul crestinismului in fata misticismului intunecat al ereziilor din Rasarit, a centralizarii papalo- cezareene a latinilor si a subiectivismului rationalist al protestantismului. A pastrat mereu masura si armonia, n-a facut nimic gresit. Pentru ca Parintii au fost miscati de duh, au fost calauziti de Dumnezeu in chip sfant si duhovnicesc.
Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasa. Le-a explicat pe toate si a creat cultura. Dupa cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a intarit firea celor ce sunt si obiceiurile oamenilor le-a indreptat.
Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.
Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.
Sa cunoastem deci Ortodoxia noastra.
Nu teoretic ci sa o simtim si sa o traim in toata profunzimea si largimea ei. Doar asa vom putea sa o provocam si sa-i aratam valoarea.
Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.
Ortodoxie preafrumoasa, mireasa impodobita a lui Hristos, sa nu te tagaduim noi, nevrednicii, ci daca vremurile si imprejurarile o vor cere, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange din noi!
(Pr.Efrem Athonitul)
(Sursa:Credo- Portal Ortodox)