CE E VIAȚA NOASTRĂ ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

(versuri: Eliana Popa)

Ce e viața noastră pe acest pământ ?
Trece chipul lumii iute ca un gând !
Acum ești stăpân, omule, pe multe
Mâine ești țărână... toti o să te uite !

Sufletul se duce către cer pe veci
Trupul putrezește in morminte reci
Pân' la Judecata cea Înfricoșată
Sufletu-si primește locul după faptă !

Fiecare om ce păseste-n viață
Are două căi ce ii stau in fată,
Calea către iad largă și frumoasă,
Calea către rai strâmtă și spinoasă !

Multi pășesc grăbiți pe cărarea largă
Drumul spre-nviere nu vor să-l aleagă
Drumul care-i greu și anevoios
Îl străbat prin vremuri robii lui Hristos !

CÂNTĂ-MI TU, DOAMNE !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

(Versuri: Eliana Popa)

O, cântă Tu, Doamne,inimii mele
Cântarea pe care, din vesnicii
Ai pus-o in suflet in clipele grele
Alesilor Tăi si Sfintei Marii !

Cântarea cântării in care vibrează
Iubirea curată ce-aprinde-n tării
Lumini si miresme ce tainic se-asează
Pe aripi de ingeri ce-Ti cântă-n vecii.

Că eu Ti-as cânta, din suflet mi-as face
Vioară cu strună maiastra, dar stii..
Că-s bulgăr de lut si vas care zace
Si-asteaptă Olarul spre-al desăvârsi!

O, cântă-mi Iubire, Iubirea mea mare
Ce-acolo pe Cruce, zapisul mi-ai sters
Cu apă si sânge si-n trup cu piroane
Sa-mi dai mie viată, la moarte ai mers !

Cu sângele Tău, semnat-ai răvaşul
Prin care Adam s-a-ntors iar in Rai
O, cântă-mi cântarea de care Pizmasul
Se teme si fuge, cu ciudă si vai !

Apleacă-Te, Doamne si-ascultă-mi chemarea
Te-asează acolo, in sufletul meu
Si-n clipa din urmă, păzeste-mi plecarea
Si-adu' lângă mine pe ingerul Tău !

A doua sansa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu.
Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
- Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
- Bucură-te, omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
- Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!
- Bine! A mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
- Ce faceţi ?! Strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! Ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
- Nu se poate! I-a răspuns îngerul.
- Cum aşa? Doar n-am nicio vină, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana.
Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

"Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!"

NU VREAU SĂ PIERD IUBIREA TA!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De m-am lipit prea tare de țărână 
Și să Îți văd iubirea nu mai pot,
Să-mi lași doar ce vrei Tu să-mi mai rămână,
În rest, Mântuitorul meu, ia-mi tot!

Desprinde-mă de tot ce mă încântă
Și astfel mă distrage de la Cer.
Nu vreau să pierd iubirea Ta cea sfântă
Și-n noaptea neștiinței eu să pier!

Nu vreau, având, să zac în colivie,
Robit de crunta poftă de-a avea,
Ci vreau ca mintea liberă să-mi fie,
Primind mereu lumina Ta în ea!

În marea vieții plină de năvoade
Întinse de pescarii lui Satan,
Se duc la fund, pierind, întregi noroade,
Ademenite blând de zeul Ban..

Preotul și tânărul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

1.

Într-un sat , într-un oraș , asta n-are importanță
Clevetit era un preot de un tânăr spleb la față
Fără nici-un dumnezeu și cu nimic în el sfânt
Arunca vorbe de-ocară la orișicare cuvânt

Oamenii își făceau cruce auzindu-l cum vorbește
Cu ce vorbe de ocară pe preotul lor bârfește
Mulți au vrut să-l liniștească , dar el în pornirea lui
Și mai tare-l clevetea pe slujbașul Domnului

Parcă era-mpins de diavol în pornirea lui năroadă
Inima-i era-mpietrită , nesimțirea-n el grămadă
Înjura de lucruri sfinte , șcene obscene făcea
Ori de câte ori pe drum cu preotul se întâlnea

Mulți l-au luat cu vorbă bună , să-nceteze l-au rugat
Tânărul părea nebun , de nimeni n-a ascultat
Nici părinții n-au putut , firea să i-o potolească
Răutatea ce-l păștea , n-au putut să-i îmblânzească

Toată lumea se-ntreba despre a lui îndârjire
Toți cu părerea-și dădeau despre a lui rătăcire
El își continua bârfirea cu mai multă înfocare
Aruncând vorbe în vânt fără nici-o remușcare

Singur preotul avea o răbdare ca de stâncă
Lăsându-l pe prost în pace în prostia lui adâncă
Nu i-a reproșat nimic , nici întrebări nu i-a pus
Nici supărat nu era , pentru câte el a spus

Îl vorbea numai de bine , ba îl mai și lăuda
Cu respect îl saluta , când pe cale-l întâlnea
Se făcea că habar n-are de toate bârfele lui
Dar îl pomenea la slujbe înaintea Domnului

Celor care îi spuneau despre tot ce el zicea
Supărat nu s-arăta , încât nimeni , nimic nu mai pricepea
Preotu-și vedea de treburi , în suflet nu se-ntrista
Răului cu rău n-a dat , pentru că nu merita.

( Va urma)

8 oct.2018
Preot Ion Predescu

PREOTUL

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Nu aș fi crezut vreodată
C-o s-ajung să Te slujesc,
Să Îți pasc ca Petru mieii,
Arătând că Te iubesc,

Să spun lumii despre Tine,
Vestea bună să o spun,
Că adică sus în ceruri
Noi avem un Tată bun..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o să intru în Altar
Îmbrăcând odăjdii sfinte,
Luminat și plin de har,

Să fac cereri pentru oameni,
Stând cu spatele spre ei,
Să mă-ntorc apoi cu fața
Și să Ți-i hrănesc pe miei..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o să stau în fața Ta
Și precum la Sfinții Îngeri,
Multă cinste îmi vei da,

Căci Te țin pe două palme,
Te mănânc, Te dăruiesc..
Din Potirul Sfintei Slave
Credincioșii Te primesc..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o s-ascult atât amar,
Că o să dezleg păcate,
Vindecând cu al Tău har,

C-o să știu că ești cu mine
Și prin mine-o să vorbești,
Gura mea și mâna dreaptă
O să mi le folosești..

Nu aș fi crezut vreodată
Că prin case-o să Te port,
La sfințit de locuințe,
La copil născut, la mort,

La bolnavi în neputințe,
Oameni blânzi precum Zaheu,
Pretutindeni unde intru
Eu Îl duc pe Dumnezeu..

Pentru ce atâta cinste,
Să mă faci păstorul Tău?..
Sunt un om ca oarecare,
Nici mai bun și nici mai rău..

Nu-s ca sfinții din vechime,
Sau ca cei de prin pustii..
Nu-s ca sfinții Tăi călugări,
Sau ca alții ce îi știi..

Doar atât e bun în mine:
Faptul că Te-am cunoscut
Și mi-e dor de-a Ta iubire
De când, Doamne, Te-am văzut..

Dacă păcătoși ca mine
Pot să-Ți fie de folos,
Slavă-nțelepciunii Tale,
Dumnezeule milos!

DOINA AIUDULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,
rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,
zi si noapte,

JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!
Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod
Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii.

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,
Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.
Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,
Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
De la Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii
Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,
Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.

Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,
Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.
Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,
Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.
Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,
Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.
In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,
Ruguri vii,
Stau mãrturii,

Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.
Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci

Si martiri
Ucisi de sbiri,
Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,
Trista gloatã’nflãmânzitã.

In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,
Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,
Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.

Dar, veni-va Ziua Sfântã,
Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.
Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini
Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,

Sã distrugem pe vecie,
JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA

Aiud, Feb. 1951

SĂ MI LE IEI PE TOATE, DOAMNE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
· 

de Preot Sorin Croitoru

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi cerul cel de sus,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
Privindu-i soarele-n apus..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi luna s-o privesc
Și mângâiat de blânda-i rază,
Pe Tatăl nostru să-L slăvesc..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi stelele pe cer,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru,
Uimit de-al nopților mister..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi câmpul cel cu flori,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
Plimbându-mă pe el în zori..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi râul cel vioi,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
Văzând al apelor puhoi..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi codrul cel umbros,
Să Îl slăvesc pe Tatăl nostru
În alunișul răcoros..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mă s-alerg în vânt,
Să-i simt atingerea pe față
Și fericit atunci, să cânt..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi oamenii cei buni,
Să ne rugăm toți împreună
Cum se rugau sfinții străbuni..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Că nici măcar nu-mi trebuiesc
Atât cât am în cer un Tată,
Ce mă iubește și-L iubesc..

Să mi le iei pe toate, Doamne,
Dar lasă-mi harul Tău cel sfânt,
Pe frații mei români din lume
Să-i întăresc cu-al meu cuvânt!

RUGACIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI PLANGATOAREA DE LA BOIAN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O, Preasfântă Fecioară, Maica lui Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, ascultă suspinele noastre cele din adâncul inimilor, caută din înălţimea cerurilor spre noi cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne închinăm preacuratei icoanei tale celei făcătoare de minuni. Că iată tulburaţi de grijile vieţii şi cufundaţi în păcate, privim la Chipul Tău, şi ca şi cum ai fi de faţă, Îţi aducem rugăciunile noastre. Caută din cer şi ne mântuieşte de toată reaua întâmplare, de orice boală şi primejdie şi de toată bântuiala duhului celui rău. Păzeşte-ne tari în credinţă, să nu ne clatine furtunile acestei lumi. Că n-avem alt ajutor şi altă mijlocitoare, nici mângâiere, ci numai pe Tine Maica tututor scârbiţilor şi a celor împovăraţi de greutăţile şi necazurile acestei vieţi. Ajută-ne nouă neputincioşilor, alină durerile şi scârbele noastre, pe cei rătăciţi povătuieşte-i la calea cea dreaptă care duce la mântuire, vindecă inimile noastre cele bolnave şi mântuieşte pe cei deznădăjduiţi. Dăruieşte-ne nouă ca să trăim restul vieţii noastre în pace şi intru pocăinţă. De sfârşit creştinesc ne fă parte, iar la înfricoşătoarea Judecată a Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, fii nouă mijlocitoare ca să fim socotiţi întru cei de-a dreapta Sa, ca totdeauna să Te cântăm şi să Te slăvim ca pe buna Apărătoare a neamului creştinesc, împreună cu cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Maicii Domnului – La icoana Plângătoare de la Boian

sursa

Ioan Gavris

SFÂNTUL ACOPERĂMÂNT

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori în tulburări,
În întristări și în dureri
Eu te-am chemat, Măicuța mea,
Tu m-ai umplut de mângâieri
Și am uitat că viața-i grea
Și că această lume-i rea..

De câte ori eram mâhnit,
Strivit de-al vieții mult necaz
Și ale inimii dureri
Înlăcrimau al meu obraz,
M-ai alinat cu mângâieri
În adieri de primăveri..

Iar când eram nepăsător,
Lăsând păcatul cel viclean
Să muște rău din trupul meu,
Apoi plângeam fără alean,
Tot tu mă întăreai mereu
Cu harul de la Dumnezeu..

De câte ori eu te-am rugat,
Plângându-mă că nu mai pot
Din ape tulburi să mai ies
Și din mocirlă să mă scot
(Căci am căzut atât de des..)
Tu, Maica mea, m-ai înțeles..

Și n-au fost zile să mă simt
De tine, Maică, nepăzit
Decât atunci când uneori
Prea tare eu m-am lenevit
Și parcă niște reci fiori
Mă înghețau adeseori..

Am înțeles când mă rugam
În întristări și-n mari nevoi
Că Domnul, Fiul tău Cel Sfânt,
Te-a pus Stăpână peste noi,
Să ocrotești acest pământ
Cu Sfântul Acoperământ..
      amin